Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire. Alte particularitati

Comportamentul crapilor, modul de viata si de hranire. Alte particularitati

Primavara cand apele incep sa se incalzeasca crapul incepe sa misune in cautarea hranei. In apele mari, cu inertie termica mare crapii se aduna in golfuri sau alte zone cu apa mai mica ce se incalzeste mai usor

Vara pe canicula si pe o apa calda crapii se retrag la munte (am glumit :-)) se retrag la apa adinca sau in cazul apelor curgatoare pe albia apei cautand ape mai oxigenate. In cazul baltilor cu izvoare in mod sigur ii veti gasi in apropierea acestora. Nu refuza nici umbra unui cocioc plutitor cu apa de 2-3 m sub el.

Toamna cand incepe sa se raceasca apa crapul da intr-o foame ceva de speriat, mananca tot ce prinde sa adune grasimea necesara trecerii iernii. Unii spun ca e cea mai buna perioada (septembrie-noiembrie) pentru pescuitul crapilor capitali. Cu cat inainteaza mai mult spre iarna crapul aduna mai multa grasime deci si mai multe kilograme.

Iarna odata cu inversarea straturilor de apa crapii se retrag la locurile de iernare, in general gropi cu fund malos si isi reduc activitatea si hranirea la limita supravietuirii.

Hranirea: Crapul se hraneste scurmand fundul apei pana la o adancime de 20 de centimetri. Meniul de baza este format din larve, viermi, scoici, plante etc. dar exemplarele mari, probabil din cauza necesarului mare de proteine, mai degusta si pestisori, broaste (acestea sunt particularitati) sau raci. In mod normal un crap consuma zilnic o cantitate de hrana egala cu dublul greutatii sale. Incercati sa va inchipuiti cate larve trebuie sa manance un crap de 20-25 de kg intr-o zi si ce efort trebuie sa depuna pt a aduna aceste larve, nu mai bine prinde el doi-trei baboi ca palma si gata masa? Asta se intampla in general in apela fara scoici. Tenul se hraneste in primul an de viata cu plancton vegetal apoi trece la treburi mai consistente cum ar fi diferite ierburi, tulpini si rizomi de papura, castane de apa etc apoi mai spre batranete la chestii si mai consistente: pestisori, scoici, broaste.

Sa recapitulam principalele puncte de reper in legatura cu hranirea crapului:
Hrana naturala este formata in general din nevertebrate, care sunt alcatuite, in principiu, din apa, proteine si grasimi. Hidratii de carbon au doar un mic rol in dieta naturala a crapului. Crapii, practic pot digera >90% proteinele din sursa de hrana (peste, soia, carne, lapte), iarna intr-un procentaj mai redus. Grasimile, sub forma de uleiuri, sunt digerate >90-95%, iarna iarasi intr-un procentaj mai redus. Sursele de hidrati de carbon vor fi digerate in proportie de 60-90% (ex. seminte), foarte ridicat, daca ne gandim ca in hrana naturala a crapului nu vom gasi acest element.

Digerabilitatea nu spune nimic despre asimilarea acestor elemente de catre organele vitale ale pestilor. Trebuie sa ne gandim bine cand folosim mari cantitati de sursa de hidrati de carbon! Sunt cativa cercetatori cu renume mondial, de ex. Schreckenbach (1994), care spune ca in cazul in care crapul va manca o mare cantitate de hrana bogata in hidrati de carbon aceasta ar avea repercursiuni negative in privinta starii de sanatate. Cu toate acestea, este bine ca nadele noastre sa contina o cantitatea optima de hidrati de carbon, pentru ca acestia sunt recomandati in nadele bine echilibrate nutritiv - Steffens (1985).

