Analiza asigurarii intreprinderilor cu forta de munca

Analiza asigurarii intreprinderilor  cu forta de munca

Onorarea obligatiilor asumate de o societate comerciala fata de diversi beneficiari presupune asigurarea cu forta de munca necesara din punct de vedere cantitativ, calitativ si structural.

Necesarul de personal e in principiu determinat de nivelul si evolutia a doi factori: volumul productiei (exprimat prin productia fizica/valorica); eficienta utilizarii personalului, masurata cu nivelul productivitatii muncii.

Pentru urmarirea modului de asigurare a intreprinderilor cu forta de munca se foloseste indicatorul "numar mediu de salariati" care reflecta situatia fortei de munca pe o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an).

Datele necesare acestei analize se obtin din:

situatii statistice privind forta de munca si de salarizare;

balanta miscarii fortei de munca;

evidenta operativa si statistica la nivelul intreprinderilor;

proiecte de investitii.

In vederea analizei asigurarii cu forta de munca sub aspect cantitativ si structural trebuie sa se tina seama de posibilitatile de grupare ale personalului unei intreprinderi in functie de anumite criterii.

Din punct de vedere al legaturii cu activitatea industriala, personalul se poate imparti in: personal industrial si personal neindustrial. In functie de rolul detinut in cadrul procesului de productie si comercializare, personalul se grupeaza in:

muncitori;

personal tehnic-productiv compus din ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni;

personal de conducere si administratie;

personal de deservire;

personal de paza si pompieri.

Intrucat, muncitorii reprezinta forta de munca ocupata nemijlocit in procesul de productie, o atentie deosebita trebuie acordata acestei categorii. Astfel muncitorii pot fi grupati :

in functie de raportul fata de procesul de productie: - muncitori de baza / auxiliari;

in functie de nivelul de calificare: - muncitori calificati / necalificati;

in functie de posibilitatea determinarii manoperei pe unitatea fizica / valorica de productie: - muncitori direct productivi / indirect productivi.

Structura personalului se apreciaza cu ajutorul:

ponderii categoriilor de personal rezultate din aplicarea criteriului in totalul salariatilor (raportul dintre numarul de salariati pe categorii si totalul salariatilor);

numarul de salariati din alte categorii ce revin la 100 muncitori (exemplu: numarul de ingineri la 100 muncitori , numarul de personal TESA la 100 muncitori).

Evolutia structurii salariatilor se apreciaza prin:

- compararea ponderii (greutatii specifice) diferitelor categorii de personal din perioada curenta cu cea din perioada precedenta;

- compararea indicilor de modificare a numarului de personal pe categorii cu indicele pe total salariati.

Analiza structurii salariatilor poate fi aprofundata prin luarea in considerare si a altor criterii si anume: - gruparea dupa varsta (grupele de varsta constituite din intervale de 3,5,7,10 ani sau alte intervale considerate adecvate activitatii studiate formeaza piramida varstei salariatilor); - gruparea dupa vechimea in munca (se poate utiliza drept criteriu de grupare: vechimea totala in munca, vechimea in aceeasi unitate, vechimea in aceeasi profesie, vechimea in post); - gruparea pe sexe.

In cadrul analizei asigurarii cu personal sub aspect cantitativ se urmareste modificarea absoluta si procentuala a personalului atat pe total cat si pe fiecare categorie, conform relatiilor:

in care: - numarul mediu de personal in anul curent;

- numarul mediu de salariati in anul de baza.

Urmarirea si analiza modificarii numarului de salariati se face si pe categorii, deoarece aceste modificari nu influenteaza in aceeasi masura asupra realizarii programului de productie. Astfel modificarea numarului de muncitori trebuie apreciata prin prisma evolutiei indicatorilor ce caracterizeaza programul de productie, a tehnicitatii productiei si a organizarii productiei si a muncii, stabilindu-se in acest sens economia sau depasirea relativa conform relatiei:

in care: - economia sau depasirea relativa;

- numarul mediu admisibil de muncitori.

Numarul mediu admisibil de muncitori se calculeaza dupa formula:

unde: - indicele modificarii productiei.

Numarul mediu admisibil reflecta de fapt, numarul de muncitori pe care putea sa-i utilizeze intreprinderea, tinand seama de modificarea productiei si respectandu-se nivelul planificat al productivitatii muncii.

In legatura cu celelalte categorii de salariati, trebuie facuta distinctie intre personalul care are legaturi directe cu productia, la care modificarea se poate stabili la fel ca in cazul muncitorilor si restul personalului, la care se urmareste respectarea schemei de incadrare.

Analiza modificarilor absolute intervenite in numarul muncitorilor se poate adanci prin studierea modificarilor care au avut loc in cadrul principalelor categorii de muncitori, pe profesii, calificari, precum si pe sectii si locuri de munca.

Pentru a scoate in evidenta modificarile intervenite in personalul unei intreprinderi, e necesar sa se stabileasca si structura acestuia prin raportarea numarului de personal din fiecare categorie de personal la totalul personalului din intreprinderea respectiva. La aprecierea modificarilor intervenite in structura personalului trebuie sa se tina seama de schimbarile care au avut loc in volumul de activitate al intreprinderii, in profilul si structura organizatorica a acesteia precum si in nivelul dotarii tehnice.