Sven Hassel (pe numele sau adevarat Sven Pedersen)

Sven Hassel (pe numele sau adevarat Sven Pedersen) s-a nascut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, in Danemarca, intr-o familie de oameni simpli, muncitori, s-a inrolat in armata daneza in 1936 si apoi s-a oferit voluntar in armata germana, in 1937. A participat, pe post de conducator de tanc, la invadarea Poloniei, a dezertat, a fost judecat, condamnat si redistribuit in Regimentele disciplinare 11 si 27 Panzer. La sfarsitul razboiului avea grad de locotenent. Intre 1945 -1949 a fost prizonier de razboi.Lasand in urma ororile razboiului, Hassel s-a casatorit in 1951 cu Dorthe Jensen, iar in 1952 s-a nascut Michael, fiul sau. Scriitorul are in prezent 91 de ani si traieste in Barcelona, unde s-a stabilit in 1964.Primul sau volum a fost lansat in 1953. 'Motoarele' de actiune ale romanelor sale sunt 'baietii rai' ai armatei germane, dar si Sven, teribilul mitralior, campion la aruncarea grenadelor si ochitor din tancul pe care Porta il conducea ca nimeni altul. Micutul, Legionarul, nazistul Heide si Batranul sunt, de asemenea, personaje memorabile. Cu Regimentul disciplinar 27 Panzer, Sven Hassel a luptat pe mai toate teatrele de razboi, fiind ranit de opt ori. Cu toate ca masacrau totul in jurul lor, dintr-un simplu instinct al supravietuirii, eroii lui Hassel aveau mereu in minte pacea, ca singura optiune in viata lor, iar razboiul un chin care nu se mai termina. In 'Legiunea blestematilor' si in 'Batalion de mars', Hassel face scurte referiri chiar si la Romania, povestind despre subtilizarea argintariei Casei Regale, despre un pariu castigat de Porta, ca si despre 'misiunea gekados' a unor soldati romani la un celebru bordel de front. Ce s-a intamplat cu Micutul si Legionarul? Intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului 'Adevarul', Sven Hassel a marturisit ca nu a scris niciodata despre experienta sa de prizonier de razboi si nici despre sfarsitul razboiului la Berlin. 'Acest lucru urma sa fie subiectul celui de-al 15-lea roman al meu, numit. Motivul pentru care nu am scris pana la urma acest roman a fost unul evident: lipsa timpului si povara anilor', ne-a mentionat autorul. Hassel a mai declarat ca, dupa razboi, Heide s-a alaturat Armatei Germaniei de Est si a devenit maior. 'Am tinut legatura cu el mult timp, la fel ca si cu Legionarul si cu Micutul (Wolfgang Creutseldt), amandoi in Legiunea Straina. Ei au sfarsit intr-un camin de veterani. Toti trei, de fapt, au murit cam de multicel'.Volumele celebrului autor au fost traduse in 17 limbi si au fost vandute in peste 52 de milioane de exemplare, in 50 de tari.Vlad Nichita: Sa ne asteptam la inca o carte semnata Sven Hassel?Sven Hassel: Din pacate, nu. Am 92 de ani. La varsta aceasta nu mai scriu. Am scris totusi o treime, poate chiar jumatate din romanul cu numarul 15, care ar trebui sa se numeasca "Splendida infrangere". Este despre batalia pentru Berlin. Poate fiul meu o va publica intr-o zi. Care sunt scriitorii care va plac si care sunt titlurile preferate din literatura?

