Cauze care favorizeaza manipularea

CAUZE CARE FAVORIZEAZA MANIPULAREA

Revenind la diversele metode de manipulare individuala, sau mai bine zis a celor destinate sa dirijeze comportamentul unei singure persoane, vom prezenta cateva cauze care ne permit a mania o persoana sau alta. Oamenii sunt convinsi ca intreaga lor conduita, incepand de la cele mai simple gesturi si pana la atitudinea fata de lume si viata au la baza propriile intentii, respectiv corespund cu opiniile fiecaruia. Din cele prezentate mai sus (experimente, dar mai ales situatii reale), s-a observat usor ca nu opiniile personale au fost cele care au impus un anume comportament.

Avansand pe firul logic, deducem ca persoanele care considera ca au un liber arbitru asimptotic independentei totale, sunt intelectualii. Ei au convingerea ca sunt sensibili la orice strategie de manipulare care impieteaza asupra comportamentului lor, in sensul identificarii si neutralizarii ei. Asta, deoarece, cei mai multi dintre ei pot sa pretinda ca nu au inteles ceva daca nu au argumante de contracarare, sau daca nu sunt de acord cu opiniile conlocutorului.

Pe de alta parte, intelectualii sunt convinsi ca au abilitatile necesare de contracarare a unor astfel de metode, inclusiv prin prefacatorie voluntara si asta deoarece intelectualii sunt nevoiti sa utilizeze prefacatoria in activitatea de zi cu zi (sa luam exemplul profesorilor la catedra, al avocatilor, medicilor etc., care sunt nevoiti sa afiseze o as-numita masca sociala pe parcursul desfasurarii atributiilor de serviciu). Intrebuintarea disimularii voluntare pentru o perioada mai lunga de timp, poate conduce la falsa idee ca suntem imuni la orice tentativa de manipulare.

Asa cum vom detalia in capitolul de manipulare prin limbaj, subliniem ca pentru a realiza cea mai simpla manipulare este necesar un schimb de semne care sa fie inteles de ambii, sau de toti interlocutorii. Sa luam spre exemplu urmatoarea fraza: omul nu poate deloc (este incapabil) si in nici o pozitie sa-si linga cotul. Avem aici o fraza cu termeni din biologie: cot, om. Avem termeni pe care ii putem considera ca apartinand de strategia militara: pozitie. De asemenea, avem termeni care apartin limbajului comun, dar care incita la actiune: a putea, a linge. Toate aceste cuvinte, chiar daca sunt imprumutate din diferite domenii de activitate umana, sunt intelese de cea mai mare parte a populatiei vorbitoare de limba romana. Poate acum va veti intreba ce e atat de importanta aceasta propozitie in care ni se spune ca nu putem face ceva? Numai ca marea majoritate a celor care cititi aceste randuri sunteti sau urmeaza sa obtineti "titlul" de intelectual. Ideea cea mare este ca aproape toti, daca nu chiar toti cei care ati citi randurile de mai sus ati incercat sa va lingeti cotul fara sa aveti nici un sorti de izbanda. Nu-i asa? Important este cu totul altceva: Dumneavoastra ati cazut in plasa manipularii chiar acum cand aveti la indemana o serie de metode prezentate detaliat, explicate si exemplificate. Va mai considerati un intelectual?!

Nu inseamna ca de acum inainte va trebui sa abordati o atitudine paranoida care sa frizeze absurdul. In viata de zi cu zi e normal sa manipulezi si sa fii manipulat. Trebuie doar sa sa fim mai atenti si sa nu fim chiar atat de increzatori in atotputernicia metodelor pe care "le avem in dotare". Adica sa fim mai circumspecti.

Aici v-a fost prezentata o prima situatie care faciliteaza o manipulare reusita: increderea exagerata in fortele proprii, sau cu un termen mai dur - infatuarea. Persoanele infatuate sunt usor de manipulat, cu conditia sa fie batute cu propriile arme.

Un aspect extrem de important este acela ca orice tentativa de manipulare trebuie adaptata la personaitate celui pe care dorim sa-l manipulam, sau la sintalitatea grupului pe care dorim sa-l dirijam intr-o anumita directie.

