Familiarizarea cu principiile egalitatii de sanse si nediscriminarii

Familiarizarea cu principiile egalitatii de sanse si nediscriminarii

1. Ce rol joaca egalitatea de sanse si nediscriminarea in dezvoltarea economica regionala?

Conform art.2, alin.1 din Ordonanta Guvernului nr.137/31.08.2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare - prin discriminare se intelege „orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice”.

Principiu egalitatii de sanse presupune tratamentul egal al persoanelor sau grupurilor, indiferent de sex, nationalitate, dizabilitati, religie, orientare sexuala. Reprezinta una dintre temele orizontale ale Programului Operational Regional - tema care trebuie trebuie respectata in implementarea tuturor proiectelor cu finantare prin POR.

Putem vorbi de discriminare, atunci cand o persoana este tratata “mai putin favorabil” decat o alta persoana in aceeasi situatie.

Exemple:

▪ Acordarea unui salariu mai mic unei persoane de sex feminin fata de o alta persoana de sex masculin, desi desfasoara acelasi tip de activitate in aceleasi conditii, incalcandu-se principiul “la munca egala salariu egal”

▪ Refuzul de a angaja o persoana de sex feminin pe motiv ca este gravida sau are in ingrijire un copil

▪ Interdictia, aplicata persoanelor de etnie rroma de a ocupa un loc de munca sau de a intra in anumite spatii publice: scoli, spitale, biserici etc.

▪ Imposibilitatea unei persoane in scaun cu rotile de a intra intr-un imobil, deoarece nu sunt realizate amenajari corespunzatoare pentru accesul persoanelor cu handicap etc .

Tipuri de discriminare

Prin discriminare directa se intelege situatia in care o persoana este tratata mai putin favorabil, pe criterii de gen, rasa, nationalitate, categorie sociala, handicap, boala cronica etc, decat este, a fost sau ar fi tratata alta persoana intr-o situatie comparabila.

O fapta reprezinta discriminare daca indeplineste in mod cumulativ urmatoarele conditii:

Este un tratament diferit aplicat unei persoane in comparatie cu tratamentul aplicat altor persoane pentru ca prima are sau este perceputa a avea o anumita caracteristica (de exemplu: rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata).

Are ca scop sau efect ingradirea drepturilor legale ale persoanei.

Tipuri de tratament diferit pot fi (cu precizarea ca deseori nu este posibila incadrarea exacta a unui tratament doar in una din formele de mai jos):

1) O deosebire

Organizarea unor activitati recreative, care isi propun formarea echipei de angajati, la care sunt invitati doar angajatii barbati dintr-o firma.

Un restaurant serveste grupuri de persoane, dar nu un grup de persoane in care se afla cetateni de etnie rroma sau homosexuali.

Salariul acordat de catre angajator unei salariate femei este mai mic decat cel acordat unui salariat barbat in conditii echivalente de vechime, munca etc.

2) O excludere

Persoanele cu dizabilitati nu pot avea acces intr-o institutie publica datorita barierelor fizice pe care nu le pot trece.

Un copil afectat de HIV nu este primit in scoala sa studieze pentru acest motiv.

Homosexualitatea este declarata situatie de incapacitate pentru meseria de profesor, invatator, educator sau activitati auxiliare din sistemul de invatamant.

Un anunt pentru un loc de munca in care se precizeaza ca nu sunt admise persoane cu dizabilitati.

3) O restrictie

Interzicerea accesului intr-un loc public a persoanelor de etnie rroma.

Impiedicarea accesului la o oferta speciala in cazul cuplurilor de acelasi sex.

4) O preferinta

Document online: Problematica generala a violentei in familie - tipuri si forme de manifestare a violentei in familie Referat: Rolul familiei in integrarea copilului in societate

Acordarea unor drepturi in plus persoanelor de orientare heterosexuala fata de persoanele de orientare homosexuala.

Angajarea unui vorbitor nativ de limba romana (limba materna) pentru un post de vanzator la magazin, in conditiile in care cunostintele de limba romana necesare in mod real pentru indeplinirea functiei respective trebuie sa fie de baza.

Impunerea conditiei de varsta maxima la angajare.

Lista caracteristicilor persoanei nu este limitata la exemplele date in lege:

Orice alt criteriu ce poate fi avut in vedere de faptuitor si definit ca atare poate fi considerat un criteriu de discriminare.