Jaroslav Hasek, fara indoiala. De asemenea, Erich Maria Remarque. Astfel, "Peripetiile bravului soldat Svejk" si "Nimic nou pe frontul de Vest" sunt cartile preferate. Ambele sunt din Primul Razboi Mondial, le-am citit cand eram tanar, dar le-as reciti oricand. Si imi devin cu atat mai dragi, cu cat citesc mai multe carti noi."Cea mai grava rana am avut-o in timpul bataliei pentru Orel" Care dintre cartile pe care le-ati scos este cea mai potrivita pentru un film? Ce actor v-ar placea sa va interpreteze?"Blindatele mortii" a fost filmat in anii '80, dar nu mi-a placut. Nu cred ca au reusit sa surprinda esenta cartilor mele. Cred ca doar unul sau doar cateva capitole dintre cartile mele pot fi transpuse intr-un film. Cel mai mult conteaza sa fie inteles mesajul meu despre razboi, personajele si combinatia foarte importanta dintre oroare si umor. Cineva sa interpreteze rolul meu? Nu stiu. Poate Tim Robbins sau Jon Voight, dar cu 30 sau 40 de ani mai tineri.Ati vazut multe de-a lungul vietii. Care este cel mai bun deceniu din ultimul secol si de ce?Deceniul in care a cazut Zidul Berlinului. Acel moment a reprezentat cu adevarat sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Deabia atunci Europa a fost unita in spiritul pacii.Ati fost ranit de opt ori. Care a fost cea mai grava rana si cum s-a intamplat? Am fost ranit la Harkov, in timpul bataliei pentru Orel, cand am pierdut cu adevarat razboiul. O asistenta rusoaica m-a ajutat si doar datorita ei am reusit sa supravietuiesc atunci.Ce mai stiti despre camarazii dumneavoastra de razboi? Julius Heide s-a inrolat mai intai in Armata Rosie si apoi in DDR Volksarmee, armata RDG-ului. Micutul si Legionarul s-au inscris in Legiunea Straina si au luptat pentru Franta in Indochina si Algeria. Sunt singurul care a mai supravietuit pana acum.Ce v-au spus despre cartile pe care le-ati scos?M-am intalnit cu Micutul si Legionarul in anii '50. Micutul nu a citit o carte in viata lui, iar Legionarul nu comenta niciodata despre nimic. Oricum, la acea vreme doar "Legiunea blestematilor" si "Blindatele mortii" fusesera publicate, in daneza si engleza.Dupa razboi, ati fost inchis in lagare rusesti, americane, engleze si daneze. In care ati fost tratat cel mai bine?Fara indoiala ca eu si ceilalti am fost tratati cel mai bine sau, mai bine zis, mai putin rau, de englezi. S-au purtat dur, dar corect."Si acum am cosmaruri din timpul razboiului"Mai sunteti bantuit de ororile razboiului?La cei 92 de ani ai mei inca ma trezesc in plina noapte, atunci cand reusesc sa dorm, din cauza cosmarurilor din timpul razboiului. Inca pot vedea infanteria ruseasca atacand. Banuiesc ca nimeni nu poate scapa de aceste imagini. Razboiul este inca foarte prezent in mintea mea. Intrebati-mi familia sau prietenii. Sunt satui sa ma auda vorbind despre razboiul meu.Unde ati vazut cele mai ingrozitoare lucruri, in timpul razboiului?La Stalingrad. In fabricile Octombrie Rosu.Credeti ca lumea poate exista fara razboi, sau ura si violenta sunt in natura noastra?Mi-e teama ca razboaie vor fi mereu din cauza naturii umane, a religiei si a nationalismului Ca intotdeauna. Doua motive principale pentru raul din lume. Pacat ca nu invatam niciodata. Totusi, in Europa, datorita Uniunii Europene, suntem mai feriti.Cat din cartile pe care le-ati publicat este realitate?Cartile mele se bazeaza pe ce-am vazut si am trait in razboi, pe propriile experiente, precum si pe ceea ce mi-au spus camarazii. Este important pentru o carte despre razboi sa fie autobiografica?Da, pentru ca altfel este o carte documentara, istorica, cu multe date, dar fara elementul uman. Cand citesti despre zeci de mii de soldati ucisi pe campul de lupta, nu esti afectat la fel de puternic cum esti in fata unei descrieri a unei rani de glont in piciorul tau.Credeti ca, daca nu ati fi trecut prin razboi, ati fi putut sa scrieti carti de succes?In niciun caz. Este foarte dificil sau chiar imposibil sa descrii ororile razboiului, daca nu le-ai trait."Armele prezentului sunt mai devastatoare"Exista persoane care va acuza ca ati inventat intamplarile povestite. De ce credeti ca va ataca acesti oameni?Chiar nu-mi pasa. La fel s-a zis si despre Remarque, ca nu a fost niciodata pe front. Totusi, ramane in urma lui cea mai buna poveste de razboi scrisa vreodata. Cred ca in spatele acestor persoane exista invidie, frustrare si motive politice, deoarece cartile mele nu glorifica soldatul german, sau niciun alt soldat, de fapt. Un soldat pe front lupta sa supravietuiasca, nu pentru pamantul sacru, conducator sau religie.Razboaie oribile, precum cel de-al Doilea Razboi Mondial, mai pot avea loc?Situatia e putin diferita in aceste zile, pentru ca armele sunt mai devastatoare. Vreau sa sper ca am invatat ceva din trecut. DarAti mentionat in carti ca ati fost in Romania, in timpul razboiului. Ce va amintiti din acea perioada?Cand am fost in Romania, razboiul era un mult mai linistit prin comparatie cu altele. Asa ca ne-a placut in Romania. Acolo si-a castigat Porta jobenul sau galben. Romanii sunt indragostiti de cartile pe care le-ati publicat. Aveti un mesaj pentru ei?