Viciul

Unul dintre factorii esentiali si relativ usor observabili sunt viciile unei persoane, respectiv a unui grup sau societati. Dictionarul limbii romane defineste viciul ca fiind "defect, cusur, neajuns () Pornire statornica spre fapte rele; apucatura urata, patima." Din punct de vedere psihologic, viciul este considerat o "compulsiune cu influente imperative care elimina stapanirea de sine si are efecte destructive. Viciul reprezinta de fapt, un dezechilibru cronic care poate determina orice alte conduite deviante." a15i

Manipularea unui vicios este relativ simpla deoarece se bazeaza pe antrenarea si satisfacerea viciului la cote tot mai inalte. In atare situatii se ajunge la un cerc "vicios", intrucat viciosul devine dependent de manipulator. Cauza este componenta compulsionala a viciului, adica acea latura a sa care duce la cresterea anxietatii si a angoasei atunci cand nu sunt satisfacute cerintele viciului.

Pe de alta parte, subiectul ajunge sa fie obsedat de necesitatea satisfacerii viciului. In momentul in care subiectul este obsedat de dorinta satisfacerii viciului, va actiona ca un automat pentru ca obsesia, in sine, se caracterizeaza prin aceea ca " ia in stapanire constiinta in mod perseverent si intens, impotriva vointei subiectului si a functiilor critice intelectuale. Alte caracteristici ale obsesie sunt  evidentiate prin persistenta si ca devin chinuitoare, iar subiectul nu mai poate sa se impotriveasca.

O trasatura definitorie a viciului (poate cea mai importanta), este aceea ca viciul este inutil. Inutilitatea lui este usor observata in momentul in care analizam de aproape cateva vicii "clasice". Alcoolul, drogurile, dar cel mai elocvent este jocul de noroc, indiferent ca i se spune poker, babaroase, ruleta etc.

Pentru a intelege mai bine efectele devastatoare ale viciului (mai ales atunci cand este folosit ca mijloc de manipulare), vom sublinia ca latura obsesiva a viciului indeplineste un rol major. Modul de realizare, "constructia", viciului, trairile pe care le resimte subiectul atunci cand isi satisface imperios si cu impetuozitate necesitatea ceruta de viciu sau pur si simplu ambientul in care se deruleaza activitatea de satisfacere, pun stapanire pe constiinta subiectului, cu o inalta intensitate. Cu timpul, odata cu cresterea in intensitate a trairii parazitare, viciul incepe sa actioneze impotriva vointei subiectului, devenind destructiv.

Cercul vicios despre care vorbeam in randurile anterioare se adanceste, intrucat viciosul devine tot mai dependent de manipulator, ceea ce coincide cu o indeplinire orbeasca a cererilor manipulatorului, tocmai pentru a-si putea permite luxul de a-si satisface viciul la cote din ce in ce mai inalte.

Cel mai pregnant exemplu este cel al consumatorilor de stupefiante, care ajung sa comita infractiuni neobisnuite, atipice, pentru a putea intra in posesia dozei zilnice.

Un alt domeniu de extrema importanta in care se utilizeaza adesea aceasta metoda de manipulare este spionajul de orice fel. Sa ne aducem aminte de un exemplu relativ recent, cand un membru al ambasadei Irakului la Bucuresti se gasea in posesia unor numere de telefon la care raspundeau membrii marcanti ai Al - Quaida. Ofiterii C.I.A., au descoperit ca doplomatului respectiv ii plac petrecerile bine "garnisite" cu dame de companie.

A fost exact tratamentul ce i-a fost oferit. In timp ce diplomatul irakian savura din placerile oferite de maestrele amorului, unul dintre ofiterii C.I.A., a copiat toate numele de telefon din agenda electronica a subiectului tinta pe un alt telefon din dotare. O operatiune simpla si eficienta care a avut succes total si care a dus la anihilarea unei parti dintr-o retea terorista periculoasa.

