Notiuni generale despre familie - relatii de familie

Sectiunea I. Notiunea de familie

Definirea exacta a notiunii de familie comporta, indiscutabil, dificultati deter­mi­nate, pe de‑o parte, de faptul ca acest fenomen social, familia, constituie obiect de cercetare pentru multiple stiinte ca: sociologia, dreptul, psihologia, medicina, stiin­tele istorice etc., fiecare incercand sa surprinda aspectele caracteristice din propriul unghi de vedere, iar, pe de alta parte, fiindca insusi legiuitorul nu este consecvent, dand, astfel cum vom arata in cele ce urmeaza, acceptiuni diferite acestei notiuni.

In doctrina[1] se vorbeste de familie ca de o realitate sociala, prin ea realizandu‑se o comunitate de viata intre soti, intre parinti si copii, precum si, uneori, intre alte rude. Familia este si o realitate biologica, in sensul ca, in cadrul ei se realizeaza procreatia prin unirea biologica dintre barbat si femeie si, in fine, familia este si o realitate juridica, pentru ca, prin norme juridice, se reglementeaza cele mai importante relatii din cadrul acesteia.

Legiuitorul nu da, in nici o reglementare, o definitie generala a notiunii de familie. Cercetand, insa, diferitele categorii de reglementari, se constata ca notiunii de familie i se atribuie atat un inteles restrans, in sensul ca familia ii cuprinde pe soti si pe copiii lor minori, cat si un inteles larg, atunci cand parintilor si copiilor lor minori li se alatura si alte categorii de persoane. Cel mai adesea legiuitorul vizeaza intelesul restrans al notiunii de familie. O asemenea acceptiune se regaseste in dispozitiile art. 1‑44, 100‑112 din Codul familiei si in cele ale art. 149¹ C.pen., care arata ce se intelege, in conceptia legii penale, prin „membru de familie” si in Titlul IX, Capitolul I al Codului penal, intitulat: „Infractiuni contra familiei”.

Acceptiunea notiunii de familie[2], astfel cum se regaseste in Codul familiei, este cea de drept comun.

In legi speciale, functie de scopul urmarit de legiuitor si de domeniul relatiilor sociale reglementate, notiunea de familie primeste acceptiuni mai largi. Asa fiind, potrivit dispozitiilor Legii locuintei nr. 114/1996[3] (art. 117) „prin familie ( . ) se intelege sotul, sotia, copiii si parintii sotilor, care locuiesc si gospo­daresc impreuna”. Intelesul notiunii era relativ asemanator si in cuprinsul Legii nr. 5/1973 (abrogata prin Legea nr. 114/1996), cu diferenta ca, in ceea ce‑i privea pe parintii sotilor, legiui­torul impunea conditia ca acestia „sa fie intretinuti” de copiii lor .

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 18/1991 a fondului funciar[5] (modifi­cata si comple­tata prin Legea nr. 169/1997), „prin familie se intelege sotii si copiii necasatoriti, daca gospodaresc impreuna cu parintii lor” [art. 8 alin. (4) din lege].

O alta acceptiune, in sens larg, a notiunii de familie si care are ca principal cri­teriu de circumscriere ideea de domiciliu, se regaseste in dispozitiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat(art. 2). Astfel, in sensul prevederilor acestei din urma legi, termenul de familie ii desemneaza pe sotul si sotia sau sotul, sotia, si copiii lor necasatoriti, care au domiciliul ori resedinta comuna prevazuta in actele de identitate si gospodaresc impreuna. Se considera familie si persoana care locuieste impreuna cu copiii aflati in intretinerea sa si se afla in una dintre urmatoarele situatii:

   a) este necasatorita;

   b) este vaduva;

   c) este divortata;

   d) al carei sot/sotie este declarat/declarata disparut/disparuta prin hotarare judecatoreasca;

   e) nu a implinit varsta de 18 ani si se afla in una dintre situatiile prevazute la lit. a)-d).

Se considera familie si fratii fara copii, care gospodaresc impreuna si care nu au domiciliul sau resedinta comuna cu parintii.

In sensul alin. (1) se asimileaza termenului familie barbatul si femeia necasatoriti, cu copiii lor si ai fiecaruia dintre ei, care locuiesc si gospodaresc impreuna.

