Splina
Originea splinei este mezodermica.
Splina este cea mai mare acumulare de t. limfoid din organism care actioneaza
ca un filtru masiv cu rol esential in imunitate si in retinerea antigenelor
straine, a particulelor straine, a resturilor celulare. Este un sediu al
raspunsului imun.
Structura histologica a splinei cuprinde: capsula si parenchimul splenic.
Capsula este formata din t. conjunctiv dens neorientat, cu fibre de colagen,
fibre elastice si cel. musculare. Delimiteaza compartimente intercomunicante in
care se gaseste parenchimul alcatuit din pulpa rosie si pulpa alba.
Pulpa rosie ocupa cea mai mare parte din parenchim fiind formata din cordoane
splenice si sinusuri venoase. In ochiurile structurii de baza a cordoanelor
splenice se gasesc toate tipurile de elemente albe si f. multe hematii.
Sinusurile venoase sunt localizate intre cordoanele splenice. Sinusurile sunt
venule postcapilare in care se acumuleaza cea mai mare parte din sangele care
patrunde in splina si contine numeroase cel. fagocitare si producatoare de
anticorpi.
In zona marginala care delimiteaza pulpa rosie de cea alba sunt retinute cele
mai multe antigene provenite din sange (contine limfocite T si B).
Pulpa alba este formata din limfocite si celule inrudite care formeaza teci
limfoide periarteriolare si foliculi sau noduli limfatici. Tecile limfoide sunt
mansoane de limfocite ce dau nastere la arterele pulpei albe. Foliculii
splenici primari au forma sferica sau ovalara si se transforma in foliculi
germinali cu centrii germinativi in timpul raspunsului imun.
Splina nu are circulatie limfatica, limfocitele intrand si iesind pe calea
circulatiei sangvine (ciclu ce dureaza aprox. 6 ore timp in care ele
traverseaza campurile limfoide ale splinei).