De aceea in serviciile de informatii din intreaga lume sunt selectionati si pregatiti ca agenti, oameni cat mai echilibrati (din toate punctele de vedere). Spre exemplu, in 1944, statul Roman a decis infiintarea unei scoli in care sa fie pregatiti agentii Serviciului Special de Informatii. Cei selectionati erau obligati sa indeplineasca o serie de cerinte, printre care trebuiau sa fie "inteligenti, abili, spontani, calmi, cu memorie foarte buna, cu tact si preznta de spirit, capacitate de observatie, sinteza si interpretare, cultura, cunoasterea limbii tarii unde vor actiona, nebautori, sa nu joace carti si sa nu fie afemeiati."[2]a17i

Asadar, alaturi de calitatile care asigura rezultate performantiale, subiectului ii erau necesare anumite calitati care sa-l indeparteze de vicii, tocmai pentru a-i permte o buna activitate in teren. Cu alte cuvite sunt cautati oamenii cu caracter. "In sens restrictiv, caracterul apare ca nucleu al personalitatii, intrucat exprima atat partea profund individuala cat si valoarea morala personala. Profil psihomoral, evaluat dupa consistenta si stabilitate." a18i

Credem ca prezentarea anterioara a convins, acolo unde mai era nevoie, ca viciul reprezinta una dintre cauzele sau sursele importante ale manipularii.

Superstitia

Vom vorbi acum despre o alta sursa inepuizabila a manipularii si anume: superstitia. Suprestitia este o "credinta falsa reflectand necunoasterea legilor care guverneaza natura si societatea si inlocuirea actiunii acestora cu << forte obscure >>, supranaturale de care oml trebuie sa se teama. Superstitiile izvorasc din mentalitatea primitiva, magica si ingradesc dezvoltarea personalitatii."[4]a19i Caracterul fiind latura axiologica, valorizatoare a personalitatii are cea mai mare importanta intr-o astfel de selectie.

Analiza: Educatie plastica - programa scolara pentru clasa a III-a Referat: Specificul invatarii la elevii deficienti de vedere sub influenta tehnologiilor de acces

Curiozitatea apare deoarece acum in plin secol XXI, oamenii mai cred in asa ceva.

Este o evidenta faptul ca fiecare dintre noi a intalnit in viata sa oameni care cred ca o oglinda sparta aduce ghinion pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Sa nu uitam ca si pisicile negre, numarul 13 sunt "aducatoare" de ghinion. Ca sa nu mai pomenim despre tragedia unei zi de vineri care "cade" pe o data de 13. Foarte multa lume incearca sa evite toate cele de mai sus pantru a nu avea ghinion. Randurile de mai sus dezvalui doar trei dintre cele mai cunoscute superstitii. Problema cea mare e ca la nivel mondial sunt in jur de 1.000.000 (un milion), ati citit bine, de superstitii. Va dati seama ca un om nu ar reusi sa faca fata la acest potop de superstitii daca ar fi nevoit sa le respecte pe toate.

Norocul nostru e ca ceea ce aduce ghinion pentru unii, aduce noroc pentru altii si invers, ceea ce, trebuie sa recuoastem, este un avantaj.

Sa luam spre exemplu cazul superstitiilor vizavi de numere. Cel mai "ghinionist" numar este 13. S-a ajuns pana acolo incat in unele tari cladirile foarte inalte nu au etajul 13, adica dupa etajul 12 urmeaza direct etajul 14. Este si cazul hotelului Intercontinental din Bucuresti. In alte tari nu exista numarul 13 la case.

In Japonia, spre pilda, numarul 4 este cel cu ghinion, intrucat in limba nipona numarul patru se pronunta la ca si cuvantul moarte. In tara soarelui rasare nu se face nici un cadou in numar de patru; flori, camasi, cutite etc. De remarcat ca niponii considera ghinion si simpla pronuntie a numarului patru.

Exista o diferenta intre a nu pronunta un numar pentru ca aduce ghinion si a nu-l pronunta pentru a evita o eroare. Spre exemplu, in limba engleza numarul 5 (fife) se pronunta foarte asemanator cu cuvantul foc (fire), ceea ce a dus la evitarea lui in numaratorile inverse (cum ar fi lansarea unei rachete sau detonarea unei bombe).

Ca si numerele care aduc ghinion, avem si numere care aduc noroc. Asa este 7. In China, numarul norocos este 8. De aceea pe data de 8 August (08.08) au loc o multime de casatorii in fiecare an.

Toate aceste superstitii despre numere au dus la aparitia unor asa - zisi "specialisti" in numere sau numerologi, care spun oamenilor o multime de lucruri bazandu-se pe o serie de numere legate viata fiecaruia: data nasterii, data casatoriei, datele de nastere ale sotilor/sotiilor, ale copiilor etc. Acesti numerologisti dau sfaturi contra cost, realizand, de fapt, o ampla actiune de manipulare.

