Obiective si concepte folosite in auditul financiar

Obiective si concepte folosite in auditul financiar

Auditul financiar reprezinta o activitate importanta exercitata de catre un segment al profesionistilor contabili – auditori financiari – prin informatiile furnizate de rapoartele sale asupra situatiilor financiare ale unei entitati utilizatorilor diversi care devin din ce in ce mai interesati si mai numerosi odata cu accentuarea procesului de globalizare.

Denumirea de audit provine de la latinescul “audiere” care inseamna a asculta, a audia, iar verbul englezesc “ to audit” este tradus prin a controla, a verifica, a inspecta.

Auditul financiar il gasim ancorat in stiinta contabilitatii, care i-a dat viata si il hraneste permanent cu tot ceea ce ofera ea, fara de care el, auditul, nu ar putea exista.

De aceea rolul auditului financiar isi indreapta atentia spre modul cum sunt aplicate dar si respectate IFRS/IAS-urile, luand in considerare prevederile Standardelor Internationale de Audit, a regulilor de etica si deontologie profesionala promovate de Codul de etica I.F.A.C., precum si a respectarii de catre toti titularii situatiilor financiare a cadrului aplicabil de raportare financiara si a reglementarilor nationale.

La jumatatea ultimului deceniu al sec. XX auditul financiar era definit prin enunturi vagi de tipul :  “ pentru a-si forma opinia cu privire la bilantul contabil auditorul trebuie sa foloseasca proceduri care sa ii permita sa obtina un grad rezonabil de certitudine ca bilantul intreprinderii este corect intocmit in toate punctele lui esentiale.”, sau ” auditorul poate sa-si orienteze misiunea in functie de domeniile si sistemele semnificative”

Secolul XXI ne gaseste cu o definitie mai clara a sferei de cuprindere a auditului si a obiectivului sau, respectiv : ”Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara”.

Potrivit expertilor americani “Auditul consta in colectarea si evaluarea unor probe privind informatiile, in scopul determinarii si raportarii gradului de conformitate a informatiilor respective cu o serie de criterii prestabilite. Auditul ar trebui efectuat de o persoana competenta si independenta”.

Aceasta definitie contine referiri la numeroase activitati legate de serviciile de certificare si asigurare, precum si o serie de cuvinte si expresii cheie, astfel :

Informatii si criterii prestabilite. Pentru a realiza un audit, trebuie sa existe informatii intr-o forma verificabila, precum si o serie de norme si standarde in raport cu care auditorul sa poata evalua informatiile ;

Colectarea si evaluarea probelor

Persoana competenta si independenta. Auditorul financiar trebuie sa posede o inalta calificare pentru a intelege criteriile utilizate si trebuie sa fie suficient de competent pentru a cunoaste tipurile si cantitatile de probe de colectat, astfel incat sa poata ajunge la o concluzie corecta dupa ce a examinat toate probele in vederea exprimarii unei opinii prin raportul de audit. Auditorul trebuie, de asemenea, sa dea dovada de o atitudine publica independenta; daca este partinitor in colectarea si evaluarea probelor, opinia sa isi pierde in totalitate valoarea.

Prin activitatea de audit intelegem in sens larg efectuarea operatiunilor de inventariere a activelor si valorificarea acestora, efectuarea unor analize economico-financiare laborioase, utilizarea pe baza rationamentului profesional precum si a unor teste de conformitate in vederea exprimarii unei opinii, avand in vedere politicile contabile adoptate si a Standardelor Internationale de Audit, care se refera la evaluarea activitatii de control intern, a procedurilor de stabilire a pragului de semnificatie luand in calcul posibilitatea existentei unor riscuri si stabilirea recomandarilor conducerii, contribuind la imbunatatirea calitatii misiunii de audit pe de o parte, iar pe de alta parte a intregii activitati a entitatii auditate.

Auditorul trebuie sa-si formuleze o opinie motivata, urmare a indeplinirii misiunii de audit cel putin asupra a doua aspecte:

Validitatea si corecta aplicare a procedurilor interne aprobate de conducerea entitatii cu privire la modul de realizare a controlului intern si auditul intern unde este cazul;

Imaginii fidele, sincere, clare si complete a tranzactiilor si altor evenimente care se concretizeaza in active, datorii si capitaluri proprii ale entitatii la data raportarii, cu indeplinirea criteriilor de recunoastere.

Asigurarea credibilitatii imaginii, reprezentata de sistemul contabil al entitatii prin situatiile financiare sau prin informatiile specifice furnizate de acesta, se face, in urma aplicarii procedurilor si metodologiilor specifice auditului financiar, prin exprimarea unei opinii de catre auditor, ca profesionist independent.

Pornind de la realizarea obiectivelor unei misiuni de audit, auditorul trebuie sa aiba in vedere respectarea principiilor generale consacrate, astfel :

Auditorul trebuie sa actioneze in conformitate cu Codul de etica al profesionistilor contabili emis de IFAC. Principiile etice care guverneaza intreaga responsabilitate profesionala ale auditorilor sunt : independenta, integritatea, obiectivitatea, competenta profesionala si diligenta cuvenita, confidentialitatea, conduita profesionala si standardele tehnice.

Auditorul trebuie sa desfasoare o misiune de audit in conformitate cu cerintele Standardelor Internationale de Audit (ISA) care pun la indemana auditorului principiile de baza si procedurile esentiale precum si recomandarile aferente sub forma unor explicatii detaliate.