Si atunci ganditi-va la boiliesurile ieftine de pe piata. La un pret rezonabil, nu ne putem astepta la proteine si grasimi in nadele comercializate (sa luam in calcul materia prima, aromele, castigul producatorilor, a marilor si micilor comercianti, cheltuieli de transport si de productie, taxe, etc.)
Este eronata si afirmatia ca pe timp de vara crapul are nevoie de hidrati de carbon, deoarece hrana naturala este si asa bogata in proteine. Crapii nu au nevoie de hidrati de carbon pentru a duce o viata normala din punct de vedere biologic (Wilson, 1994). Recomandam ca pe timp de iarna sa reduceti la minim prezenta hidratilor de carbon in nada, deoarece proteinele si grasimile se pot digera mai usor decat acestia. Totodata nu recomandam nici incarcarea nadelor cu grasimi pe timp de iarna, deoarece acestea nu se dizolva in apa si pot satura cu usurinta crapii ce si-au facut prezenta pe vadul nostru. Pe timp de iarna avem nevoie de boiliesuri a caror solubilitate sa fie cat mai mare.

Este falsa afirmatia ca crapii nu pot digera decat 40% din proteinele prezente in nada. Peste 40% fiecare procentaj de proteina se oxideaza, deci nu intra in ciclul cladirii organismului. Nu sunt probleme pana cand nu se folosesc boiliesuri cu valoare ridicata de proteine (70-80% proteine). Aceste nade nu numai ca sunt exagerat de scumpe, dar proteinele arse cu scopul castigarii de energie produc o mare cantitate de amoniac, ce ar putea duce la otravirea pestilor care consuma aceste boiliesuri. Acest lucru se intampla in general pe timp de vara, pe ape a caror valoare de pH este mare.
Din acest motiv recomandam ca in boiliesurile voastre sa existe urmatorul procentaj: 35-60% proteine, 5-10% grasimi, iar restul hidrati de carbon. Care este nivelul de atractie a proteinelor vom vorbi in capitolul urmator. Atractivitatea proteinelor nu este un lucru neglijabil si sta in opozitie cu nadele a caror procentaj de hidrati de carbon este mare.

O nada bine gandita, usor de digerat, are trei calitati: increderea pescarului in nada proprie, consumand-o, pestele va creste si nu in ultimul rand, nu vom folosi nimic ce va avea influente negative asupra calitatii apei. Nimic nu contrazice folosirea nadelor a caror digerabilitate este mare, doar pretul lor, deoarece proteinele sunt mai scumpe decat hidratii de carbon. Totusi pentru protectia apelor, a pestilor si pentru rezultate mai bune in timpul partidelor de pescuit va sugeram sa nu folositi nade suprasaturate de hidrati de carbon (faina de malai, faina de orez etc.) Cateodata este bine ca nada noastra sa fie cat mai repede eliminat de crap. Aici recomandam folosirea hidratilor de carbon, desi cu acest procedeu vor elimina mai multa mancare, deoarece nada noastra va pierde din digerabilitate. Putem intra in compromisuri, cateodata

Eseu: Exercitii si miscari in trimestrul I de sarcina Document online: Exercitii corective pentru piciorul plat

Cat poate manca un crap?

F�nge&Grove (1979) exprima timpul de digerare in mai multe ipostaze: 4-48 ore la o temperatura de 20-26 grade Celsius, 18-60 ore la o temperatura situat in intervalul 10-15 grade Celsius. Cantitatea maxima ce si-o poate stoca in intestin atinge un procentaj de 5-10% din greutatea corpului. Sa pornim de la ipoteza ca un crap de 10 kilograme va manca timp de 24 de ore in mod continuu si sa calculam situatiile limite (5% procentaj de umplere a intestinului, 60 de ore pentru eliminare respectiv 10% p.u.i cu 4 ore ca timp de eliminare). Intr-un interval de 24 de ore cu un timp de eliminare de 4 ore, isi poate umple si totodata goli intestinele de sase (6) ori. Deci un crap de 10 kilograme cu 10 p.u.i, poate consuma o cantitate de nada de 60% din greutatea sa, adica 6 kilograme! Nebunie totala!

Evident acesta este cantitatea maxima. La polul opus sta situatia cand consuma 2% din greutatea sa (60 de ore si 5% p.u.i) adica 200 de grame. Deci teoretic un crap de 10 kilograme va consuma o cantitate de nada cuprinsa in intervalul de 200 g si 6 kilograme la o temperatura ce variaza intre 10-26 grade Celsius. Aceste date se refera la hrana naturala, care in mod obisnuit are un procentaj ridicat de apa. Boiliesurile noastre sunt mai compacte, cea ce inseamna ca au o densitatea mai mare de energie si apa mai putina.