Un exemplu de marca este cel al familiei Toyoda din Japonia, care in anul 1937 au dorit sa infiinteze firma "TOYODA". Inainte de incepe demersurile pentru deschiderea firmei, membrii familiei au contactat un numerologist. Numerologistul le-a  explicat atunci ca pentru a scrie cuvantul "toyoda" sunt necesare 10 trasaturi de instrument scriptural, ceea ce aduce ghinion. In schimb, pentru a scrie cuvantul "toyota" sunt necesare doar 8 trasaturi de instrument scriptural, ceea ce aduce noroc. Astfel, numerologul a recomandat familiei Toyoda sa-si deschida o firma cu numele "Toyota". Si-uite-asa milioane de oameni conduc in ziua de azi masini Toyota si nu Toyoda.

Un episod asemanator s-a petrecut si cu firma "Chevrolet", cand a lansat pe piata nipona un autoturism care avea in componenta numelui si numarul 4 (patru). Cateva luni de zile firma nu a vandut nici macar o singura unitate (masina). Atunci, un tanar american care stia cat de superstitiosi sunt japonezii, s-a dus la firma Chevrolet si le-a propus o afacere. El urma sa ia un procent insemnat din vanzari, daca reuseste sa ridice nivelul vanzarilor in Japonia.

Singura conditie pe care a pus-o tanarul a fost sa schimbe numarul 4 (patru) din componenta numelui masinii cu numarul 8 (opt). Vanzarile au depasit orice asteptari, iar firma Chevrolet a platit o mare suma de bani unui tanar care a avut curioziratea sa se informeze putin despre cultura japoneza.

Pe langa superstitiile vizavi de numere, exista o multime de superstitii legate de o multime de lucruri cum ar fi: mancatul, dormitul, stranutatul, sughitatul. Exista superstitii fata de animale, fata de vacante etc. Exista si superstitii fata de superstitii. Acestea din urma ne invata cum sa intoarcem ghinionul in noroc: trei pasi in spate cand vezi o pisica neagra etc.

Ca exemplu, varsatul sa versi sarea este ghinion in multe parti ale lumii. Daca totusi se intampla sa versi sare, atuncea trebuie sa-ti arunci sare peste umarul stang ca sa contracarezi ghinionul. O alta superstitie, tot in Japonia, este aceea cand doi japonezi se lovesc cap in cap, ei imediat se mai lovesc o data. "Explicatia" este simpla: atunci cand se lovesc prima data face ca parintii lor sa moara, dar cea de-a doua lovitura anihileaza efectul primei lovituri.

Pentru a evita ghinionul, oamenii se rasucesc in loc, isi intorc pe dos buzunarele sau lenjeria intima etc. Toate au ca efect "anihilarea" efectelor malefice ale superstitiilor aducatoare de ghinion.

In S.U.A., cei mai superstitiosi sunt jucatorii de baseball. Totul a inceput cand un jucator si-a intors sapca, specifica de baseball, cu cozorocul in spate atunci cand echipa sa era in dezavantaj, iar in opinia lui, asta a dus ca echipa sa sa castiga meciul. In zilele noastre, acesti jucatori profesionisti de baseball au ajuns sa poarte o multime de amulete in cele mai neobisnuite parti ale corpului, au ritualuri ciudate inainte de meci, care ii aseamana cu copii autisti, dar nimic nu e mai important decat castigarea meciului.

Numarul mare de superstitii, face ca multe dintre ele sa fie antagonice, adica ceea ce reprezinta ghinion pentru un popor sa insemne noroc la un altul. In Germania este "de bine" cand se bate ochiu stang si "de rau" cand se bate cel drept. In Maleiezia este exact invers. Daca se intampla sa-ti imbraci hainele pe dos, in mod accidental, este considerat ca fiind cu noroc in Pakistan, dar cu ghinion in Costa Rica. In Romania, imbracarea hainelor pe dos semnifica schimbarea vremii. In Chile, cei necasatoriti nu vor lua niciodata ultima bucata de mancare de pe un platou, pentru ca se considera ca nu se vor casattori niciodata. In Tailanda, cei necasatoriti se lupta sa ia ultima bcata de pe platou, tocmai pentru a se casatori mai repede. In Romania nu se lasa bautura pe fundul paharului, pentru ca as ii lasi raul in casa celui care te-a omenit.

