Pescuit
Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranireComportamentul crapilor, modul de viata si de hranire.Alte particularitati Fara a avea pretentia ca voi reusi sa acopar toate subiectele despre pescuitul acestei enigmatice specii de peste, voi incerca de-a lungul mai multor episoade sa abordez cateva aspecte esentiale despre pescuitul crapului si despre modul de viata al acestuia. Vor fi poate si voci care vor contesta, pe alocuri, punctul meu de vedere, dar in pescuit legile hazardului sunt la ele acasa. Iar daca s-ar ajunge sa punem la punct o 'tehnologie' perfecta de pescuit, atunci s-a dus tot farmecul acestui minunat sport. Dar sa trecem la subiect. Crapul este o specie de peste pe cat de raspandita pe atat de enigmatica si ravnita de pescari. Cum majoritatea speciilor de pesti au si un corespondent din fauna terestra, crapul este asociat de multe ori cu porcul; si ca sa fim mai aproape de adevar, sa-l asociem cu porcul mistret. Fara a vedea ceva rau in asta, trebuie sa recunoastem ca atributul de porc al baltilor este datorat asemanarii izbitoare: corp indesat, masiv si greoi, botul orientat in jos (gura protactila, asemanatoare unui sorb). Se spune ca un crap practic rama prin namol filtrand cantitati mari de hrana. Crapii traiesc in grupuri ierarhizate, sunt suspiciosi nu insa si pradalnici. Capacitatea lor de a intelege si a dejuca capcanele face ca acest peste sa fie mai degraba asociat cu vulpea sau sobolanul. Un crap odata prins si scapat (sau, ne place sa credem, eliberat) devine un adevarat expert in evitarea momelilor, pescuitul acestora fiind o proba de adevarata finete. Crapul este un peste de o inteligenta aparte, dublata de instincte puternice. Singurul sau defect, speculat de pescarii abili, este nevoia acuta de hrana. Desi am citit in mai multe lucrari, personal am trait experienta capturarii unui crap oglinda de doua ori in aceeasi zi, la interval de 1 h; l-am recunoscut pentru ca-i facusem un semn discret pestelui pe inotatoarea dorsala. Ceea ce este interesant, crapul a fost prins la aceeasi lanseta intr-un loc situat la maxim 2-3 m de locul primei agatari. Ca sa ne putem da seama daca intr-o zona a baltii sunt sau nu crapi, trebuie sa pornim de la observatia ca, in general, crapii fac deseori sarituri mai mult sau mai putin zgomotoase. Uneori se rasucesc energic la 'oglinda' apei, alteori fac sarituri spectaculoase, precum delfinii. Insa, ce se intampla cu crapii mari ? Acestia, de cele mai multe ori, evita aglomeratia fiind iritati de prezenta 'nepotilor' in zona lor de hranire. Daca nadim o suprafata mai mare, atunci crapii cei mari vor fi prezenti in special in zonele limitrofe. Iar cand linistea se asterne, atunci se reped sa adune in graba urmele de hrana ramase in namol. Personal am observat ca atunci cand pestii mici si medii nu mai trageau iar pescarii incepeau sa se plimbe pe langa lansete, atunci apareau si 'mistretii cu colti de argint'. Cel mai bine este ca nadirea sa nu se faca in exces, daca vrem sa prindem numai exemplare foarte mari. O concluzie personala: sa tinem o linie cu nada putina in afara zonei de nadire intense sau pe un culoar de trecere dintre aceste zone. O trasatura foarte interesanta este ca, in general, crapul este fricos dar curios in acelasi timp. Chiar daca speriem un crap in timpul lansarii, el fuge pe moment dar revine in scurt timp in locul cu pricina pentru cercetari. Odata am avut o experienta interesanta: am lansat la distanta un arc cat pumnul de incarcat cu mamaliga. Cand a atins apa, aceasta a facut valuri, moment in care un crap, la nici un metru distanta, a sarit in sus speriat. N-au trecut nici doua minute pana cand bambina mi-a pocnit varga la trasatura unui crap de 10 kg. Nu zic ca a fost acelasi crap. Crapul este un peste care traieste pe fundul apei, scormonind si brazdand tot fundul albiei, complacandu-se de regula sa stea in ape mai mult tulburi. Un sfat la adresa crapistilor este sa nu neglijeze acest din urma aspect. Este omnivor iar preferintele sale alimentare difera de la un sezon la altul. El mananca uneori mancaruri la care nici cu gandul n-am gandi. Mananca pesti morti, gunoaie aflate in descompunere, gainati de pasare. Unii pescari folosesc cu succes gainat de gaina in prepararea nadei pentru crap. Malul (zonele cu namol) este intotdeauna cautat de crap. Acesta contine un soi de bacterii care ajuta digestia crapului. Pe timpul zilelor de caldura torida el pleaca din zonele cu mult mal - in care se degaja metan - spre acele zone cu apa oxigenata. Primavara, cand adopta meniul de carnivor, crapul infuleca si expulzeaza cu mare repeziciune ramele de mal, plevusca, mormolocii pe care-i ameteste si apoi ii mananca cu mare pofta. Nici racusorii si scoicile nu scapa uneori de foamea crapului, in masura in care acestea din urma nu se baricadeaza la timp. Deseori, puii de crap cad victima propriilor parinti. De aici si succesul unor momeli cu ingrediente de origine animala (bulete cu arome de carne, de peste, biscuiti pentru caini). Crapii sunt de asemenea ierbivori. In anotimpurile calduroase, cand vegetatia subacvatica se gaseste din abundenta, interesul crapului pentru hrana animala scade, consumand preponderent hrana de origine vegetala.