Sunt foarte fericit sa aud despre succesul cartilor mele in Romania. Imi amintesc ca am fost la Stalingrad impreuna cu trupe romane si ca romanii erau camarazi foarte buni. Dar, ca si noi, se simteau folositi

Scrisoare de la Sven Hassel

Iata o scrisoare pe care autorul danez stabilit in Barcelona le-a trimis-o cititorilor ziarului "Adevarul" la 25 mai 2009.

"Dragi cititori romani,

Ma simt foarte fericit si va sunt recunoscator ca, in Romania, cartile mele sunt atat de populare.

Va multumesc foarte mult

Cu cele mai bune urari,

Sven Hassel".

Sven Hassel s-a nascut in 1917, la Fredensborg, un mic sat din Danemarca, intr-o familie de muncitori simpli. La 14 ani, Sven s-a imbarcat pe o nava de comert ca mus. A efectuat serviciul militar in 1936 si, in anul urmator, din cauza somajului din Danemarca, s-a inrolat ca voluntar in armata germana. Initial, a servit in Regimentul 2 de Cavalerie si, apoi, in regimentele de Panzere 11 si 27. A luptat pe toate fronturile cu exceptia Africii de Nord.Intre 1945 si 1949, a fost prizonier de razboi in lagare rusesti, americane, franceze, engleze si daneze. In acest timp, Sven a scris prima sa carte, "Legiunea Blestematilor", care a fost publicata in Danemarca, in 1953. Este singurul roman danez care, de atunci, s-a fost vandut incontinuu.Sven Hassel s-a insurat in 1951 cu Dorthe Jensen si are un fiu, Michael, nascut in 1952. Din 1964, locuieste in Barcelona, si si-a petrecut timpul, in general, citind si calatorind Nascut in 1917 , intr-o familie daneza saraca , Sven Hassel a fost silit sa se angajeze din adolescenta , ca ajutor de timonier pe un vas comercial . S-ar putea spune ca declansarea razboiului i-a dat o sansa , transformandu-l din anonim combatant intr-un personaj celebru .

Transferat mai tarziu la Eisenach , dupa ocuparea Poloniei , a fost integrat in batalioanele disciplinare , luptand ca tanchist pe principalele teatre de operatii ale vremii . Ranit de opt ori , Sven a cunoscut infernul indeaproape , la el razboiul nemaifiind o simpla metafora , o drama a absurdului , ci , un mod direct de a povesti realitatea , de a-i evidentia cruzimea.

In urma cu trei decenii , jurnalistul danez Erik Haaest a publicat un volum despre acest controversat personaj , readucandu-l in atentia publicului : Hassel - povestea fantastica a unui agent al Fuhrer-ului. Autorul dezvaluia faptul ca numele real al acestuia era Borge Villy Redsted Pedersen , nume schimbat in 1951, in Borge Villy Redsted Arbing ( dupa patru ani petrecuti in recluziune , pentru colaborationism , in timpul invaziei Danemarcei . Cu un trecut stigmatizat kafkian de alte condamnari si metamorfoze , Hassel nu ar fi fost pe front - asa cum marturiseste - ci doar relateaza povesti auzite de la danezi care au luptat in diviziile SS Viking si Nordland . O serie de alte detalii ale volumelor releva ca Sven nu a participat efectiv la lupte , insa neverosimilul succes al acestora se datoreaza faptului ca prezinta o alta parte a razboiului , o viziune a calvarului soldatilor germani . De altfel , scriitorul a sustinut in povestirile sale ca a facut parte dintr-o unitate disciplinara de blindate , fiind decorat cu cele mai inalte ordine naziste si chiar cu vestita Cruce Mannerheim , o inalta decoratie de razboi finlandeza .

Chestionat de Erik Haaest - Povesti din experiente proprii ? - Hassel replica : Nouazeci la suta din cele povestite in cartile mele sunt experiente personale . Cartile acestea sunt autobiografia mea dintre anii 1940 - 1945 . Exista unele parti unde povestesc ce se intampla in alte zone ale frontului , ca si cum as fi fost acolo . Insa e vorba de maximum zece procente .