De remarcat este faptul ca cele mai multe dintre superstitii fac parte din cultura populara de atata timp, incat le consideram adevaruri existente a priori. In multe tari, se obisnuieste sa spui "sanatate" sau "Doamne ajuta!" atunci cand cineva stranuta. Superstitia a aparut intrucat oamenii credeau ca sufletul poate sa iasa afara din om atunci cand stranuta. Explicatia si superstitia se pierd in negura timpului, dar noi spunem si azi "sanatate" si "Doamne ajuta!" atunci cand cineva stranuta, pur si simplu din politete, fara a avea nici o legatura cu superstitia.

Sa nu uitam superstitiile care se respecta cu atata strictete la nunti si botezuri: sa ai ceva nou, ceva vechi si ceva imprumutat. Aici, ca si in cazul stranutului oamenii fac totul, de cele mai multe ori, pentru a respecta traditiile.

La capitolul superstitii sunt incluse si credintele in horoscoape, zodiace etc.

Am facut aceasta prezentare detaliata a fenomenului reprezentat de superstitie, intrucat, asa cum s-a vazut si in exemplele date in cazul numerelor norocoase, daca cineva stie sa se foloseasca inteligent de superstitiile unei persoane, poate sa o determine sa actioneze dupa bunulplac.

In al II - lea razboi mondial, serviciile de informatii britanice au sesizat ca Hitler isi consulta cu regularitate horoscopul si ca tine cont de cele spuse in el. Bineinteles ca a durat foarte putin timp pana cand un astrolog "renumit" a ajuns sa fie omul de incredere al dictatorului. In zilele noastre nu mai e nici un secret ca acel renumit astrolog era un agent britanic care ii dadea cele mai "bune" sfaturi in ceea ce priveste campaniile pe care trebuia sa le duca armata germana.

Un alt factor fvorizant pentru manipulare este atitudinea fata de lume si viata a unui anime subiect. Atitudinea este o "structura orientativ-reglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate. () este un invariant vectorial al conduitei, exercitand o functie directionala si evaluativa si nu una instrumental-lucrativa. () In dependenta de gradele lor de stabilitate si pregnanta, atitudinile se inscriu in sistemul carcterial, drept componente ale acestuia." a20i

Asta inseamna ca atitudinile ne coordoneaza conduita intr-o maniera constanta. In functie de constanta unui comportament, putem face predictii vizavi de modul in care urmeaza sa reactioneze cineva intr-o situatie data. Daca diagnoza este buna, un bun specialist va face si o buna prognoza. Cand cele doua aspecte sunt corect evaluate, inseamna ca specialistul a inteles mecanismele care actioneaza la un anume subiect pentru a se comporta intr-un anume fel. Daca i-a inteles matricea comportamentala, inseamna ca specialistul poate sa o manipuleze pe acea persoana asa cum ii dicteaza interesele.

Pentru a analiza mai detaliat ceea ce inseamna atitudinea, sa incercam sa ne imaginam urmatoarea situatie in care eroul principal este un tip pe care sa-l numim Ionut. 

Carisma 

Asa cum exista defecte care pot fi explotate de cei care manipuleaza, avem si calitati de care se poate folosi un om cu intentii explicit formulate de  avea succes. Ne referim, in primul rand, la carisma. Cand un om are succes, in unele domenii, spunem ca are carisma. Carisma este "un tip de autoritate bazat pe recunoasterea clitatilor exceptionale ale sefului. () acest tip de legitimate se bazeaza pe bazeaza pe credinta in calitatile exceptionale ale unui individ, fie ca acesta este un sfantsau un profet investit de gratia divina, sau un sef militar care a dat dovada de un eroism deosebit, sau de un politician care stie sa mobilizeze masele. Autoritatea carismei se mentine atat timp cat persista convingerea indivizilor in darurile exceptionale (supraumane sau supranaturale) ale sefului. Ea se manifesta in situatiile de schimbare. In momentul cand incearca sa se permanentizeze sau sa actioneze cu o anumita continuitate, este obligata sa ia in considerareprobleme pe care nu este pregatita sa le rezolve si, in consecinta, este constransa sa se transforme; fie sa se rationalizeze, fie sa devina o sursa a unei noi traditii. In procesul de rationalizare, autoritatea carismei trebuie sa elaboreze o serie de norme care vor supravietui personalitatii carismei si care vor permite ca ceea ce a crea sa continue, sa existe." a21i

