Contabilitatea imobilizarilor corporale - evaluarea imobilizarilor corporale

Definitie, recunoastere, structura

Imobilizarile corporale sunt bunuri de folosinta indelungata, detinute de o intreprindere pentru activitatea de exploatare; ele isi transmit valoarea in mod treptat asupra productiei, serviciilor sub forma de amortizare. Structura: imobilizarile din grupa 21 - terenuri, amenajari, etc.

Recunoasterea imobilizarilor corporale se face dupa principiile generale de recunoastere a activelor:

sa fie posibila generarea de beneficii economice viitoare catre intreprindere, aferente activului respectiv;

costul activului sa poata fi evaluat in mod credibil.

Imobilizarile corporale apar in contabilitate in conturi analitice distincte, deschise pentru fiecare imobilizare in parte, ca obiect de evidenta ce poate fi o imobilizare compusa dintr-un element sau un complex de imobilizari (mai multe elemente) - se pune problema daca elementele componente sunt recunoscute ca imobilizari distincte sau sunt considerate in ansamblul elementelor componente. Elementele individuale ale imobilizarilor corporale se  identifica utilizand rationamente profesionale in functie de specificul intreprinderii. Situatia priveste indeosebi piesele de schimb si echipamentele de service. Se stie ca majoritatea acestora este inregistrata ca stocuri, fiind recunoscute ca elemente in momentul consumului. Exista trei exceptii:

atunci cand intreprinderea utilizeaza pe mai multe perioade, ele nu se incadreaza in categoria imobilizarilor corporale;

piesele de schimb care se folosesc regulat doar in legatura cu o anumita imobilizare si care se amortizeaza pe o durata ce nu depaseste durata de viata a imobilizarilor sunt imobilizari corporale(ca exemplu: prelata folosita pentru inchiderea camionului);

daca piesele componente ale unei imobilizari au durate de viata diferite sau aduc beneficii viitoare in mod diferit - imobilizari corporale care se amortizeaza distinct prin rate si metode de amortizare diferite(ca exemplu: intreprinderea ce produce ciocolata achizitioneaza linia tehnologica ce contine si matrita in care se toarna ciocolata; intrucat matrita are o durata de viata mai scurta, intreprinderea va contabiliza doua amortizari).

Evaluarea imobilizarilor corporale

Evaluarea activelor si a imobilizarilor corporale se face initial la cost, iar ulterior(la bilant) evaluarea se face la cost mai putin amortizarea si provizioanele sau la valoarea reevaluata(justa), daca se aplica tratamentul contabil alternativ posibil.

In Romania reglementarile contabile armonizate cu directivele europene si cu standardele internationale prevad patru momente ale evaluarii:

- evaluarea initiala - se face la cost, costul de achizitie, de productie, valoarea justa. Costul de achizitie cuprinde pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile directe legate de punerea in functiune a activului, costuri pentru dezafectare(demontarea activului, mutarea in alta parte, refacerea terenului). Costul de productie - cuprinde cheltuielile directe si indirecte repartizate rational; sunt excluse din costul de productie cheltuielile de administratie si pierderile din exploatarile dinainte ca activul sa atinga parametrii planificati. Valoarea justa - valoarea stabilita intre parti de buna voie si in deplina cunostinta de cauza; se utilizeaza atunci cand se achizitioneaza imobilizari ca parte componenta a unei intreprinderi. De la intrarea in intreprindere si pana la finele perioadei, se efectueaza o serie de cheltuieli ulterioare; acestea sunt tratate in functie de scopul in care se efectueaza, in trei moduri:

sunt recunoscute ca cheltuieli ale perioadei(clasa 6) daca sunt efectuate pentru intretineri si reparatii;

sunt adaugate valorii contabile daca sunt efectuate pentru imbunatatirea performantei activului(ca exemplu: modernizari);

sunt recunoscute ca active distincte ce inlocuiesc pe cele scoase din activ.

- evaluarea la inventar - se face la valoarea de inventar(valoarea actuala); ea poate fi egala cu costul activului(tratament de baza) sau cu valoarea justa(tratament alternativ). Diferentele rezultate din reevaluare se contabilizeaza in principal ca rezerve din reevaluare(contul 105). Reevaluarea imobilizarilor in tarile occidentale se face descentralizat(la optiunea intreprinderii), in Romania se face centralizat(dispusa prin acte normative). Diferenta de valoare intre valoarea contabila si cea de inventar se contabilizeaza ca provizion pentru depreciere atunci cand este vorba de o diferenta negativa(valoarea contabila mai mare decat valoarea de inventar).

- evaluarea la bilant - se face la valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii(valoarea contabila neta):

in cazul terenurilor: valoarea contabila minus provizioane;

in celelalte cazuri: valoarea contabila minus amortizarea minus eventualele provizioane.

- evaluarea la iesire: la costul imobilizarii (conturi de imobilizari).

Referat: Comunicarea este un instrument pentru luarea deciziilor si solutionarea problemelor de afaceri Referat: combinatia cea mai buna pentru afacerea ta

Amortizarea imobilizarilor corporale

Alocarea sistematica a valorii amortizabile a unei imobilizari pe parcursul duratei de viata utila.

