Istoria feminismului politic romanesc (1815-2000)

ISTORIA FEMINISMULUI POLITIC ROMANESC (1815-2000)

Exista un numar impresionant de documente istorice, in majoritatea lor insuficient studiate si valorificate, care certifica afirmarea unei ample miscari de emancipare a femeilor in Romania, incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aproximativ in acelasi timp cu orientarile politice si sociale asemanatoare din tarile dezvoltate occidentale.

Participarea femeilor la marile evenimente istorice care au dus la nasterea Romaniei moderne (evolutia de la 1848; Unirea Principatelor Romane, 1859; razboiul de independenta, 1877-1878; constituirea statului national unitar, 1918) a atras dupa sine maturizarea relativ rapida a organizatiilor de femei si integrarea lor in efortul general democratic pentru reformarea societatii romanesti si pentru salvarea fiintei nationale a romanilor din provinciile aflate sub dominatie straina.

In ajunul primului razboi mondial s-a facut primul pas important spre unificarea miscsrii feministe politice prin constituirea Uniunii Femeilor Romane din Austro-Ungaria (Brasov, 1913), la care se vor asocia in deceniile urmatoare peste 100 de organizatii de femei de pe intreg teritoriul Romaniei intregite.

In perioada interbelica s-au extins si diversificat vechile asociatii si au fost create altele noi, ca Asociatia pentru Emanciparea Civila si Politica, a Femeilor Romane, Federatia Femeilor Universitare, Societatea Scriitoarelor Romane, Gruparea Nationala a Femeilor Romane etc. In anii '30, cand ascensiunea fascismului ameninta pacea lumii intregi, asociatiile de femei se vor ridica in apararea institutiilor statului de drept si a libertatilor cetatenesti grav amenintate.

In coordonarea activitatilor tuturor acestor organizatii, in cursul deceniilor trei si patru, rolul cel mai important 1-a avut Consiliul National al Femeilor Romane (constituit in 1921, la Bucuresti), afiliat la Consiliul International al Femeilor, care numara peste 60 de milioane de membre de pe aproape toate continentele.

Prin actiunile sale, intruniri si dezbateri publice, petitii si memorii adresate parlamentului si guvernelor de catre comisiile sale juridice, CNFR a contribuit la dobandirea unor importante drepturi civile si politice pentru femei (drept de vot si eligibilitate in consiliile locale, 1928, apoi si in parlament, in 1938).

Raspunzand la apelul organizatiilor lor, femeile din toate catego­riile sociale au luat parte la refacerea tarii in urma celui de-al doilea razboi mondial si la infaptuirea reformelor propuse de partidele si gruparile politice democratice.

Bogata experienta castigata de miscarea feminista timp de un secol si jumatate in lupta perseverenta pentru modernizarea si sincronizarea Romaniei cu civilizatia occidentala s-a pierdut in mare masura in urma instaurarii regimului totalitar. In locul sutelor de organizatii si reuniuni a fost creat in 1958 un nou Consiliu National al Femeilor Romane, total subordonat, ideologic si organizatoric, Partidului Comunist Roman.

Dupa 1989, in conditiile restabilirii regimului democratic, pentru reconstituirea miscarii feministe se impune reinnodarea firului intrerupt in cei 50 de ani de totalitarism.