Istoria luptei impotriva focului in judetul maramures

ISTORIA LUPTEI IMPOTRIVA FOCULUI IN JUDETUL MARAMURES

Istoria luptei impotriva focului scapat de sub supravegherea omului se pierde in negura vremurilor si pe teritoriul Maramuresului. In existenta lor milenara, localitatile din aceasta parte a tarii au fost afectate de nenumarate ori de distrugerile incendiilor produse de atacurile navalitorilor, de fenomenele naturale sau de neglijenta locuitorilor. Viata de zi cu zi a localnicilor preocuparile acestora pentru a-si dezvolta permanent gospodariile) au fost, pe parcursul existentei lor istorice, afectate de nenumarate ori de distrugerile incendiilor produse de fenomenele naturale, neglijenta locuitorilor, ori de atacurile navalitorilor. In ochii cetatenilor, incendiul era o adevarata catastrofa, deoarece lipsa mijloacelor adecvate de stingere si inexistenta formelor corespunzatoare de interventie, in raport cu marimea sinistrului, conduceau la consecinte deosebit de grave.

1. Preocupari pentru lupta impotriva focului in zona orasului Baia Mare

Cel mai vechi document care atesta existenta municipiului Baia Mare, resedinta judetului Maramures, dateaza din anul 1329, cand cancelaria regelui Carol Robert emite un document in care orasul este mentionat sub numele de 'Rivulus Dominarum' (Raul Doamnelor). Cele mai ample informatii despre organizarea administrativa, eligibilitatea organelor de conducere si competenta lor ne sunt furnizate de documentul privilegial emis de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou la 20 septembrie 1347. Intr-un document din anul 1411 este pomenita pentru prima data monetaria Baia Mare, unul din cele mai vechi si vestite ateliere de acest gen din Transilvania.

In 1446, domeniul Baia Mare, impreuna cu minele sale, este trecut in proprietatea familiei Corvinestilor, drept rasplata pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara impotriva invaziei otomane.

In anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare insemnatate pentru baimareni, prin care le acorda acestora dreptul de a-si intari sistemul de aparare cu ziduri inalte prevazute cu bastioane, santuri si palisade menite sa preintampine atacurile din afara. Baia Mare a capatat infatisarea unei cetati puternice, fapt ce rezulta si din utilizarea expresiilor de 'castrum' sau 'castellum', adaugate ulterior la numele localitatii, pentru a-l evidentia caracterul fortificat.

Locuitorii orasului au luptat frecvent cu focul, de-a lungul secolelor. Posibilitatea aparitiei acestor evenimente grave nu se putea inlatura. Constructiile, avand diverse destinatii, erau executate din materiale, in buna parte combustibile, cu densitate suficient de mare. Nenumaratele incendii, care provocau distrugeri considerabile, atat locuitorilor cat si administratiei vremii, au impus adoptarea unor masuri pentru lichidarea surselor de producere si limitarea efectelor propagarii lor.

Documentele precizeaza ca, in evul mediu, in urma unor incendii de amploare, se realiza si sistematizarea orasului. Se indreptau strazile, se largeau pietele si se stabileau chiar unele reguli de protectie impotriva focului, la construirea noilor case.

Tot din anul 1347 se cunoaste despre construirea celei mai mari biserici, in stil gotic din cetatea Baii. Dezvoltarea economica, culturala si spirituala a zonei a determinat ridicarea acestei constructii, uriase pentru acea vreme. Acesteia i se va atasa turnul ,,Sfantul Stefan”, in urma hotararii voievodului Iancu de Hunedoara, incepand cu anul 1446. Constructia va fi terminata, dupa moartea fulgeratoare a voievodului, de catre fiul acestuia, regele Matei Corvin, la 1468. De-a lungul vietii lui, turnul a fost locul din care se puteau observa incendiile, se supraveghea orasul, fiind un permanent reper pentru oraseni sau pentru strainii sositi in zona.

Din turnul devenit clopotnita bisericii, se asigura observarea si anuntarea incendiilor izbucnite in zona, dar nici el nu a fost ferit de astfel de evenimente. Mai cu seama descarcarile electrice atmosferice din anii 1561, 1769, 1806, 1868, au provocat incendierea ansamblului constructiv, fiind necesare ample lucrari de reconstruire a Turnului si bisericii. Dupa incendiul din 1769, insa, biserica nu a mai fost reconstruita. Din resturile de materiale de constructie s-au executat alte constructii bisericesti, orasul fiind strajuit doar de ' Turnul lui Stefan', care exista si in zilele noastre.

In jurul anului 1510, regele Ioan Sigismund dispune construirea unei monetarii pe teritoriul orasului. Aceasta a functionat pana in anul 1864, cand a ars in intregime, nemaifiind reconstruita.

In 1567, partea de sud a orasului a fost distrusa de un alt incendiu. Inclusiv biserica ,,Sfantul Martin' a fost afectata. In urma mai multor asemenea evenimente, doar dupa 1641, cu mari cheltuieli s-a amenajat, pe teritoriul orasului, o retea de apa confectionata din conducte de lemn, fier, cupru, lut ars si chiar sticla. Apa era adusa in retea din Valea Flamanda.

Ziua de 18 martie 1705, a fost o alta zi sumbra pentru locuitorii orasului Baia Mare[1]. Datorita amplasarii, localitatea era, in mod obisnuit, ferita de furtuni sau vijelii. In ziua aceea, insa, a bantuit o vijelie puternica tot timpul diminetii. Zapada se topise, caldura acelor zile favorizand uscarea acoperisurilor de sindrila. Pe la orele 14.00, clopotul Turnului ,,Sfantu Stefan' a inceput sa bata, semnaland incendiul. Acesta a pornit de la mijlocul actualei strazi Crisan. Populatia a sarit cu topoare, furci, cangi si galeti, carutasii aduceau din oras butoaie cu apa, pe casele din vecini se puneau prelate ude, dar o rafala de vant ce batea dinspre Turnul Macelarilor a imprastiat mii de scantei incendiind a treia, a cincia si a sasea casa. Au inceput sa arda si grajdurile de langa Casa Minoritilor. Caii au fost salvati, dar vitele nu au putut fi evacuate nici daca au fost momite cu paine sarata. In acest incendiu au ars casele cu etaj din zona Centrului Vechi (Piata Libertatii de azi), jumatate din partea de sud si in intregime zona de vest si de nord, pana la strada Podul Viilor. A fost mistuita de foc si cladirea primariei. Incendiul a cuprins podul de peste raul Sasar, apoi s-a propagat pe malul drept la moara mare si biserica reformata. Dupa eforturi indelungate, incendiul a fost in cele din urma localizat si lichidat.

Orasul Baia Sprie, despre care se mentioneaza in documentele vremii, ca ar fi existat cu mult inaintea orasului Baia Mare, a fost si el afectat de incendii dintre care se amintesc:

1562 – incendiere de catre turci;

1589 – incendiere de catre polonezi;

1593 – incendiere de catre o banda de hoti;

1717 – incendiere de catre tatari.

2. Lupta impotriva focului in Maramuresul istoric

Si in aceasta zona, incendiile au provocat pagube si materiale insemnate. In anul 1717, in timpul ultimei invazii a tatarilor, numai in comuna Moisei au fost distruse in incendii 2 biserici, 93 case, 101 grajduri si suri, iar din cladirile localitatilor Oncesti si Nanesti a ramas numai cenusa. In anul 1802, jumatate din orasul Sighet a fost a fost transformat in cenusa, in anul 1859 au luat foc cladirile publice si alte constructii din centrul orasului. Arde inclusiv biserica veche, construita cu cateva secole in urma (1050 - 1150), iar incendiul din 4 mai 1872 a distrus tot centrul orasului.

In anul 1759, Curtea de la Viena stabilea si difuza un regulament pentru prevenirea si stingerea incendiilor, in localitatile Imperiului. Pentru satele si orasele din teritoriul Transilvaniei, acesta urma sa fie utilizat doar ca model, dupa posibilitatile locale. Participarea tuturor locuitorilor, obligati fiind sa aiba la indemana instrumentele necesare pentru protectia impotriva incendiilor, era una din formele de activitate in acest sens. In fruntea locuitorilor se situau meseriasii, care trebuiau sa intervina cu uneltele specifice meseriei lor, avand atributii speciale pe timpul interventiilor, in functie de profesia respectiva. Lacatusii si fierarii asigurau manuirea pompelor, carutasii si vizitii transportau apa, lucratorii in piele (tabacari, cismari, pantofari, etc.) asigurau lantul pentru galeti, cei din constructii participau la demolarile destinate limitarii propagarii focului, iar hornarii si invelitorii de case, lucrau pentru salvarea persoanelor si bunurilor din cladirile incendiate. La locul incendiului erau mobilizate si persoane specializate medical, preotii si judecatorii.

