Evaluarea imobilizarilor necorporale

EVALUAREA IMOBILIZARILOR  NECORPORALE

Imobilizarile necorporale sunt active nemateriale identificabile fara suport material detinute durabil de entitatile economice. Un activ necorporal trebuie recunoscut in bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii economice pentru persoana juridica si costul acesteia poate fi evaluat in mod credibil.           

Se cuprind in categoria imobilizarilor necorporale:

Cheltuielile de constituire;

Cheltuielile de dezvoltare;

Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale si alte valori similare;

Alte imobilizari necorporale;

Imobilizarile necorporale in curs de executie inclusiv avansurile pentru imobilizarile necorporale;

Aceste conturi au trasaturi comune:

au functia contabila de activ;

sunt conturi de bilant, putand avea solduri finale  debitoare, care reprezinta imobilizarile necorporale existente in patrimoniul  agentului economic;

se inscriu in activul bilantului contabil in grupa I-a 'Active  imobilizate', in prima subgrupa 'Imobilizari necorporale';

in bilantul contabil propriu-zis se grupeaza in doua posturi bilantiere, primul constituit pentru primele doua conturi, iar ultimul pentru celelalte trei conturi, la valoarea neta s.a.

Imobilizarile necorporale sunt supuse amortizarii.

Pentru organizarea contabilitatii imobilizarilor necorporale se folosesc in plus conturile corespunzatoare de amortizari, precum si cele de provizioane pentru deprecierea imobilizarilor si anume: 2801 'Amortizarea cheltuielilor de constituire', 2803 'Amortizarea cheltuielilor  de cercetare-dezvoltare', 2805 'Amortizarea concesiunilor, brevetelor si altor drepturi si valori similare', 2807 'Amortizarea fondului comercial', 2808 'Amortizarea altor imobilizari necorporale', 290 'Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale'. Toate aceste conturi se caracterizeaza prin aceea ca au functia contabila de pasiv si functioneaza dupa regulile generale  privind conturile de aceeasi natura. Soldurile finale creditoare pe care le pot avea la sfarsitul anului financiar se deduc din soldurile finale debitoare aferente conturilor de imobilizari necorporale corespondente in vederea determinarii valorilor contabile nete ce se inscriu in bilant.

Perioada de amortizare a unei imobilizari necorporale trebuie sa corespunda celei mai bune estimari a duratei sale de viata utile. Amortizarea trebuie sa inceapa atunci cand activul este pregatit pentru utilizare.

In masura in care nu sunt amortizate complet cheltuielile de constituire si dezvoltare este interzisa orice distribuire a profiturilor daca suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a profiturilor raportate nu este cel putin egala cu suma cheltuielilor neamortizate cu exceptia situatiei in care legislatia nu prevede altfel.

Activele necorporale se evalueaza initial la costul de achizitie sau de productie. Un activ necorporal reportat drept cheltuiala nu poate fi cunoscut ulterior ca parte a costului acestuia. In bilant un activ necorporal trebuie prevazut sau prezentat la cost mai putin amortizarea si ajustarile din depreciere.

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal dupa cumpararea sau finalizarea sa se inregistreaza in conturile de cheltuieli atunci cand sunt efectuate. Aceste cheltuieli vor majora costul activului necorporal atunci cand este posibil ca aceste cheltuieli vor permite activului sa genereze beneficii economice viitoare peste performanta prevazuta initial si sa poata fi evaluata credibil.

Un activ necorporal trebuie scos din evidenta la cerere sau casare, atunci cand nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa.

Castigurile sau pierderea care apar odata cu incetarea utilizarii sau iesirea unui activ necorporal se determina cu diferenta intre veniturile generate de iesirea activului si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate, de cedarea acestuia si trebuie recunoscut ca venit respectiv cheltuiala in contul de profit si pierderi.

Criteriile de recunoastere (control, beneficii economice viitoare, masurarea credibila a costului si separarea de fondul comercial) trebuie sa fie satisfacute inainte ca o imobilizare necorporala sa poata fi recunoscuta. Unul din cele mai dificile criterii de satisfacut este masurarea credibila a costului.

Presupunand ca aceasta conditie poate fi indeplinita, imobilizarile necorporale trebuie, in general, sa fie evaluate la cost. Aceasta va include, printre altele, pretul de achizitie si orice cheltuieli care pot fi direct legate de pregatirea activului pentru utilizare.

Recunoasterea costurilor in valoarea contabila a unei imobilizari necorporale inceteaza cand activul se afla in conditia necesara pentru a fi capabil sa functioneze. Astfel, costurile suportate in utilizarea unei imobilizari necorporale nu sunt incluse in valoarea contabila a respectivului activ.

Imobilizarea achizitionata este evaluata in acest fel chiar daca entitatea nu poate de recunoaste imediat lipsa imobilizarii pe care tocmai a dat-o la schimb. Daca imobilizarea achizitionata nu este evaluata la valoarea justa, costul sau este evaluat la valoarea contabila a imobilizarii cedate.

O entitate stabileste daca o tranzactie de schimb are substanta comerciala luand in considerare masura in care se asteapta ca viitoarele sale fluxuri de numerar sa se schimbe ca rezultat al acelei tranzactii. O tranzactie de schimb are substanta comerciala daca:

configurarea (adica riscul, timpul si valoarea) fluxurilor de numerar ale imobilizarii primite difera de configurarea fluxurilor de numerar ale imobilizarii transferate; sau

valoarea specifica entitatii pentru portiunea din operatiunile entitatii afectata de tranzactie se modifica in urma schimbului; si

diferenta de la punctele anterioare este semnificativa in relatie cu valoarea justa a imobilizarii care a facut obiectul schimbului.

Pentru a stabili daca o tranzactie de schimb are substanta comerciala, valoarea specifica entitatii pentru portiunea din operatiunile entitatii afectata de tranzactie va reflecta fluxurile de numerar de dupa impozitare.

Valoarea justa a unei imobilizari necorporale pentru care nu exista tranzactii comparabile pe piata poate fi evaluata credibil daca (a) variabilitatea din seria estimatelor rezonabile ale valorii juste nu este semnificativa pentru acea imobilizare sau (b) probabilitatile diferitelor estimari din aceeasi serie pot fi evaluate rezonabil si utilizate in estimarea valorii juste. Daca o entitate poate stabili credibil valoarea justa a uneia dintre cele doua imobilizari care au facut obiectul schimbului, atunci valoarea justa a imobilizarii cedate este utilizata pentru a evalua costul, exceptand cazul in care valoarea justa a imobilizarii primite este mai evidenta.

Evaluarea initiala a unei imobilizari necorporale trebuie efectuata la costul de achizitie sau de productie dupa caz.

Un element necorporal raportat drept cheltuiala nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.