Lipanul - thymallus thymallus L

Lipanul - Thymallus thymallus L.

Este originar din Europa si in Romania specia este bine reprezentata in apele noastre. Este singurul salmonid autohton nealterat din punct de vedere genetic deoarece nu s-au facut importuri de material biologic pentru aceasta specie. Ocupa partea inferioara a apelor de munte, unde apele sunt mai adanci, mai linistite si cu albia pietroasa. Populatiile de lipan din tara noastra sunt impartite in zona de nord-est (Neamt-Suceava); zona de curbura (Buzau-Covasna); sud (Arges-Prahova); vest (Mures-Alba).

. Denumiri: engleza - Grayling; franceza - Ombre comun; germana - Asche; denumiri populare - lipean, cimbrisor, aramiu.

. Dimensiuni: lungime 15 - 40 cm; greutate 0,1 - 2 kg; varsta 2 - 10 ani dimensiunea admisa pentru retinere la pescuitul sportiv 25 cm.

. Descriere: Corp alungit, usor turtit, solzi mari dispusi in forma hexagonala. Inotatoarea dorsala inalta, presarata cu puncte negre inconjurate de un inel subtire de culoare alba; inotatoarea caudala scobita. La exemplarele adulte punctele negre sunt concentrate pe flancuri spre zona capului. Culoarea este argintie, iar in perioada boistii extremitatile inotatoarelor se coloreaza intr-o noanta rosiatica.

Primele pastravarii din tara noastra au luat fiinta la inceputul secolului XX. Ele au avut drept scop producerea puietului necesar repopularii apelor de munte. Printre cele mai vechi pastravarii de la noi se numara cele din Bucovina si Moldova: Valea Putnei (1890), Bamar si Tarcau (1902) sau din Transilvania: Gudea, Finis (1928).

Evenimentele social-politice din prima jumatate a secolului XX, au creat un cadru nu tocmai favorabil dezvoltarii salmoniculturii, atat in Romania cat si in Europa. Cele doua Razboaie Mondiale au influentat negativ intreaga activitate economica a continentului european si implicit au actionat si asupra putinelor pastravarii existente, multe din ele fiind distruse sau parasite.

Majoritatea pastravariilor amenajate in perioada interbelica, dupa anul 1945 vor cunoaste transformari importante. Fiind de regula de mici dimensiuni, in anii urmatori au fost fie desfiintate, fie modernizate.

Astfel, pastravaria Madaras (Harghita), infiintata cu scopul producerii de puiet in vederea repopularii apelor montane, datorita izolarii la mare distanta de comuna Madaras si temperaturilor extrem de scazute din zona, a fost desfiintata, iar locuinta pastravarului, transformata in casa de vanatoare. Mica pastravarie de la Oasa, in urma amenajarii barajului si a lacului de acumulare cu acelasi nume, a fost inundata de apele lacului (foto).