Speculand latura notorietatii , Sven Hassel - Pedersen a dorit sa fie un alt Erich Maria Remarque - fara a avea si prestigiul moral al acestuia - care sa povesteasca absurditatea unei lumi in declin. Cei doi scriitori au un profil stilistic destul de apropiat , indeosebi in conturarea personajelor : Stanislav Katzinski din Nimic nou pe frontul de vest are mai multe caracteristici ce pot fi regasite in eroii lui Hassel ( uluitoarea dexteritate a lui Katz de a gasi hrana in orice situatie este preluata de caporalul Joseph Porta , iar intelepciunea si calmul imperturbabil le imprumuta , batranul Willy Beier ) .

Cu toate neconcordantele si contradictiile , totusi aceste sumbre livres de guerre au cunoscut un mare succes de public , desi nu intotdeauna au reflectat adevarul . Asemenea memoriilor lui Gunther Grass , si la Sven Hassel , o confesiune bine dirijata poate justifica oricand un trecut , dar nu poate salva un caracter .Pacaleala Sven Hassel

Romanele lui Sven Hassel, traduse in zeci de limbi si publicate in milioane de exemplare, au facut inconjurul lumii. Autorul sustine ca isi povesteste propriile patanii din cursul celui de-Al Doilea Razboi Mondial in armata germana. O serie de inexactitati au atras inca de la bun inceput atentia asupra autenticitatii povestirilor lui Sven Hassel. In anul 1976 jurnalistul danez Erik Haaest a publicat un volum intitulat 'Hassel - povestea fantastica a unui agent al lui Hitler'. Haaest dezvalui faptul ca numele real al lui Hassel este Borge Villy Redsted Pedersen, nume schimbat in 1951

Analiza: Educatie plastica - programa scolara pentru clasa a III-a Referat: Specificul invatarii la elevii deficienti de vedere sub influenta tehnologiilor de acces

in Borge Villy Redsted Arbing - dupa patru ani petrecuti in inchisoare pentru ca a colaborat cu nazistii in perioada ocupatiei Danemarcei. Succesul volumelor lui Hassel nu a fost insa afectat de trecutul autorului sau de faptul ca

nu reflecta realitatea - 'fenomenul Hassel' fiind asemanator din acest punct de vedere cu 'fenomenul Winettou'. Povesti contradictorii In 1953, anul publicarii primului volum al lui Hassel 'Legiunea blestematilor', editia din 15 noiembrie a cotidianului Nationaltidende publica un articol in care se arata ca: 'Sven Hassel spune despre el insusi: sunt fiul unui ofiter austriac casatorit cu o daneza. Dupa moartea tatalui meu, mama mea s-a intors in Danemarca si s-a casatorit cu un danez. Am fost crescut aici, am mers la o scoala daneza. Am fost voluntar in armata finlandeza in razboiul acestei mici tari impotriva Rusiei in 1939-1940. La cateva zile dupa intoarcerea mea din Finlanda, germanii au ocupat Danemarca si am fost incorporat in armata germana, Wehrmacht. In acea perioada Austria devenise parte a celui de-al Treilea Reich si autoritatile m-au fortat sa devin soldat. Destinul meu de dupa acest moment este povestit in cartile mele, care reflecta amintirile mele. In 1946 am reusit sa ma intorc in Danemarca dupa ce am fugit din Berlinul ocupat de rusi cu ajutorul a doi ofiteri americani. In Danemarca am mers la autoritati care m-au acceptat ca cetatean danez. Mi-am dorit cu adevarat sa apar cu numele meu adevarat si sa imi expun acuzatiile la adresa celor responsabili de ororile din timpul razboiului. Insa imi este imposibil din cauza familiei mele si a pozitiei mele in domeniul economic'.In editia din 10 septembrie 1958, cotidianul danez Politiken publica urmatoarea descriere a lui Sven Hassel: 'S-a nascut in orasul danez - din 1864 german - Slesvig. A dezertat si a ajuns intr-un batalion disciplinar. Nu a reusit sa-si urmeze studiile. Tatal sau lucra ca sofer si l-a tinut in afara scolilor celui de-al Treilea Reich. In 1949 a venit in Danemarca, si s-a angajat ca ingrijitor in Copenhaga. S-a casatorit cu o studenta daneza care l-a invatat limbi straine. La inceputul anilor '50 a scris un volum despre experientele sale din timpul razboiului si a reusit sa convinga editura Grafisk Forlag sa-l publice. A aparut sub titlul 'Legiunea Blestematilor'. Se intampla in 1953, iar cartea a devenit un succes mondial'.Un interviu cu Sven Hassel a fost publicat in saptamanalul danez Se og Hor in 22 septembrie 1961: 'Se mai intampla ca presa straina sa gaseasca un danez si sa-l transforme intr-o stire importanta. Asta s-a intamplat cu autorul Sven Hassel. Cartile sale au fost publicate pana acum in 750.000 de exemplare. Comunicatele de presa sunt magnifice. New York Herald Tribune a titrat Danemarca a produs un nou Hemingway. Presa mondiala s-a tot intrebat cine este Sven Hassel. Se og Hor a reusit sa dezvaluie acest secret.: Sven Hassel are 43 de ani, este din Copenhaga si a devenit marinar dupa doar 5 ani de scoala. Pentru cativa ani a navigat in Orient. In 1936 s-a intors in Germania unde la inceputul Razboiului Mondial a fost incarcerat intr-un lagar de concentrare. Sven Hassel scrie despre propriile lui experiente. Dupa eliberarea din lagar Sven Hassel a trecut prin iadul razboiului pana in 1945. S-a intors in Danemarca in 1947 si de atunci a avut mai multe slujbe. O boala tropicala caucaziana l-a tinut in pat din 1956 pana in 1958. Zeul fericirii s-a aplecat asupra lui: in 1951 s-a insurat si are in prezent un baiat in varsta de noua ani, Michael'.

