Orientari in cresterea si ameliorarea salmonidelor

Orientari in cresterea si ameliorarea salmonidelor

Domesticirea animalelor sau procesul de trecere a lor sub controlul omului, vizandu-se aspecte de reproductie, ingrijire si hranire, a constituit primul pas spre productia animaliera.

Omul a inceput, dupa domesticirea speciilor de astazi, mai mult sau mai putin constient, sa perfectioneze animalul si odata cu acest fapt, sa-i mareasca productia.

Domesticirea si apoi crearea de noi rase, este dupa Darwin (1868), cea mai mare experienta evolutionista biologica, facuta de om.

Progresele spectaculoase realizate in ameliorarea mamiferelor, au facut ca geneticienii sa-si indrepte atentia in ultimul timp si in domeniul ihtiologiei aplicate. In principiu, selectia, crearea de noi rase, de hibrizi, foloseste metode identice cu cele aplicate in ameliorarea vertebratelor superioare, insa cu particularitatile specifice raportate la fiziologia pestilor si a mediului de crestere si dezvoltare.

Speciile de salmonide sunt raspandite mai ales in tarile vest-europene si cele nord-americane, dar in ultimii ani, cresterea acestor pesti a cunoscut un succes semnificativ si in tarile din est, inclusiv in tara noastra, unde numarul pastravariilor a crescut foarte mult.

Pe langa posibilitatile de imbunatatire a conditiilor de mediu, apare necesitatea stringenta de ameliorare a salmonidelor pe cale genetica, directie in care sunt implicati tot mai multi specialisti in domeniu, in toate tarile in care se cresc salmonide (figura 1.8).

O serie de factori de interes economic fac ca pastravarii sa aiba in vedere in selectionarea reproducatorilor o serie de obiective, dintre care putem mentiona:

• cresterea rezistentei pastravilor la o serie de boli specifice;
• reducerea consumului specific pe unitate de produs;
• cresterea acumularilor de masa corporala;
• reducerea in ratie a proteinei de origine animala si inlocuirea ei cu proteina de origine vegetala, fara sa scada productia;
• imbunatatirea indicilor de calitate;
• cresterea numarului de icre si a marimii acestora la reproducatorii femeli ;
• imbunatatirea calitatii carcaselor, cantitativ si calitativ;
• precocizarea materialului reproductiv

Selectia si intretinerea reproducatorilor nu este apanajul numai al specialistilor in genetica, in acest domeniu putand sa opereze orice crescator care se respecta, dupa ce si-a insusit notiunile in domeniu.

O alta regula fundamentala in vederea obtinerii unui material biologic performant la pastravul curcubeu, este alegerea icrelor cele mai mari de la care se vor obtine si alevinii cei mai mari si mai rezistenti. Exista linii obtinute in urma selectiilor efectuate in timp, capabile sa produca icre de dimensiuni ridicate, astfel ca acest criteriu de selectie trebuie luat obligatoriu in considerare (figura 1.9).

In mod practic, la salmonide se utilizeaza atat selectia individuala cat si cea familiala, cu mentiunea ca eficienta lor va depinde in primul rand de rigurozitatea aplicarii metodei alese si de conditiile create pentru materialul biologic, pentru a-si exprima potentialul biologic.

Cercetarile de citogenetica la pesti ofera posibilitatea de ameliorare a acestora prin:

v    manipularea genomului prin inducerea ginogenezei, androgenezei, poliploidiei;

v    controlul cariotipului genitorilor;

v    selectia populatiei naturale.

O alta posibilitate de ameliorare la pastrav o constituie utilizarea imperecherilor consangvine, care pot conduce la obtinerea in timp a unor "linii pure", in care toti indivizii sunt in principiu identici intre ei din punct de vedere genetic.

In ameliorarea pestilor se mai poate lua in considerare si transgeneza (grefa de gena), prin care se incorporeaza in genomul pastravului, gena codificatoare a hormonului de crestere, prin injectarea in citoplasma icrelor fecundate.

Rezultate spectaculoase in ameliorarea salmonidelor s-au obtinut in SUA, Franta, Olanda, Danemarca, Norvegia astfel ca materialul selectionat poate fi valorificat chiar la 12 luni, iar precocitatea a scazut de la 3 ani la 2 ani.

Tinand cont de cererea pietei si de dezvoltarea salmoniculturii in aproape toate tarile lumii dezvoltate, pastravii au devenit in unele zone o sursa de hrana obisnuita, considerent pentru care trebuie avute in vedere directiile si obiectivele spre care se indreapta in perioada imediat urmatoare atentia specialistilor din salmonicultura.

Daca in general, in domeniul ameliorarii salmonidelor sunt vizate criterii precum sporirea ritmului de crestere, cresterea capacitatii de valorificare a hranei, rezistenta la boli etc., exista si alte directii ce trebuie abordate in vederea satisfacerii nevoilor beneficiarului, adica consumatorul final, iar acesta se refera in special la imbunatatirea calitatii carnii si a randamentului la sacrificare.

Desigur, specialistii lucreaza deja in aceasta directie, iar o companie americana (HQ Sustainable Maritime lndustries) a creat deja o varietate de pesti de ferma, a carui carne reproduce fidel textura si aroma unui peste salbatic. Chiar daca in acest caz este vorba despre o alta specie (Tilapia, familia Ciclide), vom consuma probabil in viitorul nu foarte indepartat pastravi de cultura cu o aroma identica celui din mediul natural.