Alte surse considera carisma echivalenta cu captatia, care este "atitudinea de fixare posesiva, exclusiva si adesea agresiva fata de obectele sau persoanele agreate. () Captatia este evidenta si la persoanele carismatice. Acestea au o forta de atractie si de autoritate deosebita. Se considera chiar ca poseda un har divin dupa persoanele din jurul lor. Max Weber, dar si Mihai Ralea au folosit termenul cu aceasta conotatie. Persoanele carismatice provoaca asupra celor din jur ceva mai mult decat incredere si securizare, un fel de credinta cu tente mistice." a22i

Dupa cum vedem, mai multi autori considera ca o persoana carismatica e una cu calitati exceptionale, care are o atractie deosebita, la fel ca si autoritatea pe care o exercita asupra celor din jur. Lumea le considera cu har, ceea ce le creeaza o aura mistica. Toate acestea ne ajuta sa intram mai adanc in structura carismei, sau, mai bine zis, in identificarea calitatilor pe care trebuie sa le aiba o persoana pentru a fi considerata carismatica.

Daca persoana are calitati exceptionale, inseamna ca, mai intai de toate, este un foarte bun profesionist in bransa sa, recunoscut de toata lumea care apartine "breslei" respective. Profesionismul, alaturi de priceperea de a arata, indruma, ajuta pe altii sa depaseasca dificultatile profesionale cu care se confrunta, duc la atractiei fata de sine. Un foarte bun profesionist care tine numai pentru sine tot ce stie (sau cea mai mare parte a cunostintelor pe care le detine intr-un domeniu), poate sa fie ocolit, evitat de ceilalti oameni. Profesionismul alaturi de altruism (disponibilitatea de a-i ajuta si indruma pe ceilalti) conduce la autoritate epistemica, care, la randul ei, il propulseaza pe subiect in postura de lider informal.

Ajunsi in acest punct vom face o diferentiere intre autoritatea epistemica si cea deontica, precum si intre ceea ce inseamna un lider formal (pe cine reprezinta el) si un lider informal.

Autoritatea epistemica are la baza evolutia subiectului si atingerea unei anumite cote de performanta datorita propriilor descoperiri. Intr-un limbaj comun se mai spune si "scoala vietii". Autoritatea deontica se bazeaza pe marile descoperiri stiintifice, care sunt de necontestat. Spre exemplu e s mc˛.

Liderul formal este cel numit intr-o functie de autoritate superioara, iar liderul informal este cel care a atras asupra sa admiratia si respectul oamenilor. Oamenii ii cer sfatul sau indrumarea datorita calitatilor sale.

Aici cercul se inchidepentru ca ajungem din nou la termenul de carisma.

Carismaticii sunt, intr-adevar, lideri informali. In functie de puterea carismei lor, ei reusesc sa acapareze admiratia unui numar mai mare sau mai mic de oameni.

Vremurile de restriste scot in evidenta oameni carismatici.

De remarcat ca aceasta carisma este considerata diferit in raport cu situatia care exista la o anumita data. Sa luam cateva exemple. Caesar, o figura proeminenta a istoriei universale s-a distins datorita geniului strategic, dar a ramas in istorie ca un carismatic deoarece dormea, manca, injura si se lupta alaturi de militarii sai din linia intai. Un alt exemplu, Napoleon Bonaparte, are in comun cu Caesar genialitatea strategica. Spre deosebire de Caesar, Napoleon nu era un exemplu personal in lupta. Carisma sa consta in maniera in care stia sa-si imbarbateze trupele in momentele dificile. Este bine-stiut faptul ca Napoleon isi supranumea bateriile de artilerie cu sintagme de genul bateria tintasilor, bateria distrugatorilor, bateria nimicitorilor etc., utilizand aceste denumiri chiar in actele oficiale.