In 1963, pe 13 septembrie, cotidianul danez Ekstrabladet publica o poveste diferita a lui Sven Hassel: 'Tatal lui Hassel a fost un simplu muncitor. A frecventat scoala Nyboder din Copenhaga, s-a angajat in Germania inainte de razboi si a fost incorporat in armata germana impotriva vointei sale. Urmatorul sau volum se va intitula Monte Cassino - dupa cum marturiseste autorul a luat parte la bataliile dure de langa manastirea italiana in calitate de soldat al unei unitati disciplinare germane'.

Alta versiune

Erik Haaest l-a intervievat pe Hassel in 1976, iar povestea acestuia s-a modificat inca o data: 'Povestiti din experientele proprii? Nouazeci la suta din cele povestite in cartile mele sunt experiente proprii. Cartile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele parti in cartile mele unde povestesc ce se intampla in alte parti ale frontului ca si cum as fi fost acolo. Insa este vorba de maximum zece procente. - Care este povestea familiei dumneavoastra? Nazistii mi-au exterminat familia cand au invadat Austria in anul 1938. Am venit in Danemarca ca unul dintre 'copiii vienezi'. Cand ar fi trebuit sa ma intorc inapoi in Austria, parintii mei adoptivi danezi m-au ascuns. Asta mi-a creat probleme dupa 9 aprilie 1940 cand germanii au invadat Danemarca. Au aflat cine eram si m-au recrutat pentru serviciul militar'.

Nici una din informatiile aparute in presa despre Sven Hassel nu se potriveste cu investigatia facuta de jurnalistul danez Erik Haaest. Jurnalistul si-a demarat cercetarile de la editura Grafisk Forlag, cea care a publicat primul roman sub semnatura lui Sven Hassel. Contractul pentru drepturile de autor a fost semnat cu numele de Borge Villy Redsted Arbing, Sven Hassel fiind doar un pseudonim. Numele 'Arbing' fusese schimbat in 1951, anterior fiind Pedersen. Conform unui extras de stare civila publicat de Haaest Sven Hassel: 'S-a nascut pe 19 aprilie 1917 in Nyhuus, parohia Frederiksborg. Tatal sau a fost muncitorul necalificat Peder Oluf Pedersen, mama Maren Hansigne Pedersen, nascuta Andersen. Pe 17 iunie 1917 baiatul a fost botezat cu numele 'Borge Villy Redsted Pedersen de pastorul Engels. Prin decretul regal din 17 iunie 1951 persoana in cauza si-a schimbat numele de familie in Arbing'.

Aflandu-i numele real al lui Sven Hassel, Erik Haaest a putut afla mai multe detalii referitoare la trecutul lui. Pedersen si-a satisfacut stagiul militar in Danemarca intre anii 1936-1939 in cadrul unui escadron de biciclisti, si a fost lasat la vatra ca simplu soldat, nefiind considerat apt pentru scoala de gradati sau subofiteri. Cercetarile jurnalistului au ajuns la concluzia ca Pedersen nu a participat la nici o batalie, nemaifacand parte din nici o armata dupa anul 1939. Conform arhivelor justitiei daneze, Borge Villy Redsted Pedersen a fost condamnat in anii 1939, 1940, 1941, 1942 pentru furt si purtarea ilegala de uniforme militare. In mai 1945 a fost arestat sub acuzatia ca a fost colaborator al serviciilor secrete germane Gestapo. Pe 12 noiembrie 1947 Pedersen a fost condamnat la 10 ani de inchisoare pentru tradare, in cadrul dosarului 161/1947. A fost eliberat conditionat la inceputul anului 1951.

