"Responsabilitatea noastra morala nu consta in a opri viitorul, ci a-l modela . a indrepta destinul in directii umane si a usura trauma tranzitiei."

Alvin Toffler

Definirea responsabilitatii sociale a intreprinderii

Pe parcursul evolutiei sale unitatea economica produce un impact tot mai semnificativ asupra vietii societatii. Fiind destinata pentru a realiza anumite obiective economice, intreprinderea ajunge in prezent sa devina principalul mijloc in transformarea stiintei si tehnologiei de bunuri si servicii de natura economica. In realizarea acestui rol economic, firma a efectuat si continua sa efectueze o serie de schimbari sociale importante.

Modul in care sunt tratate unitatile economice in cadrul societatii, precum si stima si respectul de care se bucura poarta un caracter fluctuant de la o perioada la alta. In mare parte atitudinea fata de business este influentata de nivelul la care firmele abordeaza responsabilitatea sociala.

Este evident ca afacerile de ieri, de azi si cele de maine nu se vor derula fara a obtine profit, dar profitul trebuie sa fie o recompensa pentru serviciile pe care intreprinderea le face societatii. Totusi, afacerile de azi trebuie sa fie mai etice, mai implicate social decat cele din trecut, pentru ca intre timp, au fost elaborate noi norme, standarde, legi iar cerintele persoanelor si ale grupurilor de persoane care sunt influentati de rezultatele firmei s-au modificat semnificativ sau radical. Peter Drucker arata ca proprietarul, omul de afaceri, managerii trebuie sa-si "asume constient responsabilitatea pentru binele comun si sa-si franeze interesul propriu si autoritatea atunci cand executarea lor dauneaza acestora si libertatii individuale".[1]

Literatura de specialitate ne ofera un sir de exemple elocvente din practica mondiala, care demonstreaza atitudinea unor firme fata de responsabilitatea sociala.

Astfel, la inceputul sec.XX Andriu Carneghi, care se ocupa de producerea otelului a investit 350 milioane de dolari in programele sociale si a construit aproape 2000 de biblioteci. John D. Rocfeller a jertfit 550 de milioane de dolari si a creat "Fundatia Rocfeller"[2].

In jumatatea a doua a sec.XX activitatile de responsabilitate sociala iau amploare. De exemplu, Procter&Gamble a retras in mod voluntar de pe piata tampoanele marca Rely, la numai cateva saptamani dupa lansare, cand s-a auzit de o posibila infectie. Actiunea fara precedent a lui Procter&Gamble, a retragerii dupa ce cheltuise 75 milioane dolari in douazeci de ani de cercetare si pregatire a pietei a constituit intr-adevar o strategie de responsabilitate sociala a organizatiei. Un alt exemplu de responsabilitate sociala il constituie actiunea firmei americane M&M / Mars Co, cand a suspendat folosirea unui colorant rosu artificial, folosit pentru bomboane, atunci cand cercetarile au aratat ca unele forme clare de cancer sunt legate de asemenea coloranti sintetici.[3]

Faimoasa firma "Levi Strauss", care consta din 140 de intreprinderi amplasate pe intregul mapamond si unde lucreaza aproape 44 mii de lucratori, anual consuma aproximativ 3% din profitul brut al sau pentru activitatile de responsabilitate sociala.[4]

Cu toate ca situatia economica in republica noastra este complet diferita, totusi putem mentiona de actiuni din domeniul responsabilitatii sociale. Astfel, istoria ne indica ca inca la sfarsitul secolului XIX Princesa Dadiani finanteaza constructia liceului pentru oameni saraci, unde pana nu demult era amplasat un bloc a Conservatorului.

In prezent, tot mai multe intreprinderi se incadreaza in aceasta activitate. De exemplu, programul municipal din orasul Chisinau "De la inima la inima" prevede atragerea agentilor economici spre finantare si patronarea familiilor cu multi copii, batranilor. Peste 240  de agenti economici din municipiul Chisinau au acceptat sa ia parte la implementarea acestui program, acordand patronaj de lunga durata la circa 4000 de persoane nevoiase din municipiu.

La aceasta actiune au raspuns aproximativ cate o intreprindere din zece la care s-au adresat. Mult mai receptive sunt intreprinderile mari, care activeaza pe parcursul unei perioade mai lungi de timp si au reusit sa-si formeze o cultura organizationala puternica. Esential contribuie la realizarea acestei programe intreprinderile: "Piata Centrala", "Carmez", "Tutun CTC", "Moldtelecom".

Totusi, tratarea acestei responsabilitati la nivelul unitatilor economice este inca superficiala. Aceasta poate fi explicat printr-un nivel jos al profitabilitatii firmelor, precum si prin necunoasterea rolului responsabilitatii sociale in cadrul activitatii firmelor.

Literar prin responsabilitate se intelege obligatia de a raspunde, de a da seama de ceva, de a manifesta o atitudine constienta fata de obligatiile sociale. In acest sens, o definitie formala a responsabilitatii sociale prevede obligatia managerului de a alege si aplica acele actiuni care contribuie la bunastarea individului in consens cu interesul societatii si a organizatiei pe care o conduce.