Deci cantitatea de boilies pe care o consuma un crap intr-un interval de 24 de ore este cu mult sub limita maxima de 6 kilograme. Noi nadim cu o cantitate de nada care corespunde cu 2% din greutatea corporala a crapilor care sunt prezenti in lacurile noastre, macar asa mergem la sigur. Consumul nadei depinde de foarte multi factori cum ar fi temperatura apei, momentul zilei, gradul de saturare, anotimp, alti parametrii a apei, marimea carpului, sanatatea lor etc. Ganditi-va, ca un boilies nu va fi niciodata mai bun decat un banc de larve de chironomide si crapii consuma o cantitate relativ redusa de boilies.

Crapii observa in apa nada cu ajutorul simtului vizual (marime, contrast, culoare si miscare). Din acest motiv sunt atat de eficace pop-up-urile pe timp de vara. Daca apa are un grad mare de turbiditate sau pescuim pe timpul serii, vazul nu are nici un rol. In aceste momente intra in scena simturile chimice (aroma si gust). Daca nu este nimic stimulant, cum se intampla la nadele tari ca piatra, atunci nada este ridicata doar din curiozitate sau din pura intamplara. In procesul hranirii rolul secundar o are mirosul (s-ar putea sa nu aiba nici un rol) iar simtul tactil nici nu influenteaza. Rolul principal o au papilele gustative.

Reproducerea: Are loc in Aprilie-mai. In acest timp, crapii se aduna in cirduri mari, se apropie de maluri si isi depun icrele, lipindu-le de ierburi. In timpul pontei se lovesc intre ei cu burta spre a usura eliberarea produselor genitale, fapt care a atras momentului pontei si numele popular de 'bataie'. O femela depune cam 140000 de icre pe fiecare KG din greutatea ei; icrele masoara 1,3-1,5 mm diametru. Depunerea are loc in mai multe rastimpuri, dar in mod obisnuit in orele diminetii, pe vegetatia submersa. Durata incubatiei este de 4-6 zile la o temperatura de 20 GRD; larvele ce eclozeaza au o lingime de 4,5-5,5 mm. Dupa ecloziune aceste larve stau imobile pe vegetatie; dupa resorbtia sacului vitelin, ele incep sa inoate activ, hranindu-se cu zooplancton.

Principalele specii de crap intalnite in tara noastra. Particularitati.

In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Dunare, Delta Dunarii, in anumite rauri cu ape domoale. Crapul este un peste de talie mare, greutatea medie a unui adult fiind de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot depasi 40 kg (au o rata de crestere de 1.4 kg/an) si pot trai peste 40 de ani. Anumiti autori, citand vechi atestari documentare, atribuie romanilor meritul de a fi raspindit aceasta specie in toata Europa.

Reproducerea crapilor are loc in aprilie-mai cand o 'crapoaica' matura poate avea o cantitate de icre de pana la 23 % din masa sa neta. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela in abdomen ajutand la expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori moartea femelelor tinere. Chiar si in aceste conditii, nu intotdeauna icrele sunt eliminate in totalitate, o parte ramanad in abdomenul femelei pana anul viitor sau chiar mai mult - de unde si expresia 'crap cu icre din mai multi ani'. Icrele sunt depuse pe vegetatia submersa, de regula in mai multe sedinte. Acestea sunt fecundate de masculi prin stropire cu lapti. Durata eclozarii icrelor de crap depinde de temperatura apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.

In tara noastra se intalnesc mai multe specii de crap. In continuare vom prezenta speciile cele mai raspandite la noi, fara a epuiza insa subiectul.

