Fundamentul si natura juridica a Rezolutiunii si Rezilierii

Fundamentul si natura juridica a Rezolutiunii si Rezilierii

Dupa realizarea analizei continutului celor doua notiuni, un alt demers indispensabil pentru stabilirea naturii juridice a acestora este reprezantat de fundamentul rezolutiunii si al rezilierii. Pentru a atinge acest scop, se impune prezentarea specificului contractelor sinalagmatice, precum si a principalelor conceptii in legatura cu fundamentul rezolutiunii si al rezilierii.

1. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice:

Principala caracterisitica a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin partilor. Fiecare dintre parti are fata de cealalta parte, concomitent, atat calitatea de debitor, cat si calitatea de creditor, obligatia ce revine uneia dintre parti avandu-si cauza juridica in obligatia reciproca a celeilalte parti, ambele obligatii fiind, astfel, interdependente .
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice decurg tocmai din aceasta reciprocitate si interdependenta a obligatiilor, ele putand fi enuntate in cuprinsul a trei situatii:
a) situatia in care, desi una dintre parti nu si-a executat obligatia proprie, pretinde, totusi, celeilalte sa o execute pe a sa.
Este cazul in care partea careia i se pretinde executarea va putea sa se opuna invocand exceptia de neexecutare a contractului- exceptio non adimpleti contractus.
b) situatia in care una dintre parti se afla in imposibilitatea fortuita de a-si executa obligatia care ii revine.
Este vorba aici despre asa-numita problema a riscului contractului, adica stabilirea partii care va suporta consecintele acestei imposibilitati fortuite de executare a uneia dintre cele doua obligatii reciproce .
c) situatia in care, desi una dintre parti este gata sa-si execute propria obligatie (sau chiar a executat-o deja), cealalta parte refuza, in mod culpabil, sa si-o execute pe a sa.
In acest caz, partea care este gata sa-si execute obligatia sau care si-a executat-o poate fie sa pretinda executarea silita a contractului, fie sa ceara desfiintarea sau incetarea contractului, avand, totodata, dreptul de a cere despagubiri, in oricare dintre cazuri.
Dupa cum am aratat si in subcapitolul anterior, desfiintarea, care are efecte retroactive, se numeste rezolutiune, in timp ce incetarea contractului, care produce efecte numai pentru viitor, se numeste reziliere.
La o prima vedere, ar putea parea ca fiecare dintre cele trei situatii prezentate mai sus pot fi interpretate ca o neexecutare a contractului sau, altfel spus, ca efectele specifice ale contractelor sinalagmatice reprezinta o abatere de la caracterul obligatoriu al contractului. La o analiza mai profunda insa, aceasta ipoteza se dovedeste a fi complet eronata deoarece atat exceptia de neexecutare a contractului, cat si rezolutiunea se intemeiaza tocmai pe caracterul obligatoriu al contractului, pe necesitatea indeplinirii tuturor obligatiilor corelative nascute din contractul sinalagmatic, reprezentand o forma specifica de sanctiune a incalcarii obligativitatii contractului.
Conceptii in legatura cu fundamentul rezolutiunii si al rezilierii