La salau se obtin unele rezultate la peste viu; Vaduvita -continua sa muste inca la momeli animale dar si la mamaliga; exemplarele mari -cu naluci. La mare - guvizi. MAI In aceasta luna pescuitul este de regula oprit. La mare se pescuiesc guvizi, cambula - langa tarm, pe fund, cu hamsie. IUNIE In a doua jumatate a lunii prohibitia se ridica. Aceasta luna este una dintre cele mai bune perioade de pescuit. Rezultatele sunt cam la fel in toate orele zilei. Totusi, instabilitatea barometrica din aceasta perioada provoaca si numeroase insuccese. In aceasta perioada bradisul este abundent in multe balti, fiind greu de utilizat lansetele. Avatul se pescuieste cu peste viu, naluci mici rotative (albe sau galbene); se poate incerca si cu musca artificiala la marginea suvoaielor; Babusca si obletul- se prind, ca si pana acum, cu libelule, muste, viermusi, rame si paste (paine, mamaliga); Bibanul si stiuca -continua sa muste la peste viu, insa mai in larg, in preajma vegetatiei, precum si la naluci, catre suprafata. La lanseta sansele pescuitului scad pe masura incalzirii apei; Carasul, crapul, linul si platica se prind cu momeli animale, dar spre sfarsitul lunii cele vegetale dau rezultate mai bune. Bulele de aer indica drumul pe care-l parcurg pestii prin vegetatia subacvatica in plina dezvoltare; Cleanul -se intalneste la marginea suvoaielor din albiile cu prundis si de-a lungul malurilor inalte, acoperite de vegetatie arborescenta. Cade la muste artificiale mari si paroase, rosii si negre, greieri, lacuste, carabusi, precum si la dude si cirese; Mreana -incepe sa se prinda mai frecvent la larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant, lipitori cu ventuzele taiate, cuburi de branza veche, de branza topita si mai ales greiere (momeala indicata pina in septembrie); Obletul - la viermusi, paine, musca de casa; Platica - cu boabe de grau, paine, paste; Rosioara- pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala; Scobarul -se prinde bine cu viermusi, rame, mai ales in ape tulburi, la coropisnite si chiar la paine si mamaliga; Somnul -musca cu lacomie la tipar, broaste, lipitori, rame mari -pe apa tulbure; prefera orele matinale si seara; Salaul- la peste viu si la bucati de peste, pe langa maluri, radacini, la apa adanca; Vaduvita -se prinde mai ales catre mijlocul zilei, la fund, cu mamaliga, rusalii, rame, viermusi, cosasi si carabusi. La mare se prinde foarte frecvent: calcan - se prinde la adanc si pe fund, cu hamsie; cambula si guvizi. Barbuni, la mal, intre ape - cu rama de mare; chefal la mal, pe fund cu rame de mare; lufar, la adancime, intre ape, cu taparina si naluci; hanus la adanc pe fund, cu hamsie, aterina, guvizi; stravizi, la adanc, intre ape, cu taparina, pluta, cu aterina jupuita si garizi; zargan, la adanc, intre ape, cu pluta, momind cu hamsie si aterina. IULIE In general, in aceasta luna se obtin rezultate la pescuit numai in primele si ultimele ore ale zilei. La pescuitul stationar, in afara de insecte si libelule, momelile vegetale sunt aproape intotdeauna mai eficace. Avatul cade la naluca mica rotativa, alba sau galbena, la confluente; cu musca, pe sub arbori, de pe mal; Babusca- mai ales la samanta de canepa si paste; se obtin rezultate si la boaba de grau, viermisori si libelule; Bibanul- la rame, coropisnite, peste viu; la lanseta, mai rar, cu naluci mici rotative; Carasul- la rame rosie, mamaliga; Cega- in Dunare si in raurile mari din Ardeal, pe fund