Auditorul trebuie sa planifice si sa desfasoare o misiune de audit cu o atitudine de scepticism profesional, considerand ca pot exista situatii in care raportarile sa fie denaturate in mod semnificativ.

Obiectul auditului financiar are multiple valente, dar cea mai importanta o reprezinta notiunea de finalitate, ca rezultat al evaluarii organizarii si functionarii managementului unui sistem si a modului in care acesta isi duce la indeplinire obiectivele din misiunea asumata, respectiv eficientizarea sistemului.

Auditorul pune fata in fata constatarile sale pe baza concluziilor obtinute din analiza elementelor probante a obiectivelor de auditare cu prevederile sistemului de referinta legale sau regulamentare si in baza rationamentului profesional isi exprima propriul punct de vedere prin raportul de audit.

Aria de aplicabilitate a unei misiuni de audit reprezinta o preocupare majora a auditorului in stabilirea careia trebuie sa aiba in vedere cerintele ISA, ale organismelor profesionale relevante, cerintele legislative si de reglementare si acolo unde este cazul, cerintele prevazute in termenii misiunii si cerintele de raportare.

Subiectul de audit il reprezinta intreprinderea moderna ancorata in realitatile economiei de piata libere, incepand cu examinarea modului de organizare si functionare a activitatii sale, a formarii, divizarii si utilizarii fluxurilor financiare in vederea asigurarii unei dezvoltari permanente, a utilizarii eficiente a capitalurilor proprii, a dezvoltarii respectului fata de partenerii sai, furnizori si beneficiari, si in fine situatiile financiare care reprezinta oglinda fidela a tot ceea ce s-a intamplat in interiorul ei intr-un interval de timp dat de regula anul financiar.

In ceea ce priveste rolul auditului financiar, acesta consta in verificarea si examinarea informatiei financiare avand o utilitate interna (conducerea si gestionarea intreprinderii) si o alta externa, de informare a tertilor (actionari, investitori, institutii guvernamentale, clienti, furnizori, creditori, institutii bancare si altii), exercitat in scopul protejarii resurselor si asigurarii credibilitatii acestor informatii.

Scopul final al auditului il constituie insa verificarea si certificarea situatiilor financiare anuale, concretizat prin intocmirea raportului de audit, prin intermediul caruia auditorul comunica utilizatorilor concluziile sale.

Rapoartele sunt prezentate in diverse forme, insa toate trebuie sa informeze utilizatorii despre concordanta dintre informatii si criteriile stabilite.

Modul de operare a auditului financiar

Majoritatea utilizatorilor de informatii prezentate in situatiile financiare pun mare pret pe acestea, ele reprezentand sursa principala de informare, neavand alte posibilitati de obtinere si a altor informatii suplimentare care sa satisfaca mai mult nevoile de cunoastere.

Din acest motiv situatiile financiare trebuie sa fie intocmite respectand unul din categoria standardelor urmatoare:

Standardele internationale de contabilitate IFRS/IAS;

Standardele nationale de contabilitate.

Astfel, auditorul financiar este orientat atat spre verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii (postulate, principii, norme si reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii cat si spre verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intregul exercitiu financiar.

Pentru a delimita si a face distinctia intre o misiune de audit, de revizuire si diverse servicii conexe trebuie inteles cadrul prin care sa departajam activitatile ce cuprind unele prestatii conexe cum sunt misiuni privind proceduri convenite si misiuni de elaborare.

Cadrul privind misiunile de asigurare si serviciile conexe

Astfel, cadrul cuprinzand auditul si serviciile conexe, nu face referire la alte servicii executate de auditori in domeniul financiar contabil sau fiscal cum ar fi: servicii de indrumare consultanta fiscala si financiar contabila.

Gradul de asigurare al auditorului intr-o misiune de audit trebuie sa fie foarte ridicat dar nu absolut, acesta bazandu-se pe evaluarea probelor de audit colectate ca rezultat al procedurilor aplicate.

Nivelul inalt de asigurare ne pune in evidenta informatia necesara cu privire la existenta erorilor semnificative, ceea ce permite auditorului o exprimare pozitiva si o asigurare rezonabila in raportul de audit.

In ceea ce priveste efectuarea unei misiuni de revizuire a situatiilor financiare, auditorul se asigura si pune in evidenta inexistenta unor erori semnificative in informatiile examinate, ceea ce conduce la o opinie negativa a formei de asigurare.

Pentru misiunile privind procedurile convenite, auditorul nu exprima nici o asigurare, el limitandu-se la furnizarea raportului constatator intr-o maniera in care sa poata permite utilizatorilor raportului sa evalueze corespunzator procedurile si constatarile prezentate in raport pentru a-si forma propriile lor opinii.

Intr-o misiune de elaborare a situatiilor financiare, contabilul care realizeaza misiunea nu exprima nici o asigurare, pentru utilizatorii informatiei compilate, el avand rolul in calitate de practician, sa foloseasca experienta contabila in corelare cu experienta de audit in vederea obtinerii unui raport cuprinzator al informatiilor financiare prezentate sub o forma inteligibila si cu usurinta in manipularea lor.

Utilizatorii informatiilor financiare compilate beneficiaza de rezultatul implicarii contabilului in aceasta misiune asigurandu-se in acest mod ca misiunea a fost indeplinita cu grija si abilitatea profesionala cuvenita.