Incursiune in evolutia managementului resurselor umane

Incursiune in evolutia managementului resurselor umane

Dezvoltarea si perfectionarea activitatii economice au fost insotite de o evolutie continua a managementului resurselor umane.

Pana la sfarsitul secolului al XIX lea preocuparea majora a managementului resurselor umane a fost imbunatatirea organizarii muncii, patronii fiind preocupati , in marea lor majoritate, de mentinerea salariilor la un nivel cat mai scazut. Primele cercetari privind organizarea stiintifica a muncii au fost facute de Frederick Taylor si Henry Fayol. Acestea au dezvaluit ca preocuparea primara a managerului era centrata pe tehnologiile de fabricatie, manifestand indiferenta fata de nevoile angajatilor. Actiunea predominanta in domeniul resurselor umane era reprezentata de introducerea si mentinerea unor sisteme riguroase de supraveghere ,control si discviplina a muncii.

In primele doua decenii ale secolului al XX lea pe masura cresterii dimensiunilor intreprinderilor, au aparut functii manageriale specializate, precum si preocupari pentru imbunatatirea conditiilor sanitare si de munca ale personalului. Ca urmare, in 1908 au aparut primele legi cu privire la conditiile de munca periculoase si la munca copiilor.

In perioada 1920 – 1930 managerul era preocupat indeosebi de eficienta sarcinii de munca. Angajatii sunt influentati catre perceperea unui nivel cat mai ridicat al productivitatii muncii ca singura cale de obtinere a unor castiguri superioare. Resortul resurselor umane se preocupa indeosebi de studiul miscarilor si al timpului de munca.

In deceniul 1930 – 1940 au fost elaborate legi care reglementeza activitatea uniunilor sindicale, relatiile dintre sindicate si management,respectiv problematica negocierilor colective. Acest lucru a fost impus de caracteristicile principale ale perioadei

- sindicalizarea masiva a angajatilor ;

- perceperea angajatului ca adversar al managementului ;

- principalele sarcini ale departamentului resurse umane, pentru inceput, erau cele de elaborare a unor tehnici antisindicale pentru ca mai apoi, catre sfarsitul intervalului, sa fie elaborarea si punerea in opera a unor programe de comunicare.

In perioada anilor 1940 – 1950, preocuparea fundamentala a managementului devine securitatea economica a angajatilor. Astfel, activitatile dominante ale compartimentelor de personal constau in :

- elaborarea si punerea in opera a unor planuri pentru sanatate, ajutoare si stimulente ;

- elaborarea si perfectionarea planurilor de pensionare.

Perioada 1950 - 1960 a avut urmatoarele caracteristici :

activitatea principala a compartimentului resurse umane a constat in a pregati specialisti in problematica relatiilor umane ;

- angajatii, la randul lor, incepeau sa perceapa nevoia de a considera supravegherea ca pe o conditie a succesului.

Sporirea cerintelor si a constrangerilor legale din perioada anilor 1960 - 1970 au generat schimbari importante in activitatile si compartimentele de personal, acestea devenind mai profesioniste si mai preocupate cu privire la prevederile si implicatiile legale asupra strategiilor, politicilor si practicilor din acest domeniu.

Sub raportul managementului resurselor umane perioada se caracterizeaza prin :

- preocupari mai intense privind calitatea muncii ;

- implicarea angajatilor in luarea unor decizii de organizare si conducere ;

- transpunerea in activitatea de zi cu zi a tehnicilor participative de management.

Perioada 1970 – 1980 se caracterizeaza prin aceea ca preocuparea primara a managementului vizeaza provocarile sarcinii de munca.Astfel, coroborat cu aspectele calitative ale muncii, angajatii sunt canalizati sa munceasca atat cat se potriveste abilitatilor lor.

Activitatile principale se refera la:

- imbogatirea continutului functiei ;

- integrarea sociala a individului in cadrul unor echipe de lucru.

In perioada anilor 1980 – 1990 ,rolul strategic al managementului resurselor umane a devenit esential in conditiile unor schimbari profunde.

In cazul fuziunii sau a achizitionarii de firme apar probleme privind

- combinarea salarizarii cu sisteme tot mai elaborate de stimulente si compensatii;

- schimbari in functii si pozitii ierarhice ;

- redistribuirea salariatilor pe noi posturi de munca ;

- integrarea personalului in noile structuri organizatorice.

In perioada celei mai extinse si profunde crize pe care omenirea o traverseaza in prezent ( incepand din anul 2008 ) importanta unei conduceri cat mai competente a resursei umane a sporit. Acest lucru s-a datorat unor momente dificile generate de restrangerea activitatii organizatiilor, inchiderii sau restructurarii acestora, datorita unor presiuni economice sau nevoii de a ramane competitivi pe o piata tot mai pretentioasa si restrictionista.

Ca urmare, caracteristicile managementului in aceasta perioada au devenit urmatoarele :

- preocuparea principala a compartimentelor de personal si a managerilor a constat in rationalizarea si eficientizarea schemelor de personal, ceea ce a presupus inclusiv concedieri masive, ca urmare a reducerii activitatii economice, a competitiei internationale pe toate planurile

- in domeniul resurselor umane, principala activitate este orientata spre a gasi plasament in afara unitatii pentru efectivele disponibilizate precum si recalificarea personalului.