Impunerea unei conditii la angajare de a avea domiciliul in localitatea in care se face angajarea sau de a nu avea obligatii familiale (necasatorit/a) sau de a avea studii superioare (pentru un post care nu necesita studii superioare pentru a-ti indeplini obligatiile de serviciu).

Concedierea unei angajate pentru ca este insarcinata

Nu este nevoie ca victima discriminarii sa fie caracterizata in realitate de acest criteriu. Este suficient ca faptuitorul sa creada acest lucru.

Nu este nevoie ca victima sa fie homosexual; este suficient ca faptuitorul sa creada ca este homosexual.

De asemenea, se poate considera discriminata pe criteriul orientarii sexuale si persoana care (desi nu este de orientare homosexuala) este agresata sau tratata intr-un mod discriminatoriu deoarece este impreuna sau este asociata cu o alta persoana perceputa a fi de orientare homosexuala.

Prin discriminare indirecta se intelege situatia in care o dispozitie, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja in special persoane apartinand unui grup defavorizat in raport cu persoanele majoritare, cu exceptia cazului in care aceasta dispozitie, acest criteriu sau aceasta practica este justificata obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzatoare si necesare.

Conform art 1, alin. 2 din Legea nr. 202/19.04.2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati, Republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 01.03.2007 - prin egalitate de sanse si de tratament intre femei si barbati se intelege „luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si, respectiv, feminin si tratamentul egal al acestora” .

Conform art. 2, punctul b) si c) din Ordonanta de Urgenta nr. 67/27.06.2007, prin principiul egalitatii de tratament se intelege „lipsa oricarui tratament discriminatoriu, direct sau indirect, pe criteriul de sex, in special prin referirea la starea civila sau familiala”. Prin tratament discriminatoriu se intelege „orice excludere, restrictie ori diferenta de tratament, direct sau indirect, intre femei si barbati”.

Egalitatea de sanse a evoluat in ultima perioada devenind un concept mai larg care se refera nu doar la femei si barbati, dar si la relatia cu alte grupuri dezavantajate dintr-o societate.

In timp ce egalitatea de sanse si de tratament semnifica nivelul egal de vizibilitate, autonomie, responsabilitate si participare a majoritatii si a minoritatii dezavantajate la si in toate sferele vietii publice, discriminarea reprezinta tratamentul diferentiat aplicat unei persoane in virtutea apartenentei, reale sau presupuse a acesteia la un anumit grup social.

Astfel, se poate vorbi de discriminare, atunci cand o persoana este tratata „mai putin favorabil” decat o alta persoana in aceeasi situatie.

Conform studiului sociologic „Perceptii si atitudini fata de fenomenul de discriminare” realizat in decembrie 2005 de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala CURS-SA pentru Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD):

Aproape jumatate din populatia investigata (48%) apreciaza ca, in prezent, in Romania, nu exista o egalitate reala intre femei si barbati.

Categoriile de persoane percepute de populatie ca fiind cel mai adesea victime ale discriminarii sunt persoanele afectate HIV/SIDA, homosexualii si rromii.

3. Exemple

• Acordarea unui salariu mai mic unei persoane de sex feminin fata de o persoana de sex masculin, desi desfasoara acelasi tip de activitate si in aceleasi conditii, incalcandu-se principiul „la munca egala salariu egal”;

Refuzul de a angaja o persoana de sex feminin pe motiv ca este insarcinata sau are in ingrijire un copil;

Imposibilitatea unei persoane in scaun cu rotile de a intra intr-un imobil, deoarece nu sunt realizate amenajari corespunzatoare pentru accesul persoanelor cu handicap (de exemplu: scari prevazute cu elemente de siguranta, rampe, usi, care sa permita manevrarea fotoliului rulant, cu manere care se apuca usor si care sunt amplasate la o inaltime accesibila, dispozitive si echipamente de deplasare);

Interdictia, aplicata persoanelor de etnie rroma, de a ocupa un loc de munca sau de a intra in anumite spatii publice: scoli, spitale, biserici, etc.

In cadrul evaluarii tehnice si financiare, solicitantul de finantare va fi evaluat de catre evaluatorul expert tematic in ceea ce priveste respectarea acestui principiu, fiind punctat corespunzator daca are o politica a nediscriminarii pe care o implementeaza in cadrul acestui proiect, introducand mecanisme de asigurare a egalitatii de sanse si in cadrul contractelor de achizitii de bunuri/ servicii. De asemenea, proiectul va fi punctat daca beneficiarul identifica potentialele aspecte legate de discriminare in contextul proiectului, implementeaza mecanisme de rezolvare a lor, prevede crearea de facilitati / adaptarea structurii pentru accesul persoanelor cu dizabilitati” (Grila de evaluare tehnica si financiara, Axa 3 - „Imbunatatirea infrastructurii sociale”, domeniul major de interventie 3.2 – „Reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale”).

