Citate Octavian Paler

Nu exista sentiment tragic la romani. Cred ca dragostea la noi parcurge doar distanta dintre romanta si pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgota.
Imi iubesc tara atunci cand nu ma uit la televizor si cand nu merg pe strada.
A astepta inseamna a supravietui cat mai mult, a aluneca spre moarte incet.
Curajul este, as zice, o frica in care s-a pus ordine; ceea ce te ajuta sa te agati de partea de frica unde pierderile sunt mai mici.
Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?
Dragostea e o lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care uneori nu e niciun invingator, alteori nu e niciun invins.
A iubi inseamna, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic.
A muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea.
Pamantul e singurul loc in care se poate crea Paradisul.
Scepticismul este o infirmitate, nu o sursa de vanitati.
Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
Singuratatea nu e o victorie inaintea celorlalti, ci e de fapt un naufragiu personal.
Timpul e o fiara care are nesfarsita rabdare de a inghiti totul.
Oricat de frumoasa ar fi o melodie, vine o clipa cand ea e acoperita de tacere.
Cred ca as putea sa insir cateva sute de mirosuri ale ierbii, in functie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pamant, de umbra, de inaltime, de gradul de umezeala ori de uscaciune. As putea deosebi acum, banuiesc, cu ochii inchisi murele oloage de murele crescute in tufe, fosnetul unui fag de fosnetul unui brad. In schimb, multe din cele traite s-au estompat, lasand in urma goluri, ca intr-o padure arsa pe jumatate. Aceasta descoperire ma obliga sa admit ca memoria mea seamana acum cu o oglinda sparta, care-mi restituie franturi de viata.
Tineretea nu mai e decat o zdreanta aurie, pe care o tarasc amintirile.
Din ce in ce mai putin soare si din ce in ce mai multa amintire a soarelui .
Un nebun nu se mai teme de nebunie.
Nimic nu m-a emotionat pana acum in Mexic ca fluturii proliferati pe statui, pe fruntile si pe piepturile luptatorilor. Ei imblanzesc mastile care i-au ingrozit pe spanioli.
Nu exista, poate, ceva mai trist decat un om care vrea sa fie vesel cu orice pret.
Nimic nu m-a emotionat pana acum in Mexic ca fluturii proliferati pe statui, pe fruntile si pe piepturile luptatorilor. Ei imblanzesc mastile care i-au ingrozit pe spanioli.
Cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub toate cerurile si printre toti oamenii. Si viseaza ca intr-o zi o va intalni din nou, nu stie unde, poate intre ai sai.
Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu. Scriu ca sa ma justific. In ochii cui? Am spus-o deja, dar infrunt ridicolul de a mai spune-o o data: in ochii copilului care am fost.
Una din prejudecatile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare ca au si inteles ceea ce au clasat.
Nu s-a zis ca adevarul unui om este ceea ce el ascunde?
Am invatat sa iubesc, ca sa fiu iubit.