In formele mai inainte enuntate, s-a actionat diferit, de la zona sau localitate la alta, in mod oarecum spontan, si de-a lungul unor mari perioade de timp, indeosebi in localitatile urbane. In localitatile rurale, activitatea de prevenire si stingere a incendiilor a fost lasata mult timp la voia intamplarii. Cu sprijinul institutiilor economice si al populatiei, abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-a trecut la o activitate mai riguroasa, mai sistematica de aparare impotriva incendiilor.

Dupa incendiul din anul 1772, care a distrus numeroase constructii din localitatea Sighet, in Adunarea generala a Comitatului Maramures, la data de 22 martie 1774, se stabilesc reglementari obligatorii privind prevenirea incendiilor in localitatile maramuresene, astfel:

1. In fiecare oras sau comuna, trebuie sa fie asigurat personalul necesar pazei contra incendiilor, care va supraveghea strazile in timpul noptii si va atrage atentia oamenilor asupra respectarii regulilor de prevenire ;

2. Antistiile comunale vor avea grija ca cladirile mai mari sa fie dotate cu scari si cu cele necesare stingerii incendiilor ( ciubare cu apa, carlige, securi, galeti);

Juzii trebuie sa-i oblige pe gospodari sa-si asigure apa necesara stingerii incendiilor;

4. Se interzice uscarea inului si canepii pe langa focurile deschise;

5. Se interzice fumatul in grajduri, suri, cotete, , in alte locuri, langa claile de fan si de paie;

6. Va fi pretinsa, in locul focului deschis, folosirea lampilor in grajduri si suri;

7. Juratii localitatilor vor urmari ca gospodarii sa respecte aceste prescriptii;

8. Vor fi controlate periodic cuptoarele bucatarilor;

9. Va fi urmarit felul construirii cosurilor de fum;

10. Cetatenii vor fi obligati la curatirea cosurilor;

11. Atelierele in care este folosit focul deschis vor fi construite la o distanta de minim 25 de pasi de alte cladiri;

12. Umblatul cu focul deschis, fara aprobare prealabila, va fi interzis, iar cei ce nu vor respecta acest lucru vor fi pedepsiti exemplar;

1 Comerciantii care au autorizatii pentru vanzarea prafului de pusca vor lua toate masurile de siguranta;

14. In jurul cladirilor se vor planta pomi, pentru a impiedica raspandirea focului;

15. In cazul daca in contra tuturor masurilor de prevenire va izbucni vreun incendiu, ca semn de alarma vor fi trase clopotele;

16. Judele localitatii respective va mobiliza pe toti oamenii apti la stingerea incendiului;

17. Caruta cu apa si alte materiale necesare va fi trimisa imediat la locul incendiului;

18. In cazul incendiului, prima data vor fi salvati bolnavii si copii si transportasi la adaposturi sigure;

19. Vor fi scoase animalele din grajduri si cotete;

Copii vor fi evacuati si din casele vecine de incendiu si va fi prevenita dezordinea;

21. Acei locuitori care dispun de materialele necesare stingerii incendiilor vor ajuta la stingerea focului;

22. Daca bate vantul in timpul incendiului, acoperisurile cladirilor invecinate vor fi date jos;

2 Femeile in timpul incendiului vor pregati galeti cu apa pentru stingerea focului;

24. Vor fi luate masuri pentru impiedicarea furtului in timpul incendiului;

25. Aceste instructiuni, dupa aprobare, vor fi citite in fata locuitorilor la casele juzilor;

26. Conducerea comitatului va analiza anual aducerea la indeplinire a acestor prevederi;

27. Contravenientii vor fi pedepsiti astfel:

nobilii, cu plata a 12 florini;

taranii, cu lovituri de varga, dupa marimea pagubei; sumele incasate vor fi folosite pentru ajutorarea sinistratilor;

28. Ar fi bine daca cladirile arse fara vina proprietarilor ar fi reconstruite cu contributia tuturor locuitorilor;

29. Pentru prevenirea incendiilor, cladirile din orase vor fi construite din caramizi.

Dificultatile intampinate in popularizarea corespunzatoare a masurilor stabilite si insuficienta institutionalizare a urmaririi respectarii lor, favorizau in continuare aparitia si propagarea incendiilor, uneori la zone intinse din teritoriul localitatilor.

Intrucat s-a constatat ca forma de organizare a interventiilor la stingerea incendiilor, bazata pe actiunea breslasilor nu era eficienta (numai pe baza de voluntariat al meseriasilor, inclusiv din partea elevilor din colegii), au fost stabilite alte masuri. La 27 decembrie 1866, autoritatile aproba constituirea primelor formatii voluntare de pompieri. Dupa incendiul din 4 mai 1872, care a distrus inca odata, tot centrul orasului Sighet si sub influenta organizarii Asociatiilor voluntare de pompieri, in alte zone ale Transilvaniei, la 26 mai 1873 s-a constituit „Asociatia pompierilor voluntari” din acest oras, compusa din 132 membri. In compunerea asociatiei functionau: un presedinte, doi vicepresedinti, doi notari (secretari), un casier, un inspector, un detasament activ, cu urmatoarea organizare: un prim comandant, doi adjuncti, doi comandanti de asalt, patru comandanti pompe de incendiu, doi ajutori, un remizioner, un medic, un inginer, 12 subofiteri, 60 pompieri activi.

Detasamentul se compunea din doua sectii care, sub conducerea adjunctilor, puteau actiona independent. Fiecare sectie avea o grupa de cataratori si doua grupe pentru deservirea pompelor de incendiu complet echipate. In afara echipamentului individual, asociatia dispunea de:

2 hidrofoare;

3 pompe manuale pe 4 roti (tip Knaust si Seltenhoffen);

2 sacale pe 2 roti;

o trasura pentru transportul materialelor;

accesorii de salvare, urcare si demolare.

Nevoia de perfectionare a activitatii si de protectie a personalului, a condus la infiintarea „Asociatiei pe tara a pompierilor voluntari din Ungaria”, la care s-au afiliat si asociatiile locale ale formatiilor din Transilvania. Acest organism a reusit canalizarea activitatilor tuturor formatiunilor de pompieri in vederea dezvoltarii si perfectionarii muncii de prevenire si combatere a incendiilor, precum si a modalitatilor de ajutorare intre cetateni, in asemenea situatii. In cele 18 adunari generale ale Asociatiei, organizate intre anii 1871- 1918, ( Arad - 1876, Cluj - 1895, Brasov - 1899, Satu Mare - 1908), au fost stabilite numeroase masuri cu caracterul mentionat mai sus. Una din sarcinile deosebit de importante ale acestei institutii a constituit-o organizarea instruirii profesionale a pompierilor. S-a stabilit organizarea cursurilor profesionale centralizate, pentru acestia.

Drept consecinta, la Sighet, in perioada 25 iulie - 6 august 1892 sunt specializate 10 persoane pentru lupta cu focul, asemenea activitati fiind organizate si in alte localitati transilvane. Prin organizarea si desfasurarea acestor cursuri s-a urmarit instruirea teoretica si practica a pompierilor. Dupa terminarea cursurilor, acestia aveau cunostintele generale necesare, fiind in masura sa conduca sau sa instruiasca pe aceasta linie, pe membrii formatiunilor din care faceau parte. Ioan Berthold, reprezentantul pompierilor voluntari din Sighet, a facut parte din comitetul de coordonare, ales la cea de-a noua adunare generala, organizata la Brasov in anul 1899.

Intre 1886 si 1889, in comitatul Maramures se inregistrau peste 155 de incendii, marea majoritate la cosuri de fum (83), urmate de cele la acoperisuri (26), depozite de furaje (20), camere (14), pivnite si magazii (12).