Referiri indirecte la notiunea de familie se regasesc si in dispozitiile Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului[7] si atunci cand legiuitorul arata categoriile de per­soane exceptate de la beneficiul dreptului de prelungire a contractelor de inchiriere, incheiate in baza Legii nr. 5/1973, cu referire la imobilele prevazute in art. 1 al legii. Intre acestia se cuprinde si chiriasul titular sau membrii familiei sale – sot, sotie si copii minori – care au dobandit ori au instrainat in localitatea de domiciliu, dupa 1 ianuarie 1990, o locuinta corespunzatoare normelor stabilite de Legea nr. 5/1973 [art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 112/1995]. Este evident intelesul restrans al notiu­nii de familie, avut in vedere in aceasta situatie.

In cuprinsul aceleiasi legi, in ceea ce priveste redobandirea dreptului de proprie­tate asupra imobilelor, legiuitorul ii retine, in general, pe fostii proprietari sau „moste­nitorii” acestora, fara o alta distinctie, astfel incat, notiunea de mostenitor va fi interpretata potrivit legislatiei civile in materia dreptului succesoral. Intr‑un singur caz se limiteaza categoria mostenitorilor, si anume in cuprinsul art. 5 alin. ultim, care prevede ca: „Daca rudele pana la gradul al doilea ale fostului proprietar in viata locuiau, la 22 decembrie 1989, cu chirie in apartamentele preluate de catre stat de la acesta, apartamentele devin proprietatea lor, cu consimtamantul scris al proprieta­rului, daca le locuiesc si la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”

Legislatia civila privitoare la succesiuni reglementeaza dreptul de a veni la moste­nire al sotului supravietuitor prin Legea nr. 319/1944[8], iar al parintilor, al bunicilor, al fratilor si al surorilor, precum si al altor rude in linie colaterala, pana la gradul al patrulea inclusiv, prin dispozitiile Codului civil (art. 659, 669-676).

Dintr-o alta perspectiva este privita notiunea de familie in contextul dispozitiilor art. 305 C.pen., fiind incluse in aceasta toate persoanele intre care exista obligatia legala de intretinere. Pe langa delictul de abandon de familie, in acelasi Capitol I al Titlului IX „Infractiuni contra familiei”, legiuitorul mai incrimineaza si relele tratamente aplicate minorului si nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, in ambele situatii faptele putand fi savarsite fie de catre parinti, fie de catre persoanele carora minorul le-a fost incredintat spre crestere si educare (art. 306 si 307).

Intr-un sens larg, de data aceasta, legiuitorul roman a avut in vedere familia in dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) C.pen. cand a facut referire la „rude apropiate”. In aceasta categorie sunt inclusi, astfel cum se indica in cuprinsul art. 149 C.pen., ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie astfel de rude.

Tot datorita existentei unor relatii de familie, in sens larg, in Codul de procedura civila, legiuitorul a instituit anumite interdictii. De exemplu, potrivit dispozitiilor art. 189 C.proc.civ., nu pot fi audiate ca martori rudele si afinii partilor, pana la gradul al III‑lea inclusiv, precum si sotul, chiar despartit, cu exceptia cazului in care inter­vine acordul expres sau tacit al partilor in acest sens. Interdictii bazate pe rela­tiile de rudenie sunt prevazute si in materia abtinerii si a recuzarii.

Referiri la familie, fara insa a i se circumscrie continutul, apar si in alte texte ale Codului de procedura civila, anume in materia citarii [art. 87 pct. 7, art. 92 alin. (3)] si in materia executiei silite mobiliare [art. 406 alin. (1) lit. a) si c)].

In diferite conventii consulare la care Romania este parte, in familia functiona­rului consular se cuprind, pe langa sot, sotie si copiii lor minori, orice alte rude care locuiesc impreuna cu ei. Toate acestea constituie, deci, acceptiuni speciale ale notiunii de familie.

Concluzionand, se constata ca reglementarea juridica a relatiilor de familie, respectiv a celor rezultate din casatorie, din afara casatoriei si din adoptie, precum si a relatiilor asimilate cu cele de familie este cuprinsa in Codul familiei si in legi speciale, dintre care unele au fost mentionate mai sus.

Familia este, asadar, principala forma de organizare a vietii in comun a oamenilor legati prin casatorie sau rudenie.[9]