Marimea amortizarii este determinata de trei factori:

durata de viata utila - perioada de-a lungul careia se estimeaza ca intreprinderea va utiliza activul supus amortizarii. Se estimeaza pe baza rationalitatii profesionale avand in vedere factori ca: nivelul estimat de utilizare a capacitatii de productie; uzura fizica determinata de conditii concrete de utilizare(numar de schimburi); uzura morala, aparuta ca urmare a perfectionarilor aduse tehnicilor si limitelor juridice privind folosirea acivului. Politica de management a intreprinderii poate impune o durata de viata utila mai mica decat durata economica prin vanzarea activului dupa un anumit timp sau dupa consumarea partiala a acestuia. Terenurile au o durata de viata nelimitata si nu se amortizeaza (se pot deprecia reversibil - provizioane pentru depreciere). Celelalte imobilizari corporale(amenajari, terenuri, constructii, masini) au durata limitata si sunt supuse amortizarii(depreciere ireversibila).

valoarea amortizabila - se calculeaza ca diferenta intre valoarea contabila si valoarea reziduala. Valoarea reziduala este valoarea neta pe care o intreprindere estimeaza ca o va putea obtine pentru un activ la sfarsitul duratei de viata utila, dupa deducerea prealabila a costurilor de cedare estimate. Aceasta se estimeaza si se calculeaza de regula doar atunci cand ea este semnificativa(cladiri), daca nu este semnificativa se considera nula(chiar daca la scoatere din functiune se contabilizeaza cheltuieli de bunuri si se contabilizeaza cheltuiele cu scoaterea din functiune).

metoda de amortizare utilizata - potrivit Legii nr.15 din 1994 in Romania sunt utilizate trei metode: liniara, degresiva si accelerata. In cazul anumitor intreprinderi se utilizeaza metoda amortizarii pe unitate de produs. Optiunea pentru utilizarea uneia dintre cele trei metode apartine fiecarei intreprinderi, odata aleasa metoda trebuie utilizata cu consecventa  de la un exercitiu financiar la altul, putandu-se trece la utilizarea alteia doar atunci cand intervin sisteme obiective si incepand cu exercitiul financiar urmator. Metoda liniara consta in calculul valorii contabile a imobilizarii pe toata durata de folosinta(ani intregi). Este cea mai simpla metoda si foarte apropiata de deprecierea reala - deprecierea justificata economic. Cheltuielile cu amortizarea sunt constante in timp, dar cheltuielile de intretinere si reparatii cresc pe masura epuizarii duratei de viata - la inceputul perioadei de folosinta totalul cheltuielilor de exploatare (amortizare + intretinere) este mai mic si din ce in ce mai mare pe masura epuizarii duratei de viata. Rata liniara = RL = valoarea contabila relativa/ durata de viata exprimata in ani = 100/D. Daca o imobilizare are durata de 5 ani atunci RL = 20%. Amortizarea anuala - se calculeaza aplicand la valoarea contabila rata linara. Daca valoarea contabila = 2000 lei si RL = 20% atunci amortizarea anuala (AA) = 400 lei

AA = VC * RL = 2000*20% = 400 lei. Valoarea contabila ramasa(neta) - diferenta dintre valoarea contabila si suma amortizarii anuale.

2000 - 400 = 1600 lei

1600 - 400 = 1200 lei

VCR = VC - suma de AA.

In practica, atunci cand imobilizarile intra in intreprindere in cursul anului, pentru primul an calendaristic si pentru ultimul an amortizarea se calculeaza in functie de numarul de luni de functionare(partiala); in anul in care intra in intreprindere amortizarea se calculeaza incepand cu luna urmatoare, indiferent de data.

Presupunem ca imobilizarea a intrat in patrimoniu la 18.03.N

AA (primul an ) = 2000 lei*20%*9/12 = 300 lei

AA (ultimul an) = 2000 lei*20%*3/12 = 100 lei.

Metoda degresiva este calcularea si alocarea neuniforma a valorii amortizabile pe durata de functionare in sensul ca amortizarea degresiva este mai ridicata decat cea liniara in primii ani si mai mica in ultimii ani. Calculul amortizarii se face aplicand rata degresiva la valoarea contabila neta. Rata degresiva se determina inmultind rata liniara cu un coeficient multiplicator, stabilit prin acte normative si in prezent poate fi:

a)      1,5 daca durata normata este de 2-5 ani;

b)      2 daca durata normata este de 5-10 ani;

c)      2,5 daca durata normata este de peste 10 ani.

Acesti coeficienti pot fi modificati numai prin hotarare de guvern, la propunerea Ministerului Finantelor Publice. Totusi pentru a se obtine o valoare neta nula la finele perioadei de amortizare metoda prevede ca atunci cand la inchiderea unui exercitiu amortizarea degresiva este mai mica sau egala cu amortizarea liniara, incepand cu acel exercitiu amortizarea se calculeaza dupa metoda liniara.

Exemplu: O imobilizare intra pe 10.1N

VC = 2000 lei

Durata = 5 ani

Valoarea reziduala = 0

Coeficient multiplicator = 1,5

RD = 100/5 ani* 1,5 = 30%

Calculul amortizarii degresive comparat cu metoda liniara (RD = 30%):

Amortizarea inclusa in cheltuielile de exploatare descreste pe masura epuizarii duratei de viata iar cheltuielile de intretinere si reparatii cresc. Per total are loc o anumita amortizare a cheltuielilor de exploatare, profitului si impozitului pe profit.

Metoda accelerata consta in includerea in primul an de functiune in cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pana la 50% din valoarea contabila, incepand cu cel de-al doilea an amortizarea se calculeaza dupa metoda liniara. Se apropie de amortizarea degresiva, dar efectele financiare si fiscale sunt mai accentuate.