Dobanda nominala si dobanda reala

Dobanda nominala si dobanda reala

Iwing Fischer a adus un aport teoretic in legatura cu dezvoltarea teoriei asupra dobanzii. El se pronunta ca apreciind diferit dobanda nominala (de piata) fata de dobanda reala. In conceptia sa, rata reala a dobanzii este determinata de productivitatea marginala a capitalului fizic, care depinde de inclinatia spre economie a populatiei si starea tehnologica.

De asemenea, Iwing Fischer mai precizeaza ca rata reala a dobanzii este rata fundamentala a acesteia, iar rata nominala este considerata o secundanta a ratei reale.

Rata nominala a dobanzii incorporeaza o frana a inflatiei, expresie a echilibrului monetar.

Relatia dintre dobanda nominala si cea reala este un element esential al teoriilor contemporane asupra dobanzii.

Prin definitie, rata dobanzii nominale este data de rata de schimb dintre o valuta forte astazi si o valuta forte la timpul viitor (dolarul SUA, de ex). Daca rata dobanzii nominale sau dobanda de pe piata este de 20% pe an (de exemplu ), atunci o unitate monetara din valuta respectiva ($ SUA ) astazi poate fi schimbata pentru 1,20 unitati monetare pe an.

Pe de alta parte insa, rata reala a dobanzii este data de schimbul intre bunuri si servicii astazi si bunurile si serviciile la o data viitoare.

In economiile fara inflatie si deflatie, intre rata reala a dobanzii si rata nominala se pune semnul egalitatii.

Se pune intrebarea insa, care ar fi situatia dintr-o economie unde este prognozata inflatia sau deflatia? Cum economia romaneasca se caracterizeaza in perioada actuala prin intense si permanente procese inflationiste, se pune in primul rand problema riscului eroziunii capitalurilor. Aceasta are in vedere posibilitatea pe care creditorii le pot avea  datorita faptului ca valoarea reala (la momentul de referinta) a ratelor de rambursare a imprumutului nu poate acoperi integral capitalul imprumutat, evaluat in aceeasi termeni. Creditorul, in acest caz, nu renunta la valorificarea capitalului prin imprumuturi, dar va cauta toate posibilitatile de a-si asigura o compensare corespunzatoare pentru pierderile ce ar putea proveni din deprecierea monedei, ridicand nivelul dobanzii.

Dupa cum s-a mai spus, in economiile fara inflatie si deflatie, rata nominala a dobanzii este egala cu rata reala a dobanzii. Dar, folosindu-se de o relatie simpla intre cele doua rate ale dobanzii, in conditiile unei economii in final de tranzitie, am putea avea:

Rata nominala a dobanzii = Rata reala + Rata previzibila a inflatiei.

sau

Rata reala a dobanzii = Rata nominala - Rata previzibila a inflatiei.

iar ecuatia este:

Dobanda nominala = Dobanda reala + Rata previzibila a inflatiei * (Dobanda reala * Rata previzibila inflatiei)

Prin urmare, dobanda reala este direct proportionala cu dobanda nominala si invers proportionala cu gradul de depreciere a monedei.

Spre exemplu, daca rata dobanzii de pe piata este de 20% iar rata previzibila a inflatiei este de 10%, atunci avem:

Rata dobanzii reale se determina foarte greu, din cauza ratei previzibile a inflatiei care nu poate fi masurata. Pe cand, rata nominala a inflatiei este data publicitatii.

In incercarea de a estima rata previzibila a inflatiei, unii economisti au luat in considerare ratele trecute, dar fara a se ajunge la rezultate concrete.

Totusi, intr-o economie a inflatiei sau cu o inflatie previzibila, distinctia dintre rata nominala si cea reala a dobanzii este de foarte mare importanta.

Intr-o economie de piata bine asezata, evolutia dobanzii reale (in lumea contemporana), demonstreaza disparitia diferentelor dintre rata dobanzii nominale si rata dobanzii reale.