Numeroasele evenimente produse in localitatile comitatului au dus la necesitatea stringenta de stabilire a noi reglementari pentru prevenirea acestora. La 27 aprilie 1891, este aprobat un nou ,,Regulament pentru prevenirea si stingerea incendiilor'[3]. Documentul are 38 de paragrafe, fiecare continand 1-5 masuri in acest scop, astfel:

Cap.1- Prevenirea incendiilor

Paragraful 1: organizarea, prevenirea si stingerea incendiilor cade in sarcina conducatorilor oraselor si comunelor, in frunte cu primarii;

Paragraful 2: scopul organizarii pazei contra incendiilor este prevenirea incendiilor si stingerea acestora;

Paragraful 3: ordinele si dispozitiile date in acest sens de ministerele de resort nu sunt atinse in acest regulament;

Paragraful 4: pentru prevenirea incendiilor, lucrul cel mai important este respectarea intocmai a prescriptiilor comitetului, privind constructiile de cladiri;

Paragraful 5: pe langa furajele depozitate in suri, poduri, umblatul cu focul deschis este interzis. Depozitarea furajelor trebuie sa fie facuta la o distanta minima de 50 de pasi de la casele de locuit;

Paragraful 6: comit contraventii P.C.I:

a) cei care fumeaza in case, suri, in apropierea cladirilor cu fan, pe poduri si cei care fac focuri deschise mai aproape de 50 metri de aceste obiective(de exemplu parjolesc porcul, etc.);

b) cei care instaleaza batoze in alte locuri decat cele stabilite de autoritatile locale;

c) cei care umbla cu lumanari in grajduri, poduri sau in apropierea materialelor inflamabile;

d) cei care umbla cu lumanari pe strazi (de exemplu in timpul manifestarilor religioase) fara aprobare in prealabil;

e) cei care depoziteaza in localitati cantitati mai mari de materiale inflamabile sau explozibile decat permit regulamentele;

f) cei care depoziteaza in podurile caselor lichide inflamabile sau cenusa;

g) cei care nu fac curatirea cosurilor in termenele stabilite;

h) cei care nu ascund chibriturile de la indemana copiilor;

Paragraful 7: conducerile comunelor au obligatia de a asigura apa necesara stingerii incendiilor, inclusiv saparea fantanilor publice. In apropierea constructiilor mai mari trebuie sa fie si fantani folosibile in caz de incendiu. La fiecare casa sa fie rezervata o cantitate de cel putin 2 hl. de apa in acest scop;

Paragraful 8: comunele sunt obligate la intretinerea in bune conditiuni a uneltelor de stingere a incendiilor.

- Fiecare comuna in care exista cel putin 50 de case, are obligatie de a procura echipamentul P.C.I. compus din: o pompa incendiara cu cel putin 60 m furtun, o caruta cu un butoi (3 hl) de apa, 2 scari, 4 tarnacoape, 2 carlige, 2 securi, 4 furci de fier si 2 lampi.

- Fiecare casa trebuie dotata cu o scara de lungime potrivita, cu cel putin doua galeti, cu doua carlige si o lampa;

Paragraful 9: in termen de un an de zile de la aprobarea regulamentului, fiecare comuna trebuie sa-si organizeze paza contra incendiilor, formatiuni cu personal salariat, asociatii voluntare cu statut de functionare sau formatiuni P.C.I. obligatorii cu personal extrabugetar;

Paragraful 10: pot fi organizate formatiuni voluntare de pompieri comunali si de catre mai multe localitati invecinate;

Paragraful 11: formatiunea voluntara de pompieri poate fi formata din cel putin 25 de barbati corespunzatori;

Paragraful 12: comunele care nu dispun de pompieri voluntari sunt obligate de a forma formatiuni extrabugetare;

Paragraful 13: in acest scop, anual, comunele vor conscrie barbati intre 20 - 40 ani, care vor face exercitii de stingere a incendiilor; Vor fi scutiti de aceasta sarcina:

barbatii cu defectiuni fizice, inapti pentru acest serviciu;

militarii in termen;

functionarii de stat, functionarii comitetelor si comunelor, salariatii cailor ferate, preotii, invatatorii, si muncitorii de la fabrici;

Aceasta obligatie poate fi rascumparata cu trei florini pe an.

Paragraful 14: instruirea si comanda formatiunilor de pompieri va fi incredintata persoanelor corespunzatoare, compuse de comuna, de catre pretorii plaselor;

Paragraful 15: pentru acoperirea cheltuielilor vor fi create fonduri banesti. Aceste fonduri vor fi compuse din:

- o suma din bugetul comunelor;

- din sumele de rascumparare a serviciului pompieristic;

- din contributii voluntare, donatii si din veniturile unor manifestatii culturale si de petrecere;

- din amenzi.

Paragraful 16: conducerile comunelor sunt obligate de a supraveghea starea echipamentului pompieristic si in caz de nevoie, a lua masuri de remediere.

Paragraful 17: in procurarea echipamentului necesar P.C.I. se va tine cont de ordinele Ministerului de Interne.

Paragraful 18: proprietarii de carute cu tractiune animala, in caz de incendiu sunt obligate la efectuarea transportului necesar stingerii focului.

Paragraful 19: comunele vor fi impartite in circumscriptii pompieristice.

Paragraful 20: statutele asociatiilor voluntare de pompieri vor fi aprobate de comunele in care functioneaza formatiunea respectiva.

Cap. II - Semnalizarea incendiilor

Paragraful 21: persoana care observa incendiul are obligatia de a anunta pe cei competenti;

Paragraful 22: la fel vor proceda si paznicii de noapte, care in caz de incendiu vor da si semnalul de alarma;

Paragraful 23: in turnuri vor fi organizate servicii P.C.I.;

Cap. III - Stingerea incendiilor

Paragraful 24: in caz de incendiu, toti acei care dispun de carute trase de cai sunt obligati de a transporta cele necesare la locul incendiului;

Paragraful 25: la semnalul de alarma, pompierii se vor prezenta imediat la locul incendiului si vor executa ordinele autoritatilor. Toti locuitorii sunt obligati, dupa posibilitatile lor, de a lua parte la stingerea incendiilor;

Paragraful 26: in comunele mici, in care nu exista posturi de jandarmi, in caz de incendiu siguranta bunurilor materiale va fi asigurata de autoritatile locale;

Paragraful 27: in caz ca sosesc pompierii pentru stingerea incendiului si din alte localitati, comanda ramane dreptul sefului formatiunii locale. Constituie exceptii daca formatiunea sosita este superioara celei locale, in caz care comandantul pompierilor veniti va conduce operatiunea de stingere a focului;

Paragraful 28: stingerea incendiilor izbucnite in proprietati private se face numai in cazuri intemeiate, cu acordul proprietarilor sau la ordinul comandantului formatiunii. In cazuri de demolari de cladiri sau de acoperisuri este necesara si aprobarea autoritatilor locale;

Paragraful 29: in caz de nevoie va fi solicitat sprijinul comunelor vecine, transportul echipamentului va fi asigurat de comuna interesata;

Paragraful 30: in caz de incendiu, proprietarii de cladiri din jurul incendiului sunt obligati de a lua masuri preventive;

Paragraful 31: pompierul de serviciu se va considera autoritate publica. Pompierii vor purta semne distinctive;

Paragraful 32 : pompierii care se evidentiaza in timpul stingerii incendiilor pot fi recompensati. Cei accidentati vor fi ajutorati din casa comunei sau din fondul special;

Paragraful 33: organele de conducere locala au obligatia de a organiza, controla si dezvolta serviciul de prevenire si stingere a incendiilor. Formatiunile care nu fac fata cetatenilor vor fi desfiintate si reorganizate;

Capitolul IV - Masuri care urmeaza sa fie luate dupa stingerea incendiului

Paragraful 34: dupa stingerea incendiilor, vor fi determinate cauzele izbucnirii incendiilor de catre autoritatile competente;

Paragraful 35: dupa stingerea focului, locul evenimentului va fi pazit inca un timp in vederea prevenirii reizbucnirii incendiului;

Capitolul V - Sanctiuni

Paragraful 36: contravenientii P.C.I. (la care nu se refera art. 141 si 142 din Legea contraventiilor), vor fi pedepsiti cu amenda intre 2-50 florini. Sumele incasate vor intra in fondurile banesti ale formatiunilor de pompieri;

Paragraful 37: constatarea delictelor va fi facuta de catre primpretorul plasii respective (la gradul 1), de vice comitele comitatului (la gradul 2) si de ministerul de interne (la gradul 3).

Paragraful 38: prezentul regulament este obligatoriu pentru toate localitatile comitatului, dupa 30 zile de la aprobarea ministerului de interne.

