Diversitatea lumii vii

DIVERSITATEA LUMII VII

Organismele vii prezinta o mare varietate de forme. Dintre aceste forme putem distinge cateva tipuri de baza, care au o raspandire larga:

forme cu simetrie sferica;

forme cu simetrie radiara;

forme cu simetrie bilaterala;

forme asimetrice.

Fiecare specie este desemnata cu un nume stiintific. Denumirea in limba latina a fiecarei specii include doi termeni: primul reprezinta genul (rudele mai apropiate), al doilea specia (de exemplu Canis lupus - lupul).

Sistemele moderne de clasificare oglindesc gradul de organizare si inrudire sle orgsnismelor. Un astfel de sistem este un sistem de clasificare natural sau filogenetic. Relatiile de inrudire sunt reprezentate grafic cu ajutorul arborelui filogenetic.

Potrivit sistemului de clasificare elaborat de Whitaker (1969), complatat si acceptat de un mare numar de specialisti, totalitatea organismelor de pe Glob sunt grupate in 5 regnuri: Monera (Procariota), Protista (Protoctista), Fungi; Pantae; Animalia. In acest sistem nu sunt mentionate virusurile, entitati genetice incluse intr-o increngatura aparte.

Aceasta clasificare se realizeaza pe 2 niveluri de organizare a celulei - procariot si eucariot. Regnul Monera cuprinde organisme care prezinta o organizare de tip procariot. Regnurile Protista, Fungi, Plantae, Animalia se situeaza la un nivel de organizare celulara de tip eucariot, fiinf formate din celule cu organizare complexa.

La randul lor, regnul - unitatea superioara din punct de vedere sistematic, cuprinde increngaturi, formate din clase, acestea din ordine, foemate la randul lor din familii, iar acestea din genuri si specii.

Specia este unitatea de baza; cuprinde toti indivizii care au aceleasi caractere si care se pot incrucisa intre ei. Caracterele folosite in sistematica sunt: morfo- anatomice, genetice (structura ADN), biochimice (serologice), ecologice, etologice.

Exemplu: Regnul - Animalia

Increngatura - Cordata

Subincrengatura - Vertebrata

Clasa - Mammalia (mamifere)

Ordinul - Carnivora

Familia - Felide

Genul - Felis (pisici)

Specia - Felis silvestis (pisica salbatica)

Procariotele sunt celule care nu au nucleu diferentiat, prin lipsa membranei nucleare, de aceea materialul genetic este raspandit in citoplasma si poarta numele de nucleiod.

Eucariotele sunt celule cu nucleu diferentiat, prin aparitia membranei nucleare ce delimiteaza materialul genetic de restul citoplasmei.

INCRENGATURA VIRUSURILOR

Virusurile sunt entiti submicroscopice infectioase, parazite intracelular, lipsite de organizare celulara, enzime si metabolism.

Proiect: Fiziologia analizatorului vizual Proiect: Ereditatea - perechi identice, mostenirea unui singur factor, factorul X, gene imperfecte, incrucisarea genetica, penetranta, poligene

Virusurile nu se autoreproduc, dar au capacitatea de inmultire numai in celulele vii pe care le paraziteaza, blocand sinteza substantelor proprii si al caror metabolism este dirijat spre sinteza de particule virale.

Unitatea morfologica si functionala este virionul (virus infectios matur, complet). El este alcatuit dintr-un invelis proteic, numit capsida, format din subunitati numite capsomere, ce protejeaza genomul viral (miez nucleic) format dintr-o molecula de ADN sau ARN.

Virionii pot avea forme diferite:

cilindrica - virisul mozaicului tutunului;

sferica - virusul gripal;

ac cu gamalie - unii bacteriofagi (virisuri al ebacteriilor).

Structura: Un bacteriofag este format dintr-un cap, alcatuit din invelis proteic la exterior si o molecula de ADN in interior, care se continua cu un gat scurt si o coada, de forma unui cilindru, gol in interior, terminat cu o placa terminala de care sunt atasate 6 fibre proteice codale.

Multiplicarea virusurilor: bacteriofagul se fixeaza cu placa terminala pe suprafata celulei bacteriene, dupa care, cilindrul cozii se contracta si ADN-ul este introdus in celula-gazda. Aici se modifica procesele de biosinteza caracteristice celulei-gazda, realizand sinteze noi, dupa modelul furnizat de virion. In final se formeaza un numar mare de virioni, care sunt eliminati prin ruperea membranei celulei prazitate. Virusurile eliberate infecteaza, in acelasi mod, noi celule.

Virusurile se prezinta sub 3 forme

virion - virus infectios matur, reprezinta unitatea morfo-functionala a virusurilor;

virus vegetativ - genomul viral liber in citoplasma, multiplicat in celula parazitata;

provirus - virus decapsidat integrat in cromozomul celulei gazda.

Clasificare: in functie de materialul lor genetic, virusurile sunt grupate in 2 categorii:

dezoxiribovirusuri - materialul genetic este ADN-ul;

ribovirusuri - materialul genetic este ARN.

In functie de tipul celulei parazitate, virusurile se clasifica in:

bacteriofagi - virusuri ce paraziteaza celulele bacteriene;

fitovirusuri - virusuri ce paraziteaza plantele: virusul mozaicului tutunului, virozele cartofului, tomatelor, pomilor fructiferi'

zoovirusuri - virusuri ce paraziteaza celulele animale si umane: virusul poliomielitei, encefalitei virale, herpesului, HIV (virusul imunodeficientei umane dobandite), virusuri hepatice, gripale, varicelei, rujeolei, rubeolei, variolei, turbarii, poliomielitei, pestei, febrei aftoase, etc.

Bolile provocate de virusuri se numesc viroze, iar stiinta care se ocupa cu studiul virusurilor se numeste virusologie. Fondatorii ei in tara noastra au fost: V. Babes, C-tin Levaditi.

Includerea virusurilor intre organismele procariote este discutabila, datorita structurii lor acelulare.