Responsabilitatea sociala a firmelor este obligatia managerilor de a intreprinde actiuni care protejeaza si imbunatatesc atat bunastarea societatii, cat si interesele organizatiei. Referat: Bariere si dificultati in procesul comunicarii Referat: Documentatie pentru cresterea ciupercilor comestibile - prelucrarea compostului - amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor

In evolutia sa termenul de responsabilitate sociala a preluat diverse abordari:

obligatie sociala;

reactie sociala;

raspundere sociala.

a) In conformitate cu prima abordare rolul unei intreprinderi in societate se reduce la cel de a obtine profit, incadrandu-se in limitele legislatiei. Datorita faptului ca societatea admite existenta intreprinderilor, obligatia sociala a lor consta in obtinerea profitului.

Acest punct de vedere se bazeaza pe lucrarile lui Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, care considera ca scopul fundamental pentru care societatea creeaza firmele este acela de a produce bunuri si servicii si de a maximiza profiturile. In consecinta, singura responsabilitate sociala a firmelor consta in utilizarea cu maxima eficienta a resurselor de care dispune fiecare si de crestere a profitului in limitele legii[5].

Aceasta parere domina in randul industriasilor la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX. Ei considerau ca businessul are doar o singura obligatie - de a aduce profit. Magnatul Wiliam Wanderbild, care se ocupa de constructia cailor ferate a expus parerea comuna printr-o fraza, devenita renumita:"La naiba cu poporul! Eu lucrezi pentru actionari!".[6]

In prezent aceasta abordare a termenului de responsabilitate sociala este depasita.

b) Potrivit celei de a doua abordare a responsabilitatii sociale, cea de reactie sociala, intreprinderea este menita nu numai sa asigure societatea cu bunuri si servicii, dar si sa aiba grija de unele din problemele sociale existente legate de ocrotirea mediului, combaterea somajului etc.

In acest caz reactia sociala este privita ca voluntara si deseori este direct determinata de presiunile sociale. Insa, o unitate economica, care manifesta o reactie sociala in rezultatul boicotului unor grupuri sau presiuni ale consumatorilor nu poate fi tratata drept social responsabila.

Astfel, cand General Motors a scos de pe piata in 1980 1,1 milioane de automobile din cauza defectelor la sistemul de franare, aceasta actiune nu a fost un exemplu de responsabilitate sociala, ci o actiune guvernamentala cu efect de lege, ceea ce a determinat scoaterea automobilelor de pe piata americana.[7]

c) Evoluand conceptul de reactie sociala s-a transformat in prezent in cel de raspundere sociala. Comportamentele sociale responsabile ale firmelor sunt anticipative, preventive si nu doar reactive sau restaurative, insemnand mult mai mult decat obligatia sociala sau reactia sociala. Responsabilitatea sociala include adoptarea unei pozitii de sprijin pentru problemele publice, actiuni in favoarea grupurilor defavorizate, anticiparea nevoilor viitoare ale societatii si actiuni pentru satisfacerea lor, conlucrarea cu guvernul in privinta legislatiei existente si anticiparea legislatiei dezirabile.

Un exemplu de raspundere sociala servesc evenimentele de la fabrica Sara Lee Bakery din New Hampton, Iowa, SUA. Multi salariati din firma au inceput sa sufere de sindromul deficientei carpiene, o afectiune a incheieturii determinata de miscarile repetate ale mainii. In loc sa-i trimita pe salariati sa urmeze sedinte de fizioterapie - si, in calitate de principal angajator din oras sa analizeze modul in care scade morala orasului - managerii de la Sara Lee au investigat in profunzime problema. Managerii au ascultat sugestiile lucratorilor din fabrica si le-au solicitat inginerilor sa proiecteze uneltele in asa fel incat sa elimine pe cat posibil efectele acestei probleme. Drept rezultat s-a obtinut o eliminare a sindromului deficientei carpiene din fabrica intr-o perioada foarte scurta de timp.[8]

Un alt exemplu elocvent de raspundere sociala reprezinta comportamentul firmei "Mousauto", care dupa doua luni dupa ce au avut loc scurgeri de substante toxice in Bhopal la uzina construita de "Union Carbait" in India si decesul a aproape 2000 de locuitori a acestui oras, a uimit criticii sai, anuntand despre lansarea benevola a programei "dreptul de a sti", care consta in raspandirea informatiei despre primejdiile posibile si masurile de precautie, obligatorii pentru oamenii ce locuiesc in preajma a 53 de uzine ale acestei firme. [9]

Comportamentul intreprinderilor se bazeaza pe una din abordarile mentionate mai sus, fiind influentata de stadiul de dezvoltare morala a firmei si in cazul daca are loc o modificare a culturii organizationale e posibil sa se schimbe si punctul de vedere fata de responsabilitatea sociala.