In urma acestor reglementari si in regulamentele de organizare a altor comune maramuresene au fost cuprinse unele prevederi de paza contra incendiilor: paznicii de noapte aveau, de exemplu, si obligatia de a semnala incendiile. Regulamentele oraselor prevedeau chiar organizarea asociatiilor pompierilor voluntari care se bucurau de sprijinul material si moral al locuitorilor. Aceste asociatii aveau statute de functionare, steaguri si consilii de conducere aparte.

DOCUMENT ONLINE: Functiunea Arbore Primar DOCUMENT ONLINE: SUDAREA - procesul de sud prin topire utilizand arcul electric

Darea de seama a Asociatiei pompierilor voluntari din Sighetu Marmatiei, pe anii 1896-1898, prezentata la adunarea generala din 11 iunie 1899, a reflectat in mare parte activitatea acesteia. Numarul pompierilor din formatiunea voluntara a variat intre 50-60 persoane, desi dupa aprecierile celor prezenti ar fi fost nevoie de 100-150 de oameni. Exista magazie separata pentru echipamentul procurat, iar carutele care transportau aceste materiale au avut prioritate in circulatie, in caz de incendiu. Membrii formatiunii faceau exercitii cu regularitate, sub comanda, iar in perioada de iarna, luau parte la o pregatire teoretica cu tematica planificata. In aceasta perioada, a fost organizat si serviciul de paza contra incendiilor pe timp de noapte, format din 5 persoane. De asemenea, se asigura protectia impotriva incendiilor pe timpul spectacolelor de teatru. In medie, in anii respectivi, pe teritoriul orasului au izbucnit cca. 40 incendii, din care 6-8 erau mai importante. Asociatia pompierilor voluntari din Sighet a organizat manifestari sportive, in parcul „Gradina Morii” si, periodic, „Balul pompierilor”.

Pe langa alte actiuni ale administratiei locale respective, s-a reglementat si modul de pastrare si manipulare a produselor inflamabile ( 23 decembrie 1895). ”Materialele inflamabile, cum sunt petrolul, benzina si altele, in cantitati mai mari (peste 50 kg), nu pot fi depozitate in centrul orasului, ci numai in afara centrului, in beciuri sau in alte locuri potrivite. In magazine pot fi tinute chibrituri cel mult 500 pachete, iar praf de pusca intre 15-20 de kg, cu luarea tuturor masurilor de siguranta. Politia orasului Sighet are obligatie de a urmari respectarea acestor instructiuni si a amenda contravenientii'.

In anul 1930 se instaleaza in orasul Sighet o centrala de avertizare a pompierilor, dupa modelul celor instalate in orasele Chisinau si Brasov. Pe principalele strazi din oras au fost instalate ,,contoare de avertizare” cu instalatie montata pe stalpii de curent electric si legata la sediul pompierilor. De retinut faptul ca in perioada de functionare al instalatiei, pompierii nu s-au inregistrat cu alarme false.

Imbunatatirea formelor de organizare a apararii impotriva incendiilor in zona orasului Baia Mare.

In anul 1876, la 13 septembrie, Capitanatul minier din Baia Mare[4] completeaza Regulamentul de ordine interioara, cu „Indrumari privind colaborarea in caz de incendiu dintre personalul tehnic, personalul muncitor si pompierii Directiunii Minelor Dealul Crucii si Valea Rosie', aprobate cu nr. 1421/1876. In cuprinsul acestora, se prevede obligativitatea personalului minelor de a se prezenta la locurile stabilite in caz de incendiu si de a nu le parasi pana la primirea unor noi dispozitii, de la conducatorii directi. Erau scutiti de aceasta obligatie muncitorii care lucrau la masini si steampuri de minereu din cadrul flotatiilor, care nu aveau voie sa paraseasca locul de munca.

Pentru interventia la stingerea incendiilor, personalul minelor se organiza in mai multe sectii, conduse de comandanti de sectii si avand in compunere:

- maistru pompe de incendiu;

- loctiitorul maistrului de pompe;

- ajutorii de maistrii;

- echipajul pompelor de incendiu;

- demolatorii si aparatorii;

- transportatorii de apa.

La Directiunea minelor se aflau trei pompe de incendiu complet echipate. Cu doua se asigura interventia la incendiul izbucnit, iar una trebuia sa ramana in curtea Directiunii si constituia rezerva de utilaj. Aceasta nu putea fi folosita decat in situatii deosebite si cu ordin special al Directiunii minelor. Demolatorii si aparatorii erau condusi de maistrul zidar al zonei, iar inlocuitorul acestuia era maistrul dulgher. Transportatorii de apa erau constituiti in doua grupe. Una se prezenta direct la locul incendiului, iar alta la sediul Directiunii minelor, pentru a transporta la incendiu sacalele pentru apa. Pentru apararea cladirilor mai importante, situate in diverse zone ale orasului, o parte a personalului minier trebuia sa se prezinte la aceste constructii, dinainte stabilite, pentru ajutorarea echipajelor, in cazul 'apropierii focului'. Fara aprobari speciale, aceste echipe nu puteau parasi locurile fixate. Cladirile mai importante erau:

- Directiunea minelor;

- Sediul lectorilor topitoriei;

- Sediul lectorilor minelor;

- Sediul Inspectoratului silvic;

- Cladirea biroului de desfacere;

- Depozitul de cereale si cherestea.

Pentru a evita neintelegerile pe timpul interventiilor, in cuprinsul indrumarilor erau stabilite recomandari pentru personalul minelor, fata de pompierii orasului.

Preocuparea conducerilor societatilor miniere pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor o atesta si alte mentiuni ale vremii. La 1878, adresa nr. 219 din luna iulie al aceluiasi an[5], Oficiul Topitoriei din orasul Baia Sprie solicita la Directiunea Minelor din Baia Mare procurarea utilajelor si accesoriilor necesare pentru combaterea incendiilor. In 1879, prin adresa nr. 3292 din 29 octombrie, Oficiul mecanic si investitii comunica primirea pompelor de incendiu, solicitate de catre Exploatarea miniera Cavnic si Topitoria Ferneziu.

Dupa 1880, in orasul Baia Mare ia fiinta Postul de pompieri a orasului, care va actiona dupa posibilitatile locale, pana in anul 1907.

Abia dupa anul 1900 putem afirma ca in orasul Baia Mare, organizarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor se pune cu mai multa seriozitate, de catre administratia publica locala. Dupa ce, in primavara anului 1905, hotelul orasenesc ( azi complexul „Minerul' din Piata Libertatii), construit in anul 1874, este distrus de un alt incendiu, Consiliul Deputatilor orasului, in sedinta comuna, hotaraste, prin actul nr. 4168/ 1905, asigurarea cladirilor impotriva incendiilor. Mai tarziu, la 29 septembrie 1907, a avut loc adunarea de constituire a Asociatiei (uniunii) pompierilor voluntari din orasul Baia Mare. Prim comandant al asociatiei a fost ales primarul orasului dr. Mihai Makray. Evenimentul a fost adus la cunostinta deputatilor orasului, in sedinta din 16 noiembrie 1907. Cu acest prilej, s-a hotarat ca toate utilajele si accesoriile Postului de pompieri sa fie predate Asociatiei, pe baza de inventar, acestea urmand a fi preluate de la comandantul Postului, in prezenta unei comisii numite din randul deputatilor. Abia la 17 martie 1908 a fost incheiat procesul verbal de predare - primire.

In luna ianuarie 1909, s-au aprins pentru prima oara in Baia Mare, lampi electrice. In acelasi an, s-a construit o remiza pentru utilajele si materialele de interventie din dotarea Asociatiei pompierilor voluntari, in curtea acesteia.

La 31 decembrie 1910 s-a deschis robinetul de apa, montat pe cel mai mare apeduct realizat pana la acea vreme, in Baia Mare. In cadrul Asociatiei pompierilor voluntari au inceput sa functioneze si pompieri angajati. Efortul administratiei locale baimarene poate fi concretizat si in anul 1923, cand, pentru salariile pompierilor s-au cheltuit 60.889 lei. Pentru asigurarea apei necesare stingerii incendiilor, cat mai aproape de ansamblurile locative, in reteaua stradala de apa a orasului Baia Mare se monteaza 19 guri de incendiu (hidranti), la o distanta de 120 m una de alta.

In 1904, in orasul Baia Sprie a fost construita prima retea de alimentare cu apa pe care s-au amplasat si 19 guri de incendiu, la distanta de 120 m unul de altul.

