Intestinul gros reprezinta segmentul tubului digestiv
cuprins intre orificiul ileocecal si canalul anal. Cuprinde: cecumul, colonul
si rectul. Se caracterizeaza prin absenta vilozitatilor intestinale, prin prez.
unor glande lungi f. bogate in cel. caliciforme. Formatiunile limfoide din
colon sunt de tipul foliculilor solitari mari ce cuprind si submucoasa. In
intesrinul gros se realizeaza:
-absorbtia electrolitilor, vitaminelor si a apei
-digestia cu ajutorul florei microbiene de fermentatie putrefactie
-sinteza unor vitamine din complexul B si a vitaminei K
-depozitarea temporara a reziduurilor rezultate in urma digestiei si degradarea
proteinelor nedigerate
Peretele intestinului gros este structurat din cele 4
tunici: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa.
Mucoasa prezinta un epiteliu simplu prismatic care se invagineaza in corion si
se realizeaza cripte (glandele Lieberhuhn). Epiteliul mucoasei cuprinde
enterocite, cel. caliciforme, cel. endocrine. Corionul mucoasei este format din
t. conjunctiv lax si reticulat, este aproape absent datorita nr. mare de glande
intestinale. Este infiltrat cu neutrofile, eozinofile si macrofage. Musculara
mucoasei este slab reprezentata iar din ea se desprind fibre ascendente care se
infiltreaza printre glande. Stratul muscular circular intern este distribuit
continuu iar stratul longitudinal extern prez. aglomerari longitudinale
denumite tenii. Acestea determina formarea unor segmente sacciforme numite haustre.
Cecumul prez. infiltratii limfoide la ecvine iar la
rumegatoare si suine, nodulii limfoizi sunt prezenti la niv. jonctiunilor
ileocecale determinand musculatura sa realizeze un sfincter.
Colonul prez. o mucoasa groasa cu glande Lieberkuhn f.
lungi.
Rectul prez. o mucoasa dezvoltata. Glandele Lieberkuhn sunt
f. numeroase si formate aproape exclusiv din cel. caliciforme mucipare.