Marturii in fata tribunalului

Erik Haaest a publicat extrase din declaratiile lui Sven Hassel in fata tribunalului danez care l-a judecat: 'Acuzatul declara ca nu a fost niciodata membru al partidului nazist danez. A cunoscut cativa danezi inrolati in SS, fosti membri ai Regimentului Roial de Dragoni din care a facut parte si din care a fost demobilizat pe 19 apilie 1940. Apoi povesteste curtii despre faptele sale incredibile din 9 aprilie 1940, ziua in care Danemarca si Norvegia au fost ocupate de Germania. El a refuzat sa se supuna ordinului regal de incetare a luptelor si a impuscat cativa soldati germani care incercau sa ocupe cazarma dragonilor din orasul Naestved. Pana la urma a fost coplesit si a ramas fara munitie'.

Jurnalistul danez l-a intervievat pe locotenentul Niels Rosenkrantz din cadrul regimentului de dragoni din care pretindea si Sven Hassel ca a facut parte: 'Nu s-a tras nici un foc de arma de nici un soldat, nici german nici danez. Ordinul de sistare a focului a fost urmat de toti. Cand fortele germane au ajuns la pozitiile noastre, loiali ordinului regal, incuiasem toata munitia. Bineinteles ca eram furiosi ca nu ne-am putut apara tara'. Cercetarile din arhivele Regimentului Regal de Dragoni nu au scos la iveala nici un Pedersen.

Conform stenogramei din timpul procesului Sven Hassel - spre deosebire de cartile publicate dupa razboi - sustine ca 'nu a facut niciodata parte din fortele armate germane. In 1941 a fost arestat pentru ca a imbracat in mod ilegal o uniforma. A incercat sa scape declarand ca face parte din regimentul SS-Nordland. Crede ca aceasta neintelegere trebuie sa fie motivul pentru care este acuzat ca a fost soldat german'. Pedersen-Hassel a spus tribunalului danez o poveste incurcata, conform careia ar fi fost recrutat fara sa stie in armata germana. Viitorul autor declara tribunalului ca 'In august 1942 a fost arestat inca o data si a fost condamnat la 6 luni inchisoare pentru falsificarea semnaturii lui Heinrich Himmler. Nu si-a executat intreaga pedeapsa. In perioada in care era inchis la Vestre Fangsel a primit o scrisoare de la legatia germana cu un ordin de mars. Cand a fost eliberat a primit ordinul de plecare. Inainte de asta a incercat sa se inroleze in armata finlandeza cerand capitanului Agger, seful biroului 'Prietenii Finlandei' care recruta voluntari pentru razboiul impotriva Uniunii Sovietice'. Locotenent-colonelul Agger a fost chemat sa depuna marturie si a afirmat ca l-a vazut pe Pedersen in 1940, nu in 1942. In urma mai multor intrebari, Pedersen recunoaste ca a facut parte dintr-o unitate de deminare a armatei germane care a servit pe frontul de est intre lunile februarie-mai 1943 - o perioada si o pozitie destul de deosebite fata de relatarile din romanele ulterioare. Concluzia judecatoarei Karen Johnsen in cazul lui Pedersen-Hassel este cat se poate de graitoare: 'Curtea decide sa acorde importanta faptului ca Redsted Pedersen a recunoscut ca a fost inrolat in armata germana. Curtea nu are incredere in toate declaratiile sale deoarece acestea nu coincid de la o examinare la alta. Acuzatul lasa in permanenta o senzatie de neincredere

Problema batalioanelor disciplinare

Sven Hassel sustine in cartile sale ca a facut parte dintr-un regiment disciplinar de blindate, fiind decorat cu cele mai inalte ordine ale Germaniei naziste si chiar cu Crucea Mannerheim, o inalta decoratie de razboi finlandeza. Afirmatia sa contine o contradictie de nerezolvat: soldatii din batalioanele disciplinare erau soldati condamnati pentru delicte de drept comun sau delicte politice si ca atare considerati nedemni.

Declaratiile lui Pedersen-Hassel

Intrebat de jurnalistul Erik Haaest: 'Povestiti din experientele proprii?', Hassel raspundea 'Nouazeci la suta din cele povestite in cartile mele sunt experiente proprii. Cartile mele constituie auto-biografia mea dintre anii 1940-1945. Sunt unele parti in cartile mele unde povestesc ce se intampla in alte parti ale frontului ca si cum as fi fost acolo. Insa este vorba de maximum zece procente'.