Doua exemple mai recente, ale lui Lenin si Hitler, va va face sa va intrebati care sunt calitatile prin care s-au evidentiat cei doi. Ei bine, ei au stiut sa le vorbeasca oamenilor in argoul lor, au stiut sa le spuna oamenilor ceea ce voiau cei obiditi sa auda, chiar daca (in cunostinta de cauza sau nu) ei nu aveau nici cea mai vaga idee de a atinge telurile promise. Spre pilda, cineva contemporan cu Lenin se intreba cum de reuseste acesta sa atraga populatia intrucat este mic, chel, cu barba neingrijita si haine ponosite. Acel observator a fost neatent la mesajul transmis de textele lui Lenin pentru a vedea unde statea, de fapt, forta lui de atractie.

Odata ajuns intr-o functie decizionala, carismaticul manipuleaza pur si simplu prin prezenta fizica intrucat "carisma reprezinta o forma de putere personala datorita careia ghidul, eroul, seful cu calitati presupus deosebite, supraomenesti, atrage multimea de credinciosi. Liderul carismatic nu este specific perioadelor indepartater ale istoriei: in zilele noastre, il intalnim inca in societatile in curs de dezvoltare si in societatile considerate cele mai moderne. Chiar daca nu se exprima prin intermediul dreptului si al legii, puterea lideruluicarismatic este si ea considerata legitima in societatile cele mai rationale. Fiind legata de personalitatea celui care o detine, carisma ramane extrem de fragila si proviyorie. Cum este aproapa imposibil sa devina permanenta, institutionaliyata si transmisibila, atunci cand eroul dispare intervin frecvent crize." a23i

Acest lucru este evident in istorie atunci cand ne uitam la imperiile construite de un Alexandru Macedon, Caesar, Napoleon, Gengis Han s.a. Din istoria romanilor atrag atentia peste timp caractere proeminente si carismatice, in acelasi timp, ale lui Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Mihai Vitezul.

Dupa cum observati, oamenii timpului au evidentiat atat de mult acea latura a personalitatii lor care genera carisma, incat au introdus-o in nume. Batran - intelept, Bun- molcom, milos cu cei din subordine, Tepes - neindurator, cel Mare - om politic si strateg de talie mondiala, iar Viteazul - indarjit, curajos.

Din cele prezentate pana aici nu reiese o reteta clara a carismei. Nici nu exista o astfel de reteta.

Un om carismatic este acel om care stie sa-si exploateze la maximum acea latura a personalitatii care il avantajeaza si il evidentiaza cel mai bine.

Un exemplu relevant in ceea ce priveste manipularea prin carisma este cea a calugarului rus Rasputin.

Rasputin a profitat de pe urma unei boli incurabile (hemofilie) pe care o avea unul dintre fii tarului pentru a ajunge in preajma familiei imperiale. El sustinea ca il poate vindeca pe baiat.

Cultura medicala a calugarului nu era una tocmai stralucita, ba dimpotriva. S-a evidentiat datorita ochilor lui hipnotici. Oricine intra cu el in vorba ii cadea in vraja. Legenda spune ca era un betiv notoriu care traznea a alcool de la cativa metri, dar avea un fel de a mestesugi vorbele incat cucerea cu usurinta inimile celor cu care intra in vorba.

In acest fel, Rasputin a ajuns sa aiba la curte tarului o autoritate de invidiat. Autoritatea este o "impunere de catre un subiect  unei influente asupra altuia cu scopul ca acesta din urma sa se conformeze si sa asculte; puterea care este recunoscuta, acceptata si ascultata. Puterea se poate realiza prin constrangere, dar fara autoritate. Realizarea autoritatii presupune deci si realizarea unui consens din partea aceluia asupra caruia se exercita." a24i

Observam, asadar, ca intotdeauna cand vorbim despre un carismatic, ajungem la concluzia ca el isi exercita autoritatea asupra celor din jur. Autoritatea este o "relatie prin care o persoana sau un grup accepta ca legitim faptul ca deciziile si actiunile sale sa fie ghidate de o instanta superioara (persoana, grup, organism). Autoritatea reprezinta o forma de acceptare diferita atat de acceptarea fortata, datorata coercitiei, exercitarii puterii, cat si de acceptarea pe bazele stricte ale convingerii. ( . ) Autoritatea are trei functii: a. a impune interesele sociale in raport cu interesele individuale; b. a simplifica si face posibil procesul de decizie si c. a oferi un cadru unic pentru activitatea organizata a unui grup, colectivitati, organizatii." a25i

Hegemonia carsmaticului poate avea la baza argumentatia, seductia, persuasiunea sau din toate cate putin. Important este ca el acapareaza atentia si simpatia auditoriului intr-un mod care, de multe ori, se dovedeste a fi permanent si ireversibil.