In anul 1931, Primaria orasului Baia Mare asigura procurarea unei masini de interventie la incendii (autostropitor pentru udat si incendii), iar din 1933, printre serviciile specializate ale Primariei functiona „biroul de siguranta impotriva incendiilor si de stingere a acestora'. Acesta avea in compunere: sef, comandant cazarma, sef de grupa si de teava, ajutori sefi de teava, pompieri, sofer.

Precum in alte localitati, in anul 1933, pe langa Primaria orasului si in folosul cetatenilor, functiona „Corporatiunea Pompierilor Voluntari'.

Primcomandantul acesteia era inspectorul de incendiu Petru Vidder. In compunerea acestei institutii de lupta impotriva incendiilor mai functionau 2 comandanti, 7 ajutori comandanti, 4 comandanti de „ploton”, un medic oficiant, un casier, un controlor, un sef de grupa, 2 sefi de teava caporali, un fruntas si 9 pompieri voluntari.

Dupa 1918, pana la infiintarea in judetul Maramures a primelor subunitati de pompieri militari, activitatea de prevenire si stingere a incendiilor, s-a desfasurat sub conducerea primariilor locale, conform legislatiei in vigoare din tara, numai pe baza de voluntariat. Greutatile economico - sociale nu permiteau alte solutii, moderne. Reuniunea pompierilor voluntari este absolut utila, ce dovedeste imprejurarea ca, in judetul Maramures este unica reuniune existenta mai bine de 50 ani. Intrucat s-ar desfiinta aceasta Reuniune, orasul ar fi nevoit a organiza o pompierime profesionista din cel putin 24 membrii, ce ar costa orasului anual o cheltuiala in plus de vreo 500.000 lei'. (scrisoare a Primarului orasului Sighetu Marmatiei catre Prefectura judetului Maramures, 29 decembrie 1925). In anul 1930, iunie 20, comandantul Nemes raporta: „Domnule Presedinte, din ce in ce devine un uz in provincie, ca in caz de incendii, (satele invecinate n.a.) neavand instrumente necesare pentru stingerea focului cer concursul acestei comanduire (a orasului n.a.), promitand in momentul spaimei marea cu sarea, insa dupa stingerea focului si inlaturarea pericolului nu vreau sa achite nota prezentata a speselor ivite..”.[7]

4. Evenimente din lupta cu focul, in presa interbelica

Cu toate masurile luate pentru prevenirea producerii unor incendii, in perioada interbelica s-au produs numeroase evenimente, surprinse de presa vremii. In cuprinsul lucrarii „Cronica Maramuresului de la origini pana in prezent”, regasim foarte multe articole ale vremii privind preocuparile pompierilor. Evocam cele mai semnificative scrieri ale acelor vremuri.

- 26 octombrie 1919, Corporatiunea pompierilor voluntari, avand sediul in Piata Unirii 9, azi Piata Libertatii, a incheiat perioada instructiilor de vara, membrii sai sustinand un examen la cazarma pompierilor in fata unei comisii de specialitate[8].

Componenta corporatiunii era urmatoarea:

- Prim comandant – Widder Pėter

- Comandanti – Szűts Jenő, Vasile Muresan

- Medic – Dr. Bernhardt István

- Sef de grupa – Kádár Imre

- 7 ajutori comandanti

- 4 comandanti de pluton

- 9 pompieri voluntari.

La terminarea examenelor comandantul sef al pompierilor voluntari Widder Pėter, a multumit calduros pentru activitatea depusa si a transmis urarile sale de bine pentru rezultatele obtinute.

- In data de 19 aprilie 1920, orele 13⁰⁰ pompierii voluntari au fost chemati la un incendiu care a izbucnit la steampul Minei ”Ioan Evanghelistul” arendat de Petrovan Ioan din Valea Rosie[9]. Cladirea a fost cuprinsa de flacari, pompierii Directiunii miniere nu au putut sa faca fata, nefunctionand nici pompa lor de apa. Pompierii voluntari ai orasului au sosit cu doua pompe de apa sub conducerea comandantului Widder Pėter. Au luptat eroic cu flacarile si pe la orele 18.00 au reusit sa stinga focul. Dar cladirea si utilajele s-au distrus in mare parte, paguba cifrandu-se la 200.000 lei. Acest incendiu a relevat din nou necesitatea montarii unei linii telefonice directe intre pompieri si comandant, putand scurta astfel mult timpul necesar pentru interventie.

- 13 martie 1921 au ars doua case in strada Racului . Acest incendiu atrage atentia asupra neajunsurilor care mai persista in apararea impotriva incendiilor in Baia Mare. Sa le luam la rand:

,,Pompierul de serviciu din Turnul ”Stefan” nu a fost pe post, incendiul fiind observat cu o intarziere de 45 minute de catre clopotar, care a dat alarma. Noroc ca din turnul bisericii luterane s-a semnalat izbucnirea incendiului cu sunete sacadate de clopote.

Comandantul sef al pompierilor nici acum nu are telefon, nu poate sa dea ordine urgent, de accea iesirea pompierilor continua sa fie anevoiasa si intarziata. Montarea telefonului de serviciu la pompieri este de datoria orasului care nu se mai poate tergiversa.

Conducta de apa a orasului a fost inchisa. A dura un sfert de ora pana s-a deschis robinetul de langa podul din str. V.Lucaciu. Dar din lipsa de presiune abia a curs apa pana la robinet. In aceste conditii numai datorita cetatenilor nu s-a extins focul, provocand mult mai mari pagube.

Cele intamplate ne avertizeaza ca in conditiile existente de aparare impotriva incendiilor, tot orasul poate sa arda. Pentru schimbarea situatiei, comandantul sef al pompierilor voluntari a facut niste propuneri, care au fost inaintate in scris primariei. Potrivit acestor propuneri, pe langa montarea telefonului de serviciu la pompierie se cere ca la fiecare casa sa se depoziteze minimum 200 litri de apa, sa aiba unelte pentru stingerea focului si cate o scara care sa ajunga la acoperisul casei. La robinetul de inchidere a conductei de apa din str. V. Lucaciu sa fie instalata o ghereta si sa fie cineva permanent de serviciu. Comandantul sef mai propune redeschiderea robinetelor publice de apa, alimentate cu apa raului Ferneziu. Noi nu suntem de acord cu aceasta deoarece apa raului prezinta pericol de infectie . . Nu trebuie astupate fantanile existente, din contra, ar trebui redeschise si cele asupate. Apa acestora ar putea fi folosita in caz de nevoie la stingerea incendiilor. La fel, pompierii ar trebui sa depoziteze apa la sediul lor, fiindca pe conducta de apa a orasului de cele mai multe ori nu se poate baza !”

In noaptea de 20 martie 1921, a fost un mare incendiu la Baia Sprie, care a cauzat pierderi de milioane de lei, Directiunii Minelor.[11] A ars mare parte a steampului din Valea Principala. Lumina flacarilor s-a vazut si in Baia Mare, fiind observata de paznicul din Turnul Stefan. Comandantul sef Widder Pėter si pompierii voluntari baimareni au pornit indata la Baia Sprie, in ajutorul pompierilor erariului. Pe la orele 2 noaptea, a ajuns la fata locului si directorul Iancu, aducand alte ajutoare. Incendiul a fost stins la 6⁰⁰ dimineata.

- 10 aprilie 1921. Chemare[12]. Datorita cresterii numarului de incendii in ultimul timp, se cere reorganizarea grupului de pompieri voluntari ai orasului. Rugam ca cetatenii orasului sa se prezinte in numar cat mai mare la cursurile de pregatire al pompierilor, care au si inceput la data de 3 aprilie. Directiunea miniera deja a inceput pregatirea a 60 de pompieri sub comanda lui Liptai Sándor. Sa urmam exemplul celora de la erariu si sa intarim randurile pompierilor voluntari. Doritorii sa se prezinte la comandantul Widder Péter.

- 29 mai 1921. Serbarea organizata de pompierii voluntari ai orasului Baia Mare va avea loc la 5 iunie, in parcul Regina Maria[13].

- 2 octombrie 1921. Duminica dimineata pompierii organizeaza o aplicatie, in cursul careia vor apara de incendiu casele Platthy si Bay din centrul orasului. Din Turnul “Stefan” se va semnala un incendiu. Atragem atentia populatiei ca este vorba doar de o aplicatie[14].