In interviul publicat pe site-ul oficial al lui Sven Hassel acesta dezvaluie mai multe detalii privind serviciul sau militar in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial: 'Chiar ati servit in Regimentul 27 Panzer? In ce divizie era acest regiment? - Da, am fost in acest regiment. Regimentul 27 Panzer facea parte din Divizia a 6 a Panzer. () Ce medalii si decoratii ati primit in razboi? Crucea de Merit, Crucea de Fier, Medalia pentru lupta corp-la-corp, Medalia Anti-Tanc, Medalia de aur pentru Raniti insa nu este vorba de decoratii. Este vorba de prietenie, de instinctul si vointa de supravietuire si probabil cel mai important este sa ne dam seama de cruzimea dictaturii si a militarismului'. La o intrebare care priveste autenticitatea relatarilor sale, Sven Hassel prefera sa ocoleasca raspunsul: intrebat daca 'crucea verde a NKVD-ului' chiar exista - deoarece nimeni nu a reusit sa identifice un astfel de simbol sovietic - Sven Hassel raspunde ca 'insemnele folosite de NKVD erau de culoare verde'. In realitate, insigna NKVD continea un soare rosu, suprapus de o spada si insemnul comunist secera si ciocanul incrucisate - de altfel ar fi fost destul de greu ca institutia represiva a URSS sa fi avut drept simbol o cruce. Mai mult: culoarea folosita pentru insemnele trupelor NKVD aflate pe front era rosu - verde era culoarea granicerilor aflati in subordinea NKVD. Sven Hassel relateaza despre ofiteri si soldati NKVD cu insemne verzi in interiorul URSS, o pozitionare dubioasa a unor trupe de graniceri.

Unitatea lui Hassel

Sven Hassel sustine in toate romanele ca a luptat in plutonul 2, compania a 5-a, Regimentul disciplinar 27 de Blindate din cadrul Diviziei a 6-a Panzer. Insa toate volumele publicate pana in prezent asupra nomenclaturii unitatilor Germaniei naziste contrazic flagrant afirmatiile lui Hassel. In Divizia a 6-a Panzer nu a existat nici un regiment cu numarul 27. Intr-adevar a existat un Regiment 27, insa acesta facea parte din Divizia a 12-a Infanterie.

Divizia a 6-a Panzer a fost formata in octombrie 1939 si a participat la campania din Vest inainte de a fi transferata in Prusia Orientala in iulie 1940, de unde a luat parte la Operatiunea Barbarossa - invadarea Uniunii Sovietice - in sectorul de nord. A suferit pierderi grele si a fost transferata in mai 1942 in Franta pentru recuperare si re-echipare. In decembrie Divizia a 6-a Panzer a fost trimisa pe frontul de Est si a participat la tentativa de despresurare a trupelor germane incercuite la Stalingrad. Ulterior a participat la bataliile de la Harkov si Kursk unde a suferit din nou pierderi grele. In decembrie 1944 a fost transferata in Ungaria unde a luat parte la apararea Budapestei. Divizia a 6-a Panzer s-a retras in Austria in martie 1945 si s-a predat Armatei Rosii langa Brunn. Istoria luptelor acestei divizii nu se potriveste cu cele relatate de Sven Hassel care sustine ca a facut parte din ea: autorul danez sustine ca a reusit impreuna cu mai multi soldati sa scape din incercuirea de la Stalingrad (volumul 'General SS') desi toate sursele istorice sustin ca nici un militar german nu a reusit sa scape din incercuire. De asemenea, din istoria Diviziei a 6-a Panzer lipsesc luptele din Normandia si Italia - la care Sven Hassel sustine ca a participat direct. Singurul detinator al Medaliei pentru lupta corp-la-corp din Divizia a 6-a Panzer este mentionat in actele oficiale ca fiind mitraliorul Franz Richter. Medalia de aur pentru lupta corp-la-corp era una din decoratiile cele mai apreciate de militarii germani - marcand faptul ca purtatorul unei astfel de decoratii a participat la lupte corp-la-corp timp de 50 de zile. In intreaga armata germana doar 633 de militari au primit aceasta decoratie.