a)             conditia rezolutorie tacita
Coreland dispozitiile art. 1020 cu cele ale art. 1021 Cod Civil, rezulta ca fundamentul rezolutiunii si rezilierii se afla intr-o conditie rezolutorie convenita tacit care reprezinta tocmai neexecutarea obligatiei unei partis nexecutarea obligatiei unei parti ar semnifica indeplinirea conditiei rezolutorii care ar avea drept urmare desfiintarea conventiei cu efecte retroactive in cazul contractelor cu executare uno ictus au cu efecte pentru viitor in cazul contractelor cu executare succesiva .
Astfel, rezolutiunea si rezilierea nu se pot intemeia pe o conditie rezolutorie convenita tacit de catre parti. Daca ar fi vorba de o conditie rezolutorie, desfiintarea contractului se produce de plin drept prin indeplinirea conditiei, insa daca nu s-a stipulat un pact comisoriu expres, rezolutiunea si rezilierea se pronunta de catre instanta judecatoreasca.
Totodata, in cazul in care executarea obligatiilor reprezinta un efect esential al contractului astfel incat sa nu poata fi privita ca o conditie, cauzele contractuale referitoare la obligatiile partilor constituie continutul principal al conventiei, in timp ce conditia nu poate fi decat un accesoriu al acestui continut principal.
b)            vointa prezumata a partilor
Ideea de vointa prezumata a partilor nu se distinge in mod vadit de conceptia conditiei rezolutorii tacite, mai ales pentru a fundamenta teoria riscului contractului, dar a fost utilizata si ca fundament al rezolutiunii in urmatoarea formulare : « Prin urmare, daca una dintre parti, refuzand fara niciun motiv obiectiv sa-si execute in natura obligatia asumata isi manifesta astfel, implicit, vointa de a se proceda la rezolutiunea contractului din vina sa, nimic nu se opune ca cealalta parte, daca gaseste acesta solutie convenabila, sa renunte la dreptul sau de a cere executarea silita in naturia si sa accepte ca obligatia sa fie desfiintata si partile repuse in situatia anterioara. Cata vreme nu sunt in joc interese superioare ale colectivitatii, vointa concordanta a partilor- chiar prezumata din atitudinea lor- poate determina producerea acestui efect, care nu contravine catusi de putin textelor si spiritului legislatiei in vigoare ».
Astfel, constatam ca, in doctrina, rezolutiunea a reprezentat o revocare (desfiintare prin acordul partilor) a contractului, insa, in acest caz, interventia instantei nu se mai justifica in a cenzura optiunea reclamantului in favoarea rezolutiunii.
c)             echitatea si buna-credinta
Aceste idei « se manifesta in echilibrul obligatiilor asumate si care trebuie sa fie executate de partile contractante intocmai cum au fost asumate » . Felul in care este inteles echilibrul obligatiilor ne duce cu gandul la notiunea de cauza, in cadrul executarii contractelor sinalagmatice, cu toate ca se neaga un astfel de efect al notiunii, considerandu-se ca nu se poate vorbi de cauza decat in contextul formarii contractului.
d)            repararea prejudiciului cauzat
Un alt fundament al rezolutiunii si rezilierii este si conceptul de reparare a prejudiciului cauzat unei parti de catre cealalta parte care nu-si executa obligatiile asumate.
Din ideea de reparare a prejudiciului rezulta o alta, respectiv aceea de executare prin echivalent a obligatiilor, adica a lamuri natura juridica a acestor cauze de ineficacitate a contractului .
Din ideea mai sus enuntata trebuie retinuta imprejurarea ca pentru fundamentarea rezolutiunii si rezilierii, neexcutarea culpabila a obligatiilor constituie o fapta ilicita care cauzeaza un prejudiciu.

