Dintii si odontogeneza
Dintii sunt formatiuni
dure implantate in alveole ce prezinta 3 portiuni: coroana, gatul si radacina.
Sunt excavati de o cavitate pulpara in care este adapostita pulpa dentara.
Cavitatea pulpara prezinta un orificiu situate in apexul (varful) radacinii
prin care patrund in pulpa vase si nervi. In componenta unui dinte intra
formatiuni dure (dentina, smaltul si cementul) si formatiuni moi (pulpa
dentara, ligamentul alveolodentar si gingia).
Dentina sau ivoriul este un tesut conjunctiv calcifiat ce delimiteaza cavitatea
pulpara si canalul radicular formand masa principala a dintelui. Are origine
conjunctivo-mezenchimala. Este primul tesut dur care ia nastere in decursul
dezvoltarii dintilor fiind produsa de osteoblaste. Dentina este un tesut
avascular hranindu-se cu ajutorul unui lichid seros numit limfa dentara.
Smaltul (substanta adamantina) acopera dentina la nivelul coroanei fiind cel
mai dur tesut din organismul animal. Are origine epiteliala. Se uzeaza prin
frecare cu el insusi prezentand o duritate deosebita imprimata de fluorurile de
sodiu si potasiu.
Smaltul este format de adamantoblaste. Se comporta ca o membrana semipermeabila
cu rol de bariera (pt microbi).
Cementul acopera radacina dintelui prezentand o structura celulara asemanatoare
cu cea a osului. Cuprinde in structura sa substanta fundamentala si celule,
cementocite si cementoblaste.
Pulpa dentara ocupa camera pulpara fiind de origine mezenchimala. Este bogat
vascularizata si inervata. Cuprinde in structura sa substanta fundamentala,
fibre conjunctive si celule. Celulele sunt reprezentate de odontoblaste si
pulpocite (fibrocite).
Ligamentul alveolo-dentar este situat in spatiul dintre cement si alveola
dentara.
Gingia reprezinta o modificare adaptativa a mucoasei bucale ce realizeaza un
inel in jurul colului (gatului) dentar prin care dintii sunt fixati in alveole.