- 23 octombrie 1921. Pompierii voluntari organizeaza un bal de “suretit”. Veniturile realizate vor fi destinate procurarii uniformelor pentru 25 de pompieri voluntari.[15]

- 24 ianuarie 1922. A izbucnit in noapte un incendiu in Casa Schrötter din str. V. Lucaciu nr. 8. De aici focul s-a propagat asupra casei lui Simon Adolf din nr. 6 si s-a aprins si casa lui Stoll Béla de sub nr. 10. Pompierii si cetatenii au localizat cu greu focul. Pagubele se estimeaza la 50.000 lei .

- 25 ianuarie 1922. Luni noaptea, la orele 02¹⁵, locuitorii orasului au fost treziti de sunetul clopotului de alarma al pompierilor. In casa Schwarz din str. Dr. V. Lucaciu, nr. 8 a izbucnit un incendiu, arzand aripa dreapta a cladirii din curte. Incendiul a fost cauzat, probabil, din scanteile iesite de hornul darapanat al locuintei. Datorita interventiei prompte a pompierilor s-a putut impiedica aprinderea caselor Müller si Mladeiovszky, construite impreuna cu casa Schwarz. Pagubele se cifreaza la 8.000 lei. Doi pompieri s-au accidentat. Szücs s-a prabusit cu acoperisul aprins, iar Lakatos s-a accidentat dimineata. Au fost transportati la spital.[17]

- 23 februarie 1922. Seara dansanta a pompierilor . ,,Serata dansanta de sambata seara a pompierilor de la minele statului a fost, fara dar de poate, cea mai buna dintre distractiile acestui carnaval. Cele patru scenete, prezentate de pompieri cu un iz patriarhal baimarean, erau secvente din viata minerilor. Compozitiile au fost atat de izbutite incat i-au apropiat de minerit si pe aceia care, pana acum, n-au vazut in aceasta profesiune nimic demn de stimat si pretuit. Serata a fost o reusita atat din punct de vedere moral, cat si material. Exprimam dorinta opiniei publice cand solicitam de la organizatori repetarea acestei serate, fiindca la prima multi doritori nu au reusit sa obtina bilete.

Despre dezvoltarea unitatii de pompieri a orasului am facut propuneri in mai multe randuri conducerii orasului, dar toata activitatea lor in acest sens s-a materializat in aprobarea vreunei serate dansante. Or dotarea pompierilor este deja necorespunzatoare si neutilizabila la stingerea unui incendiu mai mare.

In alte orase se manifesta mai mult interes in acest domeniu. Iata, publicam spre luare – aminte hotararea adoptata de conducerea Clujului de a se institui o taxa anuala in vederea dotarii pompierilor. Potrivit acestei hotarari, dupa o camera si o bucatarie, taxa anuala de pompieri este de 20 lei, peste 4 camere 60 lei, case cu un etaj peste 8 camere – 120 lei, iar dupa case cu mai multe etaje – 250 lei. Fabricile si depozitele, daca capitalul social nu depaseste 1 milion de lei, vor plati anual 800 lei taxa de pompieri, iar cei cu capital social mai mare vor plati 1.600 lei anual. Consiliul orasenesc poate sa dubleze aceste taxe sau sa le reduca la jumatate, potrivit bugetului anual al pompierilor. Sumele provenite din aceste tace se vor folosi numai pentru dotarea cu echipament modern al pompierilor.”

- 23 iulie 1922 pompierii din judetele Satu Mare si Ugocea organizeaza adunarea generala[19] din acest an la Baia Mare. In data de 29 iulie, vor sosi circa 80 de pompieri delegati, carora li se alatura pompierii din Baia Mare si Baia Sprie. In data de 30 iulie va avea loc adunarea, alegerile, demonstratiile pompierilor, urmate de o masa festiva si o excursie la Baile ,,Usturoi”.

- Serbarea pompierilor din 3 iunie 1923[20] starneste un mare interes atat in oras cat si in imprejurimi. ,,Nici nu este de mirare, cunoscand programul deosebit de atractiv. Iata: semnalul inceperii serbarii va fi dat de fanfara pompierilor minelor de stat. Va urma un alai: defilarea unei grupe de pompieri, un tun de apa impodobit de flori, butoiul cu apa si regele focului, carul cu zane, un bou impodobit - care va sfarsi la protap – insotit de macelari, doua care alegorice cu Diana si damele de curte, car cu draci, etc. Dupa masa, la ora 3- focuri de tun, concurs de lansare a zmeilor, calatorii cu baloane. La oficiul starii civile se premiaza noii casatoriti. Oracolul de la Delphi, dueluri intre husari, pescuitul norocului, cel mai puternic om, masina de palmuit, roata norocului, concurs de frumusete, concurs de dans, intrecerea bautorilor de vin, prinderea ratelor, razboi de serpentine si confeti, patiserie, catararea pe stalp, spectacol de cabaret, etc.. Seara la orele 9, focuri de artificii urmate de mare bal in parcul orasului. La miezul noptii evocarea demonilor . ..Biletul de participare costa 10 lei, pentru copii si soldati - 5 lei. In caz de vreme nefavorabila, serbarea populara se va tine in 10 iunie.”    

- 2 iulie 192 Noi impozite comunale. ,,Nr. 66 al Monitorului Oficial, aparut la 26 iunie, publica o noua lege privind reglementarea drepturilor oraselor de a stabili noi taxe si impoziteNoua lege stabileste o taxa cu menirea de a servi dezvoltarea unitatilor de pompieri: fiecare proprietar de casa va plati anual 3 lei dupa fiecare 1.000 lei din valoarea casei. Comerciantii vor plati 50 de bani taxa dupa fiecare 10 lei marfa adusa si vanduta in magazin. Dupa fiecare 100 lei din valoarea politelor de asigurare, 1 leu se percepe ca taxa comunala. Dupa o calfa nu se percepe taxa, dar daca sunt mai multi, se percepe anual 40 de lei dupa fiecare din ei. La construirea de case noi se va plati o taxa intre 50 bani - 3 lei pentru fiecare metru patrat, in cazul renovarii, reparatiei, cuantumul taxei poate sa fie de 25 – 5.000 lei.”[21]

- 8 iulie 192 Adio de la pompieri.[22] Potrivit noilor reglementari, toate corporatiunile voluntare de pompieri din comune se vor dizolva, echipamentul lor fiind recvirat. La orase pot exista acele corporatiunile voluntare de pompieri daca comandantii lor sunt de nationalitate romana si dintre membrii lor strainii (acestia sunt maghiarii) nu depasesc 20 %.

- 24 septembrie 1923 A ars fabrica de cherestea Vajay – Kaiser. ,,In noaptea de sambata, pe la orele 10¹⁵, locuitorii au observat izbucnirea unui incendiu in partea de nord est a orasului. Nu a observat acelasi lucru si pompierul pus de straja in Turnul ,,Stefan”. Incercarile de a-l trezi au fost zadarnice timp de 15 minute de serviciu cand, pana la urma, vrednicul paznic a fost trezit de fluieraturile si zgomotul oamenilor adunati la picioarele turnului. Paznicul a aprins lampa rosie si a tras clopotul de alarma.

Panica a inceput abia acum. La teatru s-a intrerupt reprezentatia, oamenii au iesit din case si s-a inceput alergarea spre locul incendiului. Dar, noaptea, luminile pot sa insele, astfel s-a intamplat ca si pompierii s-au dus la inceput pana la catedrala greco –catolica, dar neputand traversa podul Sasarului, au trebuit sa faca ocolul orasului. Fabrica de cherestea, cu utilajele, magaziile, materialele prime si materialele au fost cuprinse in cateva clipe de flacari. S-au putut salva doar produsele finite depozitate in curtea fabricii. Cladirile insa au fost transformate in scrum, fiind grav avariate si constructiile metalice. Localizarea focului s-a reusit pe la orele 4 dimineata, dar materialul lemnos aprins a ars si duminica la pranz. Pagubele se estimeaza la 5000.000 lei. Potrivit rezultatului investigatiilor pompierilor si politiei, incendiul a fost provocat de o mana criminala”.

- 30 martie 1924, Odata cu apropierea verii[24], cand se inmultesc cazurile de incendiu, primarul Pop Camil a decis reorganizarea grupei de pompieri voluntari a orasului. S-a lansat chemarea ca sa se prezinte cat mai multi barbati din oras, pentru a fi pregatiti ca pompieri voluntari. Comandantul sef al grupei va fi primarul Pop Camil.

