Aparatul respirator - caile respiratorii superioare: Cavitatea nazala

Aparatul respirator este alcatuit din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor dintre oxigenul din aer atmosferic si dioxidul de carbon rezultat din procesele metabolice din organism.

Pe langa acest rol principal, unele componente ale aparatului respirator mai indeplinesc si alte roluri: mucoasa olfactiva receptioneaza stimulii pentru functia mirosului, iar laringele este principalul organ al fonatiei.

Din punct de vedere anatomo-functional, aparatul respirator este format din:

caile respiratorii, cu rol in conducerea aerului;

plamanii, organele propriu-zise ale schimburilor gazoase.

Caile respiratorii se impart in:

cai respiratorii superioare, formare din cavitatile nazale si faringe;

caile respiratorii inferioare, formate din laringe, trahee si bronhii.

1. Caile respiratorii superioare

1.1. Cavitatea nazala

Cavitatea nazala este primul organ al cailor respiratorii. Ea este despartita de septul nazal in doua cavitati simetrice, asezate sub baza craniului. Aceste cavitati comunica cu exteriorul prin doua orificii, denumite nari; posterior, exista doua orificii, choane, care se deschid in faringe.

Nasul este o proeminenta situata pe linia mediana a fetei, in forma de piramida triunghiulara. Varful piramidei se numeste radacina nasului, fiind situat sub osul frontal. Piramida nazala are doua fete laterale, separate de obraji prin santul nazogenian. Anterior, fetele laterale se intalnesc pe o muchie denumita dorsum nasi.

Baza piramidei nazale are si ea forma triunghiulara si la nivelul ei se afla narile, despartite prin septul mobil al nasului.

Din punctul de vedere al structurii, nasul este alcatuit dintr-un schelet osteocartilaginos, din muschi pielosi si din tegument.

Cea mai mare parte a scheletului nasului, o formeaza cartilajele nasului:

cartilajul septului nasului (cuprins intre lama perpendiculara a osului etmoid si vomer);

cartilajele laterale (care formeaza scheletul peretilor laterali ai piramidei nazale);

cartilajele alare mari si cartilajele alare mici (situate pe aripile nasului).

Lucrare: Diviziunea celulei si ereditatea Proiect: Analizatorul vizual

Toate aceste cartilaje sunt solidarizate intre ele printr-o membrana conjunctiva si formeaza partea elastica, mobila, a piramidei nazale.

Stratul superficial al piramidei nazale il formeaza pielea, iar in jurul orificiului nazal, imediat sub piele, se afla muschii cutanati care stramteaza si dilateaza narile. Cei mai importanti dintre acestia sunt muschiul nazal si muschiul depresor al septului nazal.

Cavitatile nazale sunt subimpartite de o creasta denumita limen nasi in doua compartimente:

vestibulul nazal (postat anterior);

cavitatea nazala (postata posterior).

Vestibulul nazal

Se intinde de la orificiul reprezentat de nara pana la limen nasi. Suprafata lui interna este captusita cu un epiteliu asemanator cu pielea, bogat in glande sebacee, sudoripare si care poseda numerosi peri (care au rol de a opri impuritatile).

Cu putin inainte de limen nasi exista o zona de trecere de la epiteliul pluristratificat pavimentos al vestibulului la mucoasa nazala propriu-zisa (mucoasa nazala de tip respirator) formata din epiteliu cilindric stratificat, cu cili vibratili. Aceasta zona prezinta importanta functionala in dirijarea curentului de aer spre mucoasa olfactiva.

Cavitatea nazala propriu-zisa

Se intinde de la limen nasi si pana la choane. Fiecarei cavitati nazale i se descriu patru pereti: superior, inferior, medial si lateral.

Peretele superior (sau tavanul cavitatii nazale) este cel mai stramt si are forma unui jgheab cu denumirea de sant olfactiv.

Peretele inferior (sau planseul cavitatii nazale) separa cavitatea nazala de cavitatea bucala, corespunzand palatului dur.

Peretele medial este format de septul nazal. Acesta, la randul sau, este format din trei parti: septul osos, septul cartilaginos si septul membranos sau mobil.

Peretele lateral este format din urmatoarele oase: maxilar, masa laterala a etmoidului, lama verticala a osului palatin, lama interna a apofizei pterigoide a sfenoidului, osul lacrimal si cornetul nazal inferior. Pe acest perete se gasesc trei proeminente osoase denumite cornete nazale (superior, inferior si mijlociu). Intre fata laterala a fiecarui cornet si peretele lateral al cavitatii nazale se afla trei santuri denumite meaturi nazale (superior, inferior si mijlociu). In meatul nazal inferior se deschide santul lacrimonazal, prin care se scurg lacrimile. In celelalte meaturi nazale se deschid sinusurile paranazale.

Mucoasa nazala inveleste intreaga suprafata interna a cavitatilor nazale, iar la nivelul orificiilor de deschidere a sinusurilor paranazale ea se continua cu mucoasa sinuzala. Din punct de vedere morfofunctional, mucoasa nazala prezinta doua regiuni distincte: mucoasa respiratorie si mucoasa olfactiva.

Mucoasa respiratorie este formata dintr-un strat profund, denumit lamina propria mucosae, si dintr-un strat superficial, denumit epiteliul respirator al mucoasei nazale. Mucoasa nazala este mentinuta in permanenta umeda datorita secretiei glandelor mucoseroase pe care le contine. Reteaua vasculara foarte bogata a mucoasei provoaca incalzirea aerului inspirat, cu mare importanta in receptarea mirosurilor.

Mucoasa olfactiva este un tip de epiteliu senzorial care formeaza organul de receptie al analizorului olfactiv al scoartei cerebrale. Microscopic, este alcatuit din celule olfactive.

Vascularizatia si inervatia cavitatilor nazale. Arterele care aduc sangele catre peretii cavitatii nazale sunt ramuri din artera maxilara, artera faciala si arterele etmoide anterioara si posterioara. Venele formeaza un bogat plex venos in mucoasa nazala. Ele duc sangele catre venele superficiale ale fetei, spre venele valului palatin, faringelui, spre plexul venos pterigoidian si spre sinusurile venoase ale durei mater din cutia craniana. Inervatia mucoasei nazale este data de ramurile nazale ale nervilor oftalmic maxilar care, la randul lor, sunt ramuri ale nervului trigemen.

1.2. Sinusurile paranazale

Sinusurile paranazale sunt cavitati perechi, pline cu aer (cavitati pneumatice) situate in oasele craniului, care se deschid in cavitatea nazala. La nivelul orificiilor de comunicare cu cavitatea nazala, mucoasa nazala se continua cu cea a fiecarui sinus. Aceasta continuare a celor doua mucoase constituie una din caile de propagare a infectiilor mucoasei nazale cu mucoasa sinuzala, dand nastere sinuzitelor.

Sinusurile paranazale poarta numele oaselor in care se gasesc:

sinusul maxilar – cavitatea pneumatica din osul maxilar;

sinusul frontal – se fla in partea verticala sau scuama osului frontal;

celulele sau sinusurile etmoidale sunt cavitati pline cu aer in masele laterale ale osului etmoid;

sinusul sfenoidal – este cavitatea pereche din corpul osului sfenoid;

faringele