Numai ca la o carte e mai usor sa-ti dai iluzia ca poti sa ramai la aceeasi pagina. Chiar daca si asta e o iluzie. O minciuna. Pentru ca, daca ramai la aceeasi pagina, de fapt citesti mereu o pagina noua pe masura ce imbatranesti.
Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptandu-te spre sfarsit.
Cu toate mizeriile si nedreptatile ei, lumea e singurul loc unde putem spera sa ni se faca dreptate.
Pustiul m-a facut sa inteleg ca nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.
Daca iubesti un om perfect, n-ai niciun merit ca-l iubesti.
Uneori asteptarea ne maturizeaza, alteori ne omoara. V-ati gandit vreodata ca o asteptare nu seamana cu alte asteptari? Asteptarile difera intre ele ca oamenii.
Sa avem mai putin umor, amintindu-ne ca filosofia noastra nationala, intemeiata pe ideea ca "bietul om" e "supt vremii", a fost formulata de un om caruia i s-a taiat capul.
Traim cu frenezie o flecareala continua, multumiti ca avem ce barfi, fara sa ne pese ca tara in care locuim ar putea fi parasita de istorie.
Ca sa fii profet, trebuie sa-i apartii lui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu pe care-l serveste. Nu se poate sa fii asa, profet pe contul tau.
Tentatia noastra de a bagateliza orice prin bascalie, prin zeflemea, nu e singura care ni-l face strain pe Don Quijote, impiedicandu-ne sa ajungem la ce este dincolo de partea amuzanta a aventurilor lui.
In acele nopti stranii am inteles ca mitologia e un fel de copilarie a istoriei.
Pentru Pitagora sufletul avea forma patrata. La vechii chinezi patratul neinchis era simbolul infinitului. Mondrian si-a petrecut douazeci de ani din viata desenand patrate.
S-ar zice ca Petrascu a fost obsedat toata viata de o idee scumpa romanticilor: timpul apus vorbeste neintrebat.
Batran, Hals da impresia ca si-a pierdut verva. Dar au fost descoperite la el douazeci si sapte de nuante de negru.
Nu stiu daca pictorii frumosi, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gandit vreodata la Narcis, facandu-si autoportretul. Ceea ce stiu e ca intreg procesul intentat lui Narcis are la baza o lacuna de lectura.
Cine se cauta pe sine, gaseste lumea, cine cauta lumea, se gaseste pe sine.
Daca destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce iti da destinul.
Viitorul exista deja, intr-o masura, in noi, sub forma amintirii.
Nu toata lumea e capabila sa stea in mlastina pana la gat si sa surada. Unii nu se pot abtine sa nu dea din maini, incercand sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul.
Dragostea seamana atat de bine cu lipsa ei incat uneori se confunda.
Cei pregatiti sa inteleaga un lucru n-au nevoie, oricum, ca acel lucru sa le fie strigat in urechi.
Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este si cel mai scurt drum de la om la el insusi.
In fata lipsei de logica a lucrurilor, nu e eficace decat puterea cu care crezi in ceva.
Lacatele din noi se deschid cu o lacrima.
Trebuie sa ari cand e timpul sa ari, nu cand ai chef.
Memoria isi aminteste chiar si de uitare.
Am inceput sa-mi dau seama ca, din actor pe scena vietii, deveneam un figurant.
Mai tarziu" devenea "prea tarziu.
Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucurestean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdarit de fumul fabricilor, de unde cand se innoreaza, cad ploile care umplu orasul de balti.
Eu am reusit sa am, azi, numai indoieli si sa nu mai ridic ochii spre cer decat ca sa stiu cand trebuie sa iau umbrela.
Pustiul nu-l poate intelege decat cine l-a trait.
Ma tem de ceea ce sfarseste totdeauna prin a ne lasa singuri.
Orice singuratate are momentele ei de orgoliu.
Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput.
Viata unui om este o gura de aer.
Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta sa judec normal o anormalitate.
Incepem sa murim cand nu mai avem puterea de a opta.
Exista, poate, o clipa in viata fiecaruia cand vede limpede ca nu negatia este rostul lui.
Poate ca acesta e singurul destin: ceea ce tinem minte.
Unii se nasc batrani si unii devin batrani foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizeaza niciodata.
Defectele mele sunt principala mea calitate.
Sunt mai mult pagan decat crestin.
Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
Astazi stim ca nu putem sa facem nimic impotriva mortii, dar ca trebuie sa facem totul in favoarea sperantei.
De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.
A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate.
Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile .
Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului .
Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile".
Am avut un vis straniu. Ma aflam dinantea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am vazut-o transformandu-se in zid. Ulterior, n-am mai simtit nevoia sa caut alt raspuns in privinta destinului. Nu poti fugi de tine insuti nici macar cand o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.
Cand eram tanar, fugeam prin viata fara sa ma gandesc ca o iubire poate fi tragica, la un moment dat, din pricina ca-i vezi capatul.
Singuratatea, afla de la mine, n-o umple lumea, ci o singura fiinta. Una care te poate ridica sau nimici.
Nu exista sentiment tragic la romani. Cred ca dragostea la noi parcurge doar distanta dintre romanta si pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgota.
In primul rand, sunt constient ca traiesc intr-o tara de misogini. Si daca ma veti contrazice, va voi ruga sa-mi dati un exemplu, macar unul, de mare poveste de dragoste la romani.
S-a intors spre mine: "Dintre cei iubiti de tine, cei mai multi sunt in lumea umbrelor. De ce te-ai teme atat?". "Aici raspunsul e simplu, i-am spus. Pentru ca nici pe cei morti nu pot sa-i iubesc decat traind."
Cred ca n-am fost fericit decat in clipa in care am putut spune si eu, ca orice om, ca am iubit. Nu ca scriitor am fost fericit si nici ca gazetar.