- 17 mai 1925. Serviciul tehnic al orasului a verificat si reparat toate robinetele care pot fi folosite de pompieri in caz de nevoie. Totodata se extinde conducta de apa si in zonele mai inalte ale orasului, concomitent cu captarea de noi izvoare.[25]

- 26 iulie 1925. Inspectorul sef judetean al pompierilor, Tankόczy Gyula, acompaniat de comandantul sef Widder Péter si de comandantul Szücs Jenö a inspectat grupul pompierilor voluntari din Baia Mare. Inspectorul sef a fost multumit de cazarma si de echipamentul pompierilor prezentat de Petrusán György, noul comandant al cazarmii pompierilor. A fost vizitata si Uzina de acid sulfuric “Phönix” din Ferneziu, unde s-a stabilit ca, desi uzina dispune de aparatura de stingere a incendiilor, aceasta dotare este insuficienta in cazul unui incendiu.[26]

- 6 decembrie 1925. Cu cel putin 2 ore inainte trebuie anuntata parjolirea porcilor, ca fumul si focul sa nu induca cumva in eroare paznicul din Turnul ”Stefan”, scapand astfel de alarme false.[27]

- 20 decembrie 1925[28] au fost consemnate doua incendii:

- in ziua de 16 decembrie, orele 5³⁰ dimineata, a izbucnit un incendiu in strada Cetatii, nr.12. A ars acoperisul casei lui Feldheim Aron. In aceasta casa inainte a functionat un bordel, acum sunt amenajate la parter niste pravalii si aici este policlinica. Aceasta din urma a fost salvata de ingeniozitatea comandantului de pompieri Petrusan Gheorghe, care a taiat o parte din acoperis, reusind sa localizeze si sa stinga incendiul din interior.

- in ziua de 19 decembrie, la pranz s-a intamplat o nenorocire in familia Dr. Bernhardt Istvan. Sotia medicului baimarean, binecunoscut, pregatea ceara cu benzina pentru curatarea si lustruirea podelei. Benzina insa a explodat si femeia a fost cuprinsa de flacari. S-a transportat in stare grava la spital. S-a aprins bucataria de vara si grajdul, arzand complet cladirile anexe din curte, provocand o paguba de 40.000 lei. Pompierii au sosit cu intarziere, deoarece la cazarma nu a fost nici un cal. Cetatenii indignati cer primariei ca in schimbul taxelor mari platite si pentru apararea impotriva incendiilor, primaria sa tina in permanent cel putin doi cai la cazarma pompierilor.

- 16 mai 1926. Primaria orasului cauta pentru angajare pompieri. Salariu lunar va fi de 958 lei, in fiecare trimestru se da un car cu lemne, anual o imbracaminte de vara si una de iarna, o pereche de cizme, plata separata a prestatiilor facute la teatru si cinematograf. Candidatii vor participa la un curs de pregatire. Cei interesati sa se prezinte pana la 20 mai la Petrusan Gheorghe, comandantul cazarmii pompierilor voluntari[29].

- 5 septembrie 1926. Primaria l-a autorizat pe Berger Ede ca sa construiasca in fata magazinului sau din Piata mica o statie de benzina. Aceasta statie va fi moderna, protejata impotriva incendiilor si exploziilor. Odata cu realizarea acestei statii, autoritatile vor interzice vanzarea combustibililor in alte locuri[30].

- Incendiul din 20 ianuarie 1927[31] Foc in Firiza. In zilele trecute, un foc mare a facut cenusa grajdul vaduvei Vasile Man din Firiza. In grajd se gaseau si doua vaci, cari insa au ajuns prada focului. Paguba este de peste 60.000 lei.

- In data de 1 august 1927, ora 4⁰⁰, in curtea imobilului lui Hirsch Iacob, de pe strada Alexandrescu, au luat foc grajdurile in care erau depozitate o mare cantitate de fan, butoaie de uleiuri si benzina. Pentru stingerea incendiului venind in ajutor pompierii de la minele din Dealul Crucii. ,,Pompierii orasului, nu stim din ce cauze au sosit locul incendiului dupa o jumatate de ora si inca cu prea putina apa”[32].

- In data de 11 august 1927, Delegatia Permanenta a orasului Baia Mare, sub semnatura dr. Nistor Aurel, presedintele Comitetului Int. stabilesc prin “Publicatiunea nr. 1181/1927”[33]:

,,Cu privire la ivirea timpului calduros si vanturi s-a luat urmatoarele masuri:

Dispunem ca podurile, soproanele si in genere jurul caselor pentru preintampinarea incendiilor sa fie curatite.

Hornetele cladite din nuele si lemne cari sunt espuse la incendii in 3 zile sa fie daramate si cladite de nou din material solid corespunzator ordinelor luate de catre oras.

Facem atenti pe proprietarii de casi ca: partile de acoperis expuse la incendii, dupa putinta sa fie izolate prin pareti scutitori de foc ca astfel daca s-ar ivi foc la vecin sa poata fi aparate cazile prin izolare.

Nutreturi si paie numai in asemenea cladiri economice sa pot pastra cari corespund acelui scop la nici un caz nu se pot aseza in poduri cu hornuri unde se face foc.

Hornurile cel putin odata pe luna trebuie maturate iar unde se face foc mult la intreprinderi industriale si hoteluri, hornurile in toate saptamanile trebuie curatite. Drept aceia, hornarii orasului sunt indatoriti a matura hornurile in fiecare luna, iar unde aceasta se pretinde, in toata saptamana. Data maturatului de hornuri sa fie trecuta de catre pompieri ori chiriasi in condica ce se afla la hornari pentru justificare. Neglijenta hornarilor, proprietarii ori chiriasii sunt obligati sa o aduca la cunostinta Politiei orasului.

Cenusa sa fie pastrata in vase (de lut, metal,). Nici un caz nu poate fi pastrata in poduri, soproane ori cotete.

Fie-care proprietar este indatorat a pastra apa intr-o cada circa 200 litri mai departe, a tine in curte la indemana scara, vadra, carlig de fier, ca unelte de agatare in contra incendiului.

Sa se ingrijeasca oamenii de serviciu, copii sa n’aiva la indemana materiale usor aprinzatoare. Cu lampe, lumanari si tigari usor aprinse sa nu umble. Pentru aceste persoane parintii ori stapanii poarta toata raspundere.

Toti acei care nu vor indeplini obligamentele indicate in prezenta publicatiune in sensul § 45. din regulamentul de incendiu, vor fi pedepsiti cu lei 2000, care se pot preschimba cu inchisoare.

Invitam onoratul public orasenesc, ca aceste masuri de aparare sa le satisfaca cu toata strictetea si constiinta. Mai notificam ca am constituit o comisiune din seful pompierilor si reprezentantul orasului care, de la 10 august, va face control la fiecare casa, iar contravenientilor vom aplica pedepse foarte aspre.

Toti acei care au ocaziunea controlului de incendiu din anul trecut au fost amendati si nu au satisfacut obligamentele vor fi strict pedepsiti.”

- 1 septembrie 1927, Trasnet[34]. Joi s-a dezlantuit asupra comunei Lapusel o adevarata furtuna urmata de descarcari electrice. Sateanul Buciuman Mihai, a avut astfel nenorocirea ca din cauza unui trasnet, care i-a aprins o sira de fan, sa-i arda complet intreaga gospodarie formata dintr-un corp de casa, grajd si vaci. Sateanul, fiind si el atins de trasnet, a fost transportat la spitalul din Baia Mare. Din partea autoritatilor ar trebui sa se vina in sprijinul acestui satean ramas astfel pe drumuri, fara nici un adapost si cu intreaga gospodarie distrusa.

- Alaltaieri, Marti 12 Septembrie 1927, s-a declarat un foc in strada Regele Ferdinand, la pravalia comerciantului Krampfner Herman. Pagubele se ridica la aproape 400 mii lei. Comerciantul era asigurat.[35]

- Tot in luna septembrie a anului 1927[36] a luat foc moara lui Wagner Alex din comuna Catalina. Focul a ars aproape in intregime moara, producand pagube de peste 270.000 lei. Cum moara era asigurata, se fac cercetari pentru a se dovedi cauza incendiului.