Toate acestea conduc, in final, ca cei din jurul carismaticului sa fie convinsi ca el are caderea, competenta de a da sfaturi in cele mai diverse domenii, chiar daca el nu are nici o pregatire in acea sfera de interes. Pe langa cazul lui Rasputin care neavand cunostinte serioase de medicina, dar dadea sfaturi medicale intr-o maladie incurabila, vom aminti si pe cel al lui Che Guevara. Acesta din urma, in timpul revolutiei cubaneze a ajuns sa are cu pluguri mecanizate, sa croiasca, chiar sa fie ministru al industriilor, cu toate ca pregatirea lui scolara se oprea undeva in jurul gimnaziului. 

Stereotipurile

Stereotipurile constituie elemente omniprezente in viata noastra, reprezentand tema predilecta a celor mai multe lucrari de psihologie sociala (si nu numai). Mai mult chiar, nu putem vorbi de psihologie sociala fara a vorbi de stereotipuri. Tocmai datorita acestui fapt nu voi insista foarte mult asupra definitiilor existente sau asupra dezbaterii originii lor considerand aceste lucruri deja stiute si ca depasind obiectivele bine limitate ale acestei lucrari. Ma voi limita la a reaminti ca termenul de "stereotip", preluat din limbajul tipografic, a fost pentru prima oara introdus in sfera psiho-socialului de catre Lippmann, in 1922, care le considera "imagini din minte", indispensabile pentru filtrarea realitatii obiective atat de complexe. Astazi, majoritatea cercetatorilor din domeniul psihologiei sociale sunt de acord cu definitia lui Leyens conform careia stereotipurile reprezinta teorii implicite ale personalitatii, comune pentru ansamblul membrilor unui grup si care se refera la ansamblul membrilor unui alt grup si la grupul propriu.

Prin raport cu trasaturile de personalitate, stereotipurile evoca elemente foarte bine asociate, vizuale si distinctive, facilitand, prin urmare, activitatea cognitiva. Dar, in acelasi timp, si interpretarea orientata a informatiilor din mediu consolideaza stereotipurile. Aceasta probabilitate a stereotipurilor de a se perpetua se datoreaza faptului ca ele furnizeaza premisele pe care ne bazam comportamentele. Dar nu numai comportamentele noastre, ci si modul de a ne exprima tinde sa perpetueze stereotipurile intergrupuri.

Dar limbajul pe care-l folosim pentru descrierea a ceea ce observam - discursul - poate varia de la notiunea cea mai abstracta pana la notiunea cea mai concreta. Discursul, prin urmare, poate fi aplicat si imaginii, intrucat aceasta devine scriere din momentul in care este semnificativa, reclamand si ea, asemenea limbajului scris, un vocabular sau lexic.

Prin urmare, stereotipul poate fi perpetuat nu doar oral, ci si prin scrieri sau reprezentari: discurs scris dar si fotografia, filmul, reportajul, sportul, spectacolele, publicitatea, toate pot deveni suport al rostirii stereotipice.

Bineinteles, imaginea este mai imperativa decat scrierea impunand semnificatia dintr-o data, fara o analiza prealabila, fara dispersare.

Imaginarul constituie invelisul imaterial al imaginilor care ne inconjoara, putand perturba raportul nostru cu lumea reala interpunandu-se intre noi si aceasta, ca un fel de ecran-filtru. Acest filtru poate deforma dar poate sa contribuie si la o captare mai buna, la o ghidare, orientare sau centrare mai bune. Gandirea imaginar-simbolica nu este asadar apanajul exclusiv al copilariei, al copilului, al poetului sau al dezechilibratului mintal, ea e inerenta fiintei umane, precedand limbajul si gandirea discursiva. Imaginea realizeaza legatura dintre noi si lume, permitandu-ne astfel nu doar o simpla adaptare la realitate, ci, mai mult, chiar intrarea in rezonanta si armonizarea cu ea.