Va dati seama ce ar insemna sa fie luata "ca adevar" ideea lui Nietzsche ca "Dumnezeu a murit"? Duhoarea metafizica raspandita de cadavrul lui Dumnezeu ar face viata irespirabila.
Ar fi cinstit sa recunoastem ca barbarul care a asediat Roma, pe vremuri, si a invins-o avea unele calitati pe care, ulterior, intre zidurile Romei, le-a pierdut.
Cum sa explic, oare, de ce cred ca nu poti sa iubesti viata si sa ramai nepedepsit? Sigur, as putea spune ca zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, stiind ca, astfel, vom descoperi singuri suferinta. Dar ma indoiesc ca zeii sunt de vina.
Ca lumea sa fie impresionata de moartea ta, trebuie sa lasi in urma un cadavru frumos. Daca ai ratat prilejul sa te sinucizi in tinerete, mai tarziu se va zice doar: "A trait destul!". Ceea ce s-ar spune in cazul meu.
Oamenii nu obosesc sa fie banali. Si uneori sunt fericiti tocmai din aceasta cauza.
Cred ca dragostea ne ridica in proprii nostri ochi. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care-l iubesti.
Numai ca inteligenta mea a avut intotdeauna un defect fata de a altora, e o inteligenta trista. Asta e tot.
A te simti singur nu e doar dovada unui gol, ci si o dovada ca inca n-ai pierdut legatura cu lumea. Remarci absenta celorlalti. Uneori, numai prin singuratate suntem solidari.
Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzator, pe o plaja. Probabil adevarata nefericire nu e sa nu fii iubit, ci sa nu poti iubi.
Impartind timpul, omul a descoperit ca el curge ireparabil. A observat ca "azi" devine "ieri" si ca umbra copacilor se alungeste spre asfintit. In clipa aceea a devenit melancolic si a descoperit regretul. Dar era prea tarziu.
Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei.
Cine se uita in sertarele mele da peste o intreaga farmacie. Dar dragostea de viata e un sentiment parsiv! In fiecare dimineata, cand vad cerul limpezindu-se, redescoper senzatia sacrului, desi v-am marturisit ca nu sunt un om religios.
Ceea ce m-a blocat de cate ori m-am temut ca ar putea exista un "maine" cand viata n-ar mai fi decat o umilinta continua, fara nicio scapare, a fost gandul ca, o data pasul facut, nu ai cum sa-l regreti.
Ideea mea despre moarte e una goala, fara nicio promisiune.
Adevarul nu e niciodata pur si aproape niciodata simplu.
Se pare ca inca dupa vremea lui Caragiale cuvantul " reactionar " era compromis.
Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care as fi fost compatibil.
Curioasa ideea lui Origene ca fiecare suflet are trupul pe care il merita. Cunosc prea multe cazuri in care lucrurile au stat pe dos.
Adevarul e ca m-am straduit mereu sa nu recunosc ceva: sunt un om trist. Am preferat sa confund dragostea de viata ( reala, dar egoista ) cu natura mea intima.
Marea e, probabil, singurul loc unde se poate intelege bine, cu adevarat, diferenta dintre mitologie si istorie.
Ma intorc tot mai des la ideea ca destinul este dictat de detalii.
Viperele nu dorm in istorie sub pietre.
Viata in Lisa nu era de invidiat pentru cineva care judeca doar prin prisma confortului. Mucosul care nu putea zice " rasarit" si "calatorit" umbla in opinci prin zapada.
Cand spun "lume mitologica" ma gandesc la ceva simplu. M-as feri sa zic ca am avut o copilarie "de basm".
Tocmai a cazut prima zapada. A nins indolent si frumos, ca intr-un basm nordic. Acum, crengile inghetate ale otetarilor au bandaje albe, iar in curte zapada (singurul lucru curat din 2005, imi vine sa spun) n-a apucat, inca, sa se transforme in mazga purulenta.
Dragostea nu este doar un zambet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit si apoi vindecat de altul.
Grecii ne-au sugerat ca marea filosofie are in miezul ei un pahar de cucuta.
Pentru mine, Lisa nu e o localitate. E un amestec de lume reala si mitologie, care nu poate fi asemanat cu nimic.
N-am urmarit aici mai mult decat sa marturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viata.
Ma tem de moarte, pentru ca nu cred in viata de apoi.
Daca nu pot sa fac istoria, o indur.
Singura mea satisfactie reala sunt dezamagirile mele, asta inseamna ca am avut iluzii foarte mari.
Sunt un singuratic. Am putini prieteni. Sunt singur aici, intre molii si carti. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
Masina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobisnuit sa scriu de mana. Nu concep sa folosesc calculatorul. Progresul tehnic si stiintific este insotit de regresii interioare.
Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fuga in istorie. Faptul ca omul a iesit din timpul mitologic si a intrat in timpul istoriei nu este in avantajul sau. Eu sunt un reactionar.
Nimic nu mai impiedica acum teoria grecilor ca toate popoarele aflate dincolo de civilizatia lor erau alcatuite din barbari. Adica din persoane care nu meritau decat dispret.
In noua cazuri din zece, daca femeile de care m-am despartit s-ar fi intors inapoi dupa ce plecasera, poate le-as fi cazut in genunchi.
A doua pasiune a fost sahul. Jucam in fum de tigara ore intregi fara sa ma pot desprinde de pe scaun. Parca ma tintuia cineva acolo . Intreg universul incapea acolo.
Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens .
O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara.
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!
Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine!
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!
Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte .
Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata . prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita .
Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista .
Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti .

Analiza: Evaluare sumativa la stiintele naturii

Document online: Fisa de lucru - litera S

Contact \|- ia legatura cu noi -\|
Adauga document \|- pune-ti documente online -\|
Termeni & conditii de utilizare \|- politica de cookies si de confidentialitate -\|
Copyright © \|- 2024 - Toate drepturile rezervate -\|