Regimentul 27 din Divizia a 12-a Infanterie a avut de asemenea o istorie care nu coincide cu relatarile lui Hassel: in 1939 a luptat in Polonia si in 1940 a participat la invadarea Frantei, de unde a fost transferat in Olanda. In iunie 1941 a participat la invadarea Uniunii Sovietice unde a ramas pana la sfarsitul anului 1943. La inceputul anului 1944 a trebuit sa infrunte ofensiva sovietica din Belarus - in urma acestei batalii intreaga divizie fiind distrusa. Divizia a fost refacuta in octombrie 1944 sub denumirea Divizia a 12-a Volksgrenadier si a participat la defensiva orasului Aachen, Batalia de la Bulge, predandu-se americanilor in aprilie 1945. Din istoria singurului Regiment 27 din armata germana lipsesc campaniile din Italia, Africa de Nord, Italia, Normandia, Stalingrad, insurgenta din Polonia - toate evenimente la care Sven Hassel sustine in cartile sale ca a participat in mod direct.

Istoria batalioanelor disciplinare naziste

In armata germana din cel de-Al Doilea Razboi Mondial au existat intr-adevar batalioane disciplinare, insa indicativul lor era 990. In 1942 nazistii au incercat sa foloseasca aceste batalioane ca forta combativa - insa au renuntat foarte repede datorita ineficientei extreme a acestor unitati pe front. In unitatile cu indicativul 990 au fost incadrati militarii condamnati de curtile martiale pentru delicte de drept comun, cei considerati nedemni sa poarte arme din cauza conceptiilor politice si cei deposedati de drepturile civile in urma unei hotarari judecatoresti. Pe 2 octombrie 1942 Marele Stat Major al Wehrmachtului a emis un ordin prin care era ridicata interdictia de a purta arme pentru categoriile mentionate mai sus. Numarul aflat in aceasta situatie in 1942 era de 34.000 de barbati apti pentru serviciul militar. Toti acesti militari au fost concentrati in regimente de infanterie si batalioane de pionieri. Afirmatia lui Sven Hassel ca un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger nu este sustinuta de nici un fel de dovezi documentare. Tancurile Tiger au fost fabricate spre sfarsitul razboiului in numar mic (in total au fost trimise pe front 1.355 te Tiger I si 630 de Tiger II). Fabricarea unui Tiger costa 250.000 de marci dublul pretului oricarui alt tanc din armata nazista, fiind un tanc deosebit de pretentios si care avea nevoie de o ingrijire constanta, doar cele mai bune echipaje fiind selectate sa serveasca pe Tiger. In plus, tancurile Tiger erau organizate in batalioane speciale de blindate grele, puse direct sub comanda Statului Major si care actionau in momentele si zonele critice. Afirmatia lui Hassel ca un regiment disciplinar ar fi putut fi dotat cu tancuri Tiger este cat se poate de fantezista.

Batalioanele disciplinare ale celui de-al Treilea Reich au fost studiate asiduu de istoricii germani deoarece in aceste batalioane erau incadrati membri ai Partidului Comunist - unii dintre ei ajungand ulterior personaje politice in Germania de Est ca si in Germania de Vest. Batalioanele 990 din armata nazista erau incadrate cu ofiteri si subofiteri fanatici hitleristi. Batalioanele disciplinare germane aveau un procent de 35% de comunisti si social-democrati, restul fiind delincventi de drept comun. In toate batalioanele disciplinare comunistii incercau permanent sa-si impuna conceptia si sa stabileasca un sistem paralel de comanda - in vreme ce ofiterii hitleristi incercau sa controleze acest fenomen cu ajutorul delincventilor de drept comun care constituiau un adevarat sistem de informatori. Insa in momentul deplasarii pe front, de cele mai multe ori delincventii de drept comun se alaturau comunistilor, nedorind sa moara pentru Germania lui Hitler. Toate misiunile date batalioanelor 990 s-a sfarsit cu adevarate dezastre. Prima batalie la care au participat batalioanele 990 a avut loc in Tunisia, in martie 1943, unde au trebuit sa acopere retragerea celorlalte unitati germane. Ideea folosirii pe front a batalioanelor disciplinare s-a dovedit a fi una dezastruoasa: soldatii acestor unitati si-au executat superiorii si au predat pozitiile detinute fara lupta trupelor aliate. Unitatile germane din armata regulata au primit ordinul sa-i impuste pe loc pe militarii batalioanelor 990. La sfarsitul lui 1943 alte cateva batalioane 990 au fost trimise pe frontul de Est - insa comunistii din aceste unitati s-au predat primelor unitati ale Armatei Rosii intalnite. SI in incheiere un ultim detaliu care contrazice afirmatiile lui Sven Hassel: istoricii germani indica faptul ca insemnele batalioanelor 990 erau de culoare albastra - in vreme ce autorul danez sustine ca regimentul din care a facut parte avea petlite de culoare neagra.