- Incendiu de la Farmacia Casei Cercuale. Marti – 22 noiembrie, la orele 2³⁰ dupa masa, cand nu se afla nici un functionar la farmacie, a luat nastere un inceput de incendiu arzand toate registrele si receptele. ,,Focul a fost observat de vecini cari au dat imediat alarma, anuntand politia. La fata locului s-a prezentat imediat comisarul Mike, care deschizand usile cu forta a luat primele masuri de localizarea focului. Se fac cercetari”.[37]

- A ars biserica din Hideaga[38]. ,,O veste trista ne-a venit din comuna Hideaga, situata numai la 15 km de orasul nostru. Biserica din Hideaga, biserica frumoasa si solid edificata a fost cuprinsa de flacarile nimicitoare si complet distrusa de un puternic incendiu in noaptea de marti 14 august, 1928. Pe la patru dimineata, s-a observat ca ese fum din clopotnita bisericii. Oamenii din comuna sosind la fata locului, au constatat ca clopotnita s-a aprins si s-a incercat stingerea focului. Cu toate straduintele oamenilor din comuna de a stinge focul, nu s-a putut reusi. Flacarile au cuprins toata cladirea bisericii. In acest timp a fost sesizata politia locala care a dispus trimiterea corpului de pompieri la Hideaga pentru a stinge focul. Intre timp, focul stingandu-se de la sine, pompierii din Baia Mare au fost intorsi din drum.

A ars biserica intreaga, ramanand numai zidurile negre si fumegand. Cu toata straduinta locuitorilor din comuna de a salva cel putin icoanele si odoarele bisericesti, nu s-a putut reusi, astfel ca toate au fost mistuite de flacarile distrugatoare.

Focul a luat nastere din cauza luminarilor aprinse cari le-au folosi clopotarii”.

- Ard ogoarele in jurul Baii Mari[39]. In data de 16 august 1928 ,,datorita scanteilor aruncate de locomotivele trenului”, s-a aprins ogorul din jurul orasului. Cu toate incercarile locuitorilor de a stinge focul, iarba uscata de seceta continua sa arda. Pentru a preintampina aprinderea padurii din apropiere s-au luat masuri de a face santuri in jurul padurii.

- Pompierii voluntari din Baia Mare[40]. „ Glasul Ardealului din Cluj in numarul din 8 septembrie a.c. publica o scrisoare din Baia Mare – desigur de la corespondent anume incredintat – un caz care, constantandu-se ca este adevarat, are o deosebita gravitate si importanta. Acest caz astfel a fost publicat si de ziarul de Bucuresti Cuvantul in numarul din 27 august a.c. izvorand de la corespondentul acelui ziar.

Cazul merita ca sa ne ocupam si noi cu el intrucat s-ar dovedi ca stirea corespunde adevarului.

E vorba ca un membru al corpului pompierilor voluntari, cari fac parte integranta din corpul pompierilor angajati cu retributiuni lunare de catre Primaria orasului, un oarecare cu numele Kádár pe campul de instructie ar fi replicat comandantului, care - foarte natural - pronunta comanda in romaneste, ca, nu intelege aceasta limba si ca nici nu vrea sa o cunoasca.

Primaria avea datoria, ca imediat sa ancheteze cazul si sa constate cine a auzit aceasta declaratie curioasa din gura numitului pompiersi intrucat ar fi adevarata sa se ia cuvenitele sanctiuni pentru a-l trezi la realitate pe acel visator scotandu-l din corpul pompierilor chiar si al voluntarilor, adeca acei cari nu sunt retribuiti de Primarie. Si daca aceasta ancheta nu s-ar fi facut inca, sa se faca imediat pentru a fi complect lamuriti asupra cazului asa cum de fapt s-a petrecut.

Iar intrucat cazul ar fi numai o inventie a creeri unui om exaltat, sa se deasatisfactie corporatiunei, care in mod altruist serveste interse obstesti !

Pana atunci suspendam orice judecata asupra cazului relatat.

- Tragica moarte a doi copii[41]. Acum cateva zile (5 februarie 1932), locuitorul Dumitru Vornicu si sotia lui, din satul Rabaia, s-au dus la hora, lasand singuri acasa pe cei doi copii, unul de 4 si celalalt de 2 ani, care se culcasera.

In timp ce copii dormeau, o plapuma care fusese pusa la uscat a luat foc, imprastiind in odaie un fum inabusitor. Ambii copii au fost asfixiati si au incetat din viata.

- Incendiu. La fabrica de sapun Altneder s-a iscat un mare incendiu aprinzandu-se mai multe grasimi. Focul a putut fi stins numai cu mare greutate, amenintand centrul orasului.

- In anul 1933, Serviciul de incendiu si pompieri era constituit astfel:

Sef - Dr. Emilian Iacob, Comandant - Ioan Seran, 1 sef de grupa, 3 ajutoare de sef de grupa, 2 pompieri, 1 sofer.

- 29 mai 193 A ars casa farmacistului Vass Lajos. Acesta, cand a fost anuntat de incendiu, a spus ca nu poate parasi farmacia si l-a trimis pe ajutorul sau.[44]

- Fabrica mistuita de incendiu - In noaptea de 10 spre 11 iulie 1934, ,,linistea mormantala a cartierului nordic a orasului nostru este brusc intrerupta de sunetul de alarma, prin care toaca de fer”, din turnul de observatie a pompierilor care da alarma unui incendiu.

O lume imensa, cu toata ora tarzie, isi indreapta pasii in directia indicata de-un fanion din turn, incat locul sinistrului pare un spectacol apocaliptic din vremuri medievale.

Incendiul a izbucnit la orele 1 noaptea, cuprinzand intreg corpul fabricii de vopsele, proprietatea D-lui Racoti Filip, fost prefect. ,,Pompierii anuntati sosesc in goana cailor si fluere de sirene si dupa o munca incordata de un ceas si jumatate reusesc sa inabuse focul, salvand ce se mai putea. Ceiace s-a putut stabilil momentan indica ca stricaciunile si paguba se ridica la peste 100.000 lei. Se banuieste ca o mana criminala ar fi pus focul, avand tot interesul a se debarasa de concurenta tinerei fabrici la targul ce urma sa se tina in oras peste doua saptamani. Se remarca destoinicia pompierilor si disciplina publicului”.

- 15 iulie 1934. Luni noaptea a ars pana la temelii fabrica de vopsele Racoti din Gradina Bay. Se pare ca incendiul a fost provocat dinadins. Paguba materiala este depeste 100.000 lei Vineri a izbucnit focul in atelierul de tamplarie a lui Ghirasim Alexandru, stins cu mare greutate. La nici una din aceste incendii nu au fost prezenti pompierii voluntari. Ei au fost profund jigniti de anumiti referenti ai Primariei, cand li s-a luat telefonul si li s-a spus ca nu mai este nevoie de ei. Rezultatul – s-a vazut acum. Speram ca noul primar va gasi rezolvarea acestei situatii si pompierii voluntari vor fi din nou prezenti la nevoi, cum o fac de 25 de ani”.

16 septembrie 1934. Reabilitare. Am vorbit de neglijarea pompierilor voluntari din Baia Mare de catre anumiti birocrati ai Primariei. Acum grupul de pompieri si comandantul sau Widder Péter au fost reabilitati in mod stralucit de catre conducerea judetului. Widder Péter a fost numit inspector sef al pompierilor din plasa Baia Mare. Aceasta numire este o recunoastere meritata a celor 30 de ani de activitate ca pompier voluntar a lui Widder Péter.[47]

- 14 aprilie 1935. S-a ales noul comandant al grupului de pompieri voluntari. In locul lui Szüts Jenö, decedat, la cererea consiliului orasenesc a fost ales Tarnovan Paul.[48]

- 21 octombrie 1936. Au fost consemnate 2 incendii:

- La podgoria de pe Valea Rosie un puternic incendiu a distrus casa de vie a domnului invatator pensionar Lupan. Se banueste ca focul a fost pus de raufacatori. Politia cerceteaza.[49]

- Un foc puternic a isbucnit la atelierele de fierarie si tamplarie din Valea Borcutului, proprietatea societatii ”Petrosani”. Incercarile de stingere au fost zadarnice. Pagubele se ridica la un million si jumatate. Cauzele nu se cunosc.

- 6 ianuarie 1937 – Masuri de prevenire a incendiilor. ,,Arderea cosurilor a inceput si este obligatorie. Taxa pentru cladirile fara etaj 15 lei, pentru cele cu etaj 20 lei. In aceasta taxa se cuprind cheltuielile”.[51]

- 23