4. Combaterea discriminarii

Directiva Consiliului UE din 27 noiembrie 2000 - de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (2000/78/CE) - stabileste un cadru general de combatere a discriminarii pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, in vederea punerii in aplicare, in statele membre, a principiului egalitatii de tratament.

Discriminarea poate fi:

- discriminare directa, care se produce atunci cand o persoana este tratata intr-un mod mai putin favorabil decat este, a fost sau va fi tratata intr-o situatie asemanatoare o alta persoana, pe baza unuia dintre motivele mentionate mai sus

- discriminare indirecta, atunci cand o dispozitie, un criteriu sau o practica aparent neutre pot avea drept consecinta un dezavantaj special pentru persoane de o anumita religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumita varsta sau de o anumita orientare sexuala, in raport cu alta persoana.

Directiva se aplica tuturor persoanelor, atat in sectorul public, cat si in cel privat, inclusiv organismelor publice, in ceea ce priveste:

- conditiile de acces la incadrare in munca, la activitati nesalariate sau la munca, inclusiv criteriile de selectie si conditiile de recrutare, oricare ar fi ramura de activitate si la toate nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv in materie de promovare;

- accesul la toate tipurile si la toate nivelurile de orientare si de formare profesionala, de perfectionare si de recalificare, inclusiv dobandirea unei experiente practice;

- conditiile de incadrare si de munca, inclusiv conditiile de concediere si de remunerare;

- afilierea la si angajarea intr-o organizatie a lucratorilor sau patronatului sau orice organizatie ai carei membri exercita o anumita profesie, inclusiv avantajele obtinute de acest tip de organizatie.

Directiva insa nu se refera la tratamentul diferentiat bazat pe cetatenie si nu aduce atingere dispozitiilor si conditiilor privind admiterea si sederea resortisantilor din tari terte si a persoanelor apatride pe teritoriul statelor membre si orice tratament legat de statul juridic al resortisantilor din tari terte si al persoanelor apatride in cauza.

De asemenea, directiva nu se aplica platilor de orice natura efectuate de regimurile publice sau asimilate, inclusiv de regimurile publice de securitate sociala sau de protectie sociala.

5. Principiul egalitatii de sanse pentru persoanele cu handicap sau in varsta

Amenajarile corespunzatoare pentru persoanele cu handicap reprezinta un mod de asigurare a egalitatii de sanse. In scopul garantarii respectarii principiului egalitatii de tratament fata de persoanele cu handicap, sunt prevazute amenajari corespunzatoare.

Aceasta inseamna ca angajatorul ia masuri corespunzatoare, in functie de nevoi, intr-o situatie concreta, pentru a permite unei persoane cu handicap sa aiba acces la un loc de munca, sa il exercite sau sa avanseze sau sa aiba acces la formare, cu conditia ca aceste masuri sa nu presupuna o sarcina disproportionata pentru angajator.

Aceasta sarcina nu este disproportionata atunci cand este compensata in mod suficient prin masuri existente in cadrul politicii statului membru in cauza, in favoarea persoanelor cu handicap.

Un alt aspect important se refera la justificarea unui tratament diferentiat pe motive de varsta. Statele membre pot prevedea ca un tratament diferentiat pe motive de varsta nu constituie o discriminare, atunci cand este justificat in mod obiectiv si rezonabil, in cadrul dreptului national, de un obiectiv legitim, in special de obiective legitime de politica ocuparii fortei de munca, a pietei muncii si a formarii profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzatoare si necesare.

Tratamentul diferentiat se poate referi, in special, la:

- aplicarea unor conditii speciale de acces la un loc de munca si la formarea profesionala, de incadrare si de munca, inclusiv a conditiilor de concediere si de remunerare, pentru tineri, lucratori in varsta si pentru cei care au persoane in intretinere, pentru a favoriza integrarea lor profesionala sau pentru a le asigura protectia;

- stabilirea unor conditii minime de varsta, de experienta profesionala sau de vechime in munca, pentru accesul la incadrare in munca sau pentru anumite avantaje legate de incadrarea in munca;

- stabilirea unei varste maxime pentru incadrare, bazata pe formarea necesara pentru postul respectiv sau pe necesitatea unei perioade de incadrare rezonabile inaintea pensionarii.