Libera circulatie a persoanelor si securitatea sociala

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI SECURITATEA SOCIALA

Libertatea de circulatie a lucratorilor trebuie sa fie insotita de masuri de securitate sociala intrucat mijloacele de aplicare a legislatiilor nationale in materie ar putea constitui un obstacol la obiectivele pietii comune. De aceea prin art.42 se instituie un sistem de coordonare a modelelor nationale de securitate sociala, Consiliul elaborand reglementari spre a asigura pentru lucratori si dependentii lor cumularea, in scopul dobandirii si mentinerii dreptului la beneficiul social si al calcularii cuantumului acestuia, a tuturor perioadelor luate in considerare potrivit legilor din diferite state membre, precum si plata de drepturi sociale, persoanelor rezidente pe teritoriile statelor membre.

Tratatul CEE urmareste coordonarea coordonarea prevederilor legislatiilor privind securitatea sociala, in scopul evitarii instituirii unor bariere in calea liberei circulatii a fortei de munca. Coordonarea regimurilor de securitate sociala nu vizeaza elaborarea unui sistem autonom de securitate sociala propriu lucratorilor migranti. Sistemele nationale subzista, dar acestea devin permeabile in corelarea cu celelalte sisteme de securitate sociala.

Esentiala pentru lucratorul migrant este prevenirea situatiei in care ar putea sa nu fie asigurat in nici un stat membru(conflict negativ de legi de securitate sociala) sau in care ar putea fi asigurat simultan in doua sau mai multe state(conflict pozitiv de legi se securitate sociala). Regula generala este aceea ca legislatia aplicabila este cea a tarii unde lucratorul presteaza activitatea, indiferent de domiciliu.

Lucratorul strain rezident al statelor Uniunii Europene beneficiaza de prestatii sociale in aceleasi conditii ca si nationalii, indiferent de teritoriul pe care el rezideaza. 9)

Conform Regulamentului nr. 1408/1971, lucratorilor li se aplica legislatia securitatii sociale a statului membru in care sunt angajati, indiferent de locul de resedinta si sediul intreprinderii in care ei sunt angajati (legea locului muncii). 10)

Principii ale securitatii sociale:

1. Nediscriminarea bazata pe cetatenie, principiu cuprins in Regulamentul nr. 1408/1971, conform caruia “persoanele rezidente pe teritoriul unui stat membru caruia i se aplica regulamentul vor fi subiectul acelorasi obligatii si se vor bucura de aceleasi prestatii sub legislatia oricarui stat membru ca si nationalii acelui stat”. Strainii, cetateni ai statelor membre sunt asimilati cetatenilor proprii in ceea ce priveste beneficiul prestatilor de securitate sociala.

2. Plata indiferent de resedinta, principiu derivat din TCEE, dezvoltat de Regulamentul nr. 1408/1971, prevede ca prestatiile sociale (invaliditate, batranete, accidente de munca, boli profesionale, ajutoare de deces) obtinute sub legislatia unuia sau mai multor state membre nu vor face obiectul vreunei reduceri, modificari, suspendari, retrageri sau confiscari pe motiv ca beneficiarul isi are resedinta pe teritoriul unui stat membru, altul decat cel in care institutia responsabila pentru plata este situata.

3. Nesuprapunerea prestatiilor. Daca un lucrator a contribuit la sisteme de securitate sociala in doua sau mai multe state membre, el va beneficia de prestatiile oferite de un singur stat, eventual primind o diferenta de la institutiile competente din alte state care acorda beneficii mai mari.

4. Cumularea perioadelor de asigurare este prevazuta expres in cazul fiecarui tip de prestatie. In privinta ajutorului de boala Regulamentul nr. 1408/1971 prevede ca “Institutia competenta a unui stat membru a carui legislatie asigura dobandirea, retinerea sau acoperirea dreptului la ajutoare sub conditia completarii unei perioade de asigurare sau perioade de munca sau rezidenta, va trebui, in masura necesara, sa ia in considerare perioadele de asigurare sau perioadele de munca sau rezidenta avute sub legislatia oricarui alt stat membru, precum si perioadele existente sub legislatia pe care el o administreaza.

Lucratorul migrant poate face uz de toate perioadele (de cotizare, de angajare sau de

rezidenta) putand solicita prestatia unica de la institutia competenta.  

5. Principiul legislatiei statului unic, care protejeaza lucratorii migranti de obligatia de a plati contributii de securitate sociala in mai mult de un stat membru al UE si garanteaza in acelasi timp ca acestia sunt asigurati.

6. Mentinerea drepturilor castigate. Potrivit acestui principiu prestatiile dobandite in conformitate cu legislatia unui stat membru sunt platite beneficiarului, chiar daca domiciliaza in alt stat membru.  11)