Pescuit
Din secretele plutelor de pescuitDin secretele plutelor de pescuitAtunci cand avem o varga si dorim s-o dotam cu o linie noua, primul lucru la care ne gadim este ce fir luam, daca acesta rezista la solicitarile capturiilor pe care ni le dorim in juvelnic; apoi urmeaza carligul: cat de mic sa fie, ce culoare. Deseori, pe ultimul plan este lasata pluta si apoi plumbii. Numai ca sunt situatii cand reusita unei partide este hotarata chiar de acest ultim element - pluta - care are rolul de semnalizator care ne avertizeaza, mai mult sau mai putin eficient, ca pestii ataca momeala. In functie de pretentiile noastre de natura estetica sau functionala, pluta poate fi realizata din materiale primare (varful unui cocean de porumb, o pana de gasca etc.) sau materiale compozite (lemn de esenta speciala, plastic, pluta, teava de ac de seringa). Partea din pluta care ramane deasupra luciului apei se numeste antena. Mai departe, in functie de distanta la care pescuim si de acuitatea noastra vizuala, antenele plutelor vor fi viu colorate, asa incat sa existe un contrast suficient intre culoarea apei si culoarea antenei. Cand distanta este mai mare acestea pot fi prevazute in varf cu o bobita viu colorata realizata din polistiren expandat sau plastic. Cea mai importanta cerinta pe care toate plutele trebuie sa o asigure este flotabilitatea. Odata aleasa, pluta trebuie lestata cu ajutorul unor plumbi calibrati, asa incat aceasta sa aiba o pozitie in general verticala pe luciul apei. Plutele de firma au marcate pe corp si antena o serie de repere care ne indica nivelul optim de scufundare, fiind inscrisa si greutatea plumbilor pentru lestare. Insa ce nu se stie este ca forma plutei joaca un rol esential in viteza de reactie a acesteia (durata timpului de revenire la suprafata) atunci cand pestele trage. O pluta scufundata care revine foarte repede in pozitia initiala va fi denumita 'pluta rapida' iar in cazul opus, cand revine mai lent la pozitia initiala, o vom denumi 'pluta lenta'. O pluta rapida este caracterizeaza de o forta arhimedica mare ceea ce presupune ca la scufundare pestele trebuie sa traga serios de momeala. Daca pestele este rapitor atunci totul este in regula, acestia fiind mai agresivi; daca pestele este pasnic, este foarte probabil ca acesta sa se sperie de rezistenta ridicata opusa de pluta si sa lase imediat momeala. Ne propunem in continuare sa explicam fenomenul fizic care sta la baza proiectarii plutelor. Teoria are la baza legea lui Arhimede care spune ca asupra oricarui corp scufundat intr-un lichid actioneaza o forta de jos in jus a carei marime este data de greutatea volumului de lichid dezlocuit de acel corp.
Dupa cum observati, pluta are o forma ce se poate reduce la doua
figuri geometrice: o semisfera si respectiv un con. Avantajul acestei plute
este acela ca asigura o flotabilitate stabila iar volumul mic situat deasupra
nivelului apei determina o crestere optima a fortei arhimedice atunci cand
pestele trage, asa incat pluta nu este simtita de peste. In functie de
gustul nostru, semisfera de baza poate avea un diametru mai mic incat pluta va
fi mai supla, caz recomandabil pentru o lansare usoara la distante mari. O
forma deosebit de eficienta este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport
mare intre cele doua axe ale sectiunii longitudiale (vezi prima figura).
Dupa cum se poate vedea si din imaginea alaturata nu sunt prea multe care sa va lipseasca din trusa sau din casa. Ceva de taiat, un croset sau un ac de cusut mare, un fir mai mult sau mai putin gros in functie de marimea pestelui vizat si de preferinte, un plumb (cel din imagine este de 60g), doua margele, o agrafa cu virtej si unul sau doua cirlige.
Realizarea monturii Din rola de fir taiem o bucata lunga de 1,2 - 1,8 metri. Unul din capete firului il vom trage prin mijlocul dopului cu ajutorul crosetului.
Pe capatul respectiv vom face o bucla necesara atasarii monturii de linia de pe lanseta.
Capatul opus, cel liber, il vom trece de doua ori prin una dintre margele. Margica o pozitionam fara a stringe firul ceva mai sus de mijlocul distantei dintre capatul firului si dopul de pluta.
Ultima faza este aceea a echilibrarii plutei cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca. 5-10 mm deasupra carligului. Pentru cazul pestilor pasnici, vom adauga bilute pana cand corpul plutei va fi scufundat in proportie de cca. 85-90%. O astfel de pluta va avea o viteza de reactie suficient de buna si nu va deranja pestele in timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar intamplator. Atunci cand pescuim pe fundul apei, pestele are tendinta sa ia momeala si sa urce spre suprafata. Spunem ca 'a pus-o pe lat'. In acest caz pestele ridica spre suprafata plumbii lasand pluta fara contra-greutate. Daca plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie mica ar putea simti greutatea plumbilor si deseori lasa momeala si pleaca. Pentru a atenua acest soc se recomanda o lestare graduala, in 2-3 trepte, ca in fig. alaturata. Astfel, imediat langa carlig punem un singur plumb, mai usor. Urmeaza apoi ca la 3 cm sa mai adaugam inca 1-2 plumbi si ultima treapta, de sus, restul plumbilor. Lestarea graduala este deosebit de eficienta mai ales la pescuitul caraselului, la rosioara, babusca. Un alt avantaj este acela ca pluta se inclina treptat anuntand din timp intentia pestelui. Trebuie subliniat si un mic dezavantaj al lestarii graduale si anume acela ca in timpul lansarii sau la intepaturile ratate plumbii se pot incurca intre ei formand uneori noduri. Concluzii:
|