tare, argilos sau pietros, la larve de rusalii, racusori, rame albe sau negre; Cleanul da rezultate la pescuitul pipait cu greiere, lacuste, tauni; Morunasul-se pescuieste aproape de fund cu mamaliga, rame, viermusi, sange inchegat; Mreana - la branza veche, cuburi de branza topita si mai ales la greiere (momeala indicata pana in septembrie), larve de rusalii, coropisnite, rame groase de pamant; Crapul- la cartofi fierti, boabe de grau si de porumb conservat, paine, mamaliga; Obletul - la viermusi, paine, musca de casa; Platica - cu boabe de grau, paine, paste; Rosioara, pe langa pescuitul cu pluta la virmusi, paste, ofera un pescuit interesant la suprafata cu musca naturala; Linul- la coada de rac, rame groase de pama
Crapul este prin excelenta un gurmand putand consuma la o singura
'masa', in medie, hrana intr-o cantitate echivalenta cu pana la 1/5
din greutatea sa. Daca este privat de hrana sau vremea este capricioasa, crapul
poate sta nemancat chiar si o saptamana. Daca are hrana din abundenta el
mananca pana 'crapa' dupa care urmeaza digestia. In general digestia
crapului este rapida, fiind insa dependenta si de temperatura apei si natura
alimentelor. In general hrana nepreparata, cum ar fi porumbul, se digera mai
greu, lucru nedorit atat de peste cat si de pescarul care someaza mai mult.
Buletele, graul fiert si alte preparate obtinute prin coacere sau prin fierbere
sunt digerate mai usor iar pestele mananca mai des. Raportul dintre timpul de
digerare a hranei nepreparate fata de cele preparate este de 3:1, raport
reflectat si in timpul de asteptare al pescarului care realizeaza nadirea. Sa
retinem ca sistemul digestiv al crapului se rezuma la un intestin, deci nu are
stomac. De aici rezulta ca randamentul prelucrarii alimentelor in sistemul
digestiv al crapului nu este prea ridicat, de unde si nevoia permanenta a
crapului de a consuma cantitati mari de hrana. Exemplarele foarte mari de crap
parcurg zilnic uneori kilometri in cautare de hrana. Revenind la faza de cautare si analiza a locurilor de pescuit la crap,
trebuie sa subliniem ca atunci cand crapii executa sarituri este semn ca apa
este oxigenata, hrana este pe placul lor iar acestia se manifesta ca atare.
Este un semn mai mult decat promitator ca vom face o partida de pescuit reusita
dar asta asta nu inseamna ca, obligatoriu, el va manca si din momeala noastra.
Aici intervine si abilitatea noastra de pescari. Trebuie sa retinem ca, aproape
ca o regula, daca nadim intens un loc sansa capturarii unui exemplar mare este
minima la inceput, primii veniti fiind crapii tineri, inconstienti, sau crapii
salbatici - care nu cunosc experienta capcanelor. Cum pleaca acestia apar si
batranii. Un lucru demn de retinut este ca o lupta prelungita cu un crap mare
poate determina fuga bancului de crapi din zona. Printr-un sistem specific de
comunicare, se pare ca acestia sunt avertizati de victima. Partea buna este ca,
desi fricosi, crapii revin uneori destul de repede in zona de hranire. Este de
remarcat faptul ca, in general, crapii raspund foarte bine la momelile cu care
sunt invatati. Daca acestia au mancat numai porumb, cu siguranta ca vor prefera
cele 3 boabe de porumb conservat prinse intr-un ac, in locul mult mai
pretentioaselor bulete agatate cu grija in firul de par. Asadar, analizati cu
atentie momelile celorlalti pescari care au prins crapi inaintea voastra. Desi
nu este esentiala culoarea momelii, totusi culorile luminoase sunt preferate.
|