3. Natura Juridica a Rezolutiunii si Rezilierii

In cadrul Codului civil intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011 (Legea nr. 287/2009 republicata), rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor este cuprinsa in sectiunea a 5-a din capitolul II - Executarea silita a obligatiilor, Titlul V - Executarea obligatiilor, Cartea a V-a - Despre obligatii, respectiv art. 1549 - 1554 inclusiv.
Rezolutiunea si rezilierea sunt sanctiuni civile , in cazul in care avem in vedere simpla intemeiere pe notiunea de culpa. Aceasta calificare devine insa insuficienta pentru stabilirea naturii juridice a notiunilor in discutie deoarece rezilierea si rezolutiunea nu sunt sanctiuni civile sui generis, ci doar varietati ale raspunderii contractuale. Raspunderea contractuala constituie ea insasi o sanctiune civila.
In cazul in care obligatiile nascute nu se executa in mod culpabil, sanctiunea ste raspunderea contractuala care da posibilitatea creditorului sa solicite daune moratorii si compensatorii numai in masura in care nu este posibila executarea silita a obligatiilor asumate prin contract. Daca este posibila executarea silita in natura, creditorul are la indemana doar posibilitatea solicitarii de daune moratorii, exceptand posibilitatea de a mai putea solicita si daune compensatorii.
De asemenea, rezolutiunea si rezilierea reprezinta un efect al neexecutarii culpabile a obligatiilor nascute dintr-un contract.
Oricare dintre aceste forme speciale de raspundere civila contractuala permite partii care si-a executat sau este gata sa-si execute obligatiile sa se retraga din contract si, pe cale de consecinta, dar numai in cazul rezolutiunii sa ceara restituirea tuturor prestatiilor efectuate. Aceasta parte are la alegere fie executarea silita, fie desfiintarea contractului prin rezolutiune ori reziliere.
Se realizeaza un echilibru firesc intre principiul fortei obligatorii a contractului, principiul executarii in natura si cu buna-credinta a obligatiilor asumate si principiul echitatii, realizarea acestui echilibru este asigurata de posibilitatea instantelor judecatoresti de a cenzura posibilitatea pe care o are creditorul de a opta in favoarea rezolutiunii si rezilierii prin:
- respingerea actiunii in situatiile in care instanta considera ca este posibila si echitabila executarea in natura a obligatiilor debitorului
- respingerea actiunii cand debitorul si-a executat obligatiile in cursul procesului, astfel incat respectiva actiune ramane fara obiect.
Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si la daune-interese, daca i se cuvin. Asadar, creditorul are dreptul la rezolutiunea sau rezilierea contractului numai in situatia in care nu solicita executarea silita a obligatiilor izvorate din contract. Creditorul are dreptul la daune interese numai daca i se cuvin, adica daca sunt prevazute in contractul - izvor al obligatiei .
Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral, neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala. Ca atare, in cazul incheierii unui contract cu mai multi debitori, rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului numai in situatia in care executarea este divizibila, adica numai in situatia in care una dintre parti nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin incheierea contractului si prevazute in cuprinsul acestuia.
Totodata, in cazul contractului plurilateral, neexecutarea obligatiei contractuale de catre una dintre parti nu atrage rezolutiunea in privinta celorlalte parti, exceptand situatia in care, neindeplinirea obligatiei de catre una din parti era considerata esentiala in functie de situatie. De exemplu, in cazul incheierii unui contract de prestari servicii avand ca parti mai multe persoane in calitate de prestator si o singura persoana in calitate de beneficiar, daca unul dintre prestatori nu isi indeplineste obligatia contractuala, ceilalti prestatori fiind, astfel, in imposibilitate de a-si indeplini obligatiile contractuale, rezolutiunea contractului va opera si fata de celelalte parti (ceilalti prestatori) pentru ca indeplinirea obligatiei de catre unul dintre prestatori era esentiala pentru continuarea lucrarii de catre ceilalti prestatori.
Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si in cazul rezilierii[8].
Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita. Astfel, la solicitarea persoanei indreptatite, instanta de judecata poate dispune rezolutiunea. Rezolutiunea judiciara a fost definita in literatura de specialitate ca fiind o sanctiune civila pentru neexecutarea culpabila a unui contract sinalagmatic si, pe planul raspunderii civile, da dreptul la daune-interese pentru prejudiciile cauzate prin neexecutare . Totodata, rezolutiunea poate fi declarata unilateral de catre partea interesata fara a solicita acest lucru instantei.
De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept.
Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate. In cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa. El are insa dreptul la reducerea proportionala a prestatiei sale daca, dupa imprejurari, aceasta este posibila.
Daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decat la daune-interese.
Potrivit art. 1552 alin. 1 C.civ., rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere.
Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora.
In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor.
Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului fixat prin punerea in intarziere a debitorului conform art. 1552 alin. 1 C.civ.

Lucrare: Analiza profitabilitatii pe baza ratelor de marja Eseu: Analiza rezultatului brut al exploatarii