Din secretele plutelor de pescuit
Atunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul
lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile
capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic
sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii.
Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest
ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai
mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala.
In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala,
pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o
pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic,
pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului
apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si
de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat
sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand
distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu
colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta
cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea.
Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati,
asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei.
Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica
nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru
lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza
de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand
pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala
va fi denumita
'pluta
rapida' iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom
denumi 'pluta lenta'. O pluta rapida este caracterizeaza de o forta
arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga
serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula,
acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca
acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat
momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza
proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca
asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus
a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel
corp.
Un model simplificat, dar destul de precis, este prezentat in fig. alaturata.
In timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a 2 forte importante:
1. Greutatea ansamblului pluta-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G);
2. Forta arhimedica (A) care actioneaza asupra plutei.
Diferenta dintre A si G, proiectata pe axa X (vezi figura alaturata), ne da
rezultanta (N), care poate fi orientata in sus (cand A>G - lucru de dorit),
in jos (pentru G > A - caz nedorit pentru pescuit) si cazul particular N=0
(cand G=A, pluta este aflata in echilibru). Primul caz (N>0) este cel vizat
de orice pescar, adica atunci cand pluta invinge greutatea lestului. Marimea
rezultantei N ne da tocmai acceleratia cu care pluta revine la suprafata apei.
Aici intervine un paradox: vreau ca N > 0 (adica sa vad pluta deasupra apei)
dar N > 0 inseamna o rezistenta opusa de pluta care ar putea fi simtita de
peste, in sens nefavorabil. Daca N scade foarte aproape de zero pluta poate
reveni foarte greu deasupra apei, ramanand mai mult timp scufundata desi
pestele poate intre timp a lasat momeala. Care este compromisul optim ?
Aici intervine
maiestria fabricantului. Analizand cele doua forte, G (greutatea) poate fi
considerata constanta, in timp ce a doua (A) se modifica in momentul in care
pestele trage, dupa o lege ce tine cont de forma si marimea partii nescufundate
a plutei. Nu vom insista asupra partii de calcul matematic insa vom prezenta
concluzia finala care arata ca forma ideala a plutei este cea a picaturii de
apa aflate in cadere, prevazuta cu o antena supla, colorata pe tronsoane in mai
multe culori vii (galben-rosu) - vezi fig. de mai jos.
Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua
figuri geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute
este acela ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra
nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand
pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de
gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va
fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O
forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport
mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Cercetarile efectuate au demonstrat ca partea din pluta situata deasupra apei
(exceptand
antena) trebuie
sa fie de cca. 10-15 % din inaltimea plutei (se considera ca momeala este in
carlig). Pentru pestele rapitor agresiv aceste recomandari nu mai sunt
valabile. Din contra, pluta se poate folosi in pozitie inversa, cu semisfera
deasupra.
Dupa cum se
poate vedea si din imaginea alaturata nu sunt prea multe care sa va lipseasca
din trusa sau din casa. Ceva de taiat, un croset sau un ac de cusut mare, un
fir mai mult sau mai putin gros in functie de marimea pestelui vizat si de
preferinte, un plumb (cel din imagine este de 60g), doua margele, o agrafa cu
virtej si unul sau doua cirlige.

Realizarea
monturii
Din rola de
fir taiem o bucata lunga de 1,2 - 1,8 metri. Unul din capete firului il vom
trage prin mijlocul dopului cu ajutorul crosetului.

Pe
capatul respectiv vom face o bucla necesara atasarii monturii de linia de pe
lanseta.

Capatul
opus, cel liber, il vom trece de doua ori prin una dintre margele. Margica o
pozitionam fara a stringe firul
ceva mai sus de mijlocul distantei dintre capatul firului si dopul de pluta.
Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute
de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul
pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in
proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie
suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare
nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are
tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca 'a pus-o pe
lat'. In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara
contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie
mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca.
Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in
fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor.
Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de
sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la
pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta
se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un
mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la
intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri.
Concluzii:
- o pluta de calitate are forma corpului asemanatoare unei picaturi suple de
apa aflata in cadere, cu antena subtire, eventual cu o 'perla' viu
colorata in capatul superior al antenei;
- pentru pestii pasnici, corpul plutei de forma optima va fi scufundat in apa
in cea mai mare parte (85-90%), pentru a reduce rezistenta opusa de pluta in
timpul atacului;
- pentru pestii rapitori pluta va fi scufundata in proportie de max. 80 %,
restul de 20 % cotribuind la cresterea rezistentei opuse de pluta in timpul
scufundarii, in vederea autointeparii;
-lestarea eficienta se face gradual, cu mai multi plumbi plasati pe fir in mod
echidistant.