1. Crapul comun - denumit si crap romanesc. Se aseamana cu carasul, avand corpul acoperit in intregime cu solzi. In cazul exemplarelor de pana la 1 kg, tinerii pescari deseori pot confunda cele doua specii de pesti, respectiv crapul si carasul. Spre deosebire de caras, el prezinta la baza gurii doua mustati tactile iar spatele este curbat, intr-o masura mai mica sau mai mare. Culoarea este brun - argintie, cu nuante in functie si de particularitatile mediului in care traieste (lacuri, rauri, Dunare, Delta). Este una dintre speciile cele mai spectaculoase si ravnite de catre pescari. Exemplarele mari sunt foarte frumoase, robuste si energice, luptand cu indarjire atunci cand sunt capturate, in timpul drilului. Aceasta specie de crap este cea mai raspandita in tara noastra.

Crapul salbatic - traieste in lacuri neamenajate, Dunare sau Delta. Se deosebesc prin forma lor usor alungita, fusiforma. Acestia mai poarta numele si de crapi sui. Nu stim in ce masura acestia formeaza o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii romanesti.

Crapul romanesc (comun) are o alimentatie variata, in functie de sezon. Primavara si toamna acestia prefera hrana de origine animala spre deosebire de anotimpul verii cand se orienteaza catre hrana de natura vegetala. Perioada optima de pescuit este toamna cand consuma cantitati mari de hrana, adunand rezerve de grasime pentru iarna. Iarna acestia se retrag spre straturile de fund ale apei reducandu-si activitatea la minim. In acest sezon mananca rar, hrana preferata fiind in special larvele (viermusi, libelule).

2. Crapul oglinda - se caracterizeaza prin lipsa solzilor de pe cea mai mare parte a suprafetei corpului. Exceptie fac zonele de contur si linia mediana pe care sunt dispuse randuri de solzi, rari si mari. Crapul oglinda are culoare brun-galbuie, cu nuante determinate si de mediul in care acestia traiesc. Exemplarele batrane ajung la greutati impresionante, de peste 30 kg. In tara noastra acest crap mai este cunoscut si sub denumirea de crap Salonta. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

3. Crapul golas - este asemanator cu crapul oglinda remarcandu-se absenta totala a solzilor de pe corpul acestora. Exemplarele batrane ajung sa atinga varsta de 35 - 40 de ani si o masa de peste 40 kg. Remarcam gura orientata in jos, asemanatoare cu un sorb, prevazuta cu doua mustati. Acesti crapi pot scurma malul de pe fundul lacului, pana la adancimi de 20 cm, in cautarea larvelor. Modul de hranire si comportamentul sau sunt similare cu cele ale crapului comun.

4. Amurul sau Cteno (Ctenopharyngodon idella) denumit si Ten (crap chinezesc). Este una dintre speciile de crap cele mai spectaculoase care traiesc in tara noastra, avand preferinte alimentare de natura predominant vegetala. Corpul sau zvelt si fusiform este acoperit in intregime de solzi mari, de culoare gri-argintie, cu nuante inchise pe spate. Exemplarele mari ating uzual 30 kg si peste 130 cm lungime. Acestia sunt niste pesti deosebit de vioi iar cand sunt capturati opun o mare rezistenta, in timpul drilului.

5. Fitofagul si Novacul. Sunt doua specii extrem de raspandite in tara noastra, in special in

Fitofag Novac

lacurile de campie (crescatorii). Literatura de specialitate indica doua ramuri distincte: o specie de culoare mai deschisa (care prefera planctonul de natura vegetala) denumit uzual Fitofag si o specie de culoare marmorata (consuma plancton de origine animala) denumita Novac sau Sanger. Acesta din urma poate fi deosebit de Fitofag prin faptul ca are capul mai mare, cu branhii dezvoltate. Aceste specii de crapi chinezesti, din punct de vedere al pescarului sportiv, nu prezinta interes prea mare deoarece nu mananca momeala traditionala si deci nu poate fi capturata in mod sistematic prin procedee de pescuit sportiv. Chiar daca au fost incercari de elaborare a unor retete de momeli speciale pentru aceste specii de pesti, capturile au fost cu totul intamplatoare. Ironia soartei este ca Novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depasind adesea 65 kg. Pentru pescar este o veritabila ispita. Dimensiunile mari se datoreaza si hranirii fortate; odata cu aspirarea apei acesta aduna planctonul pe care il separa prin intermediul branhiilor care prezinta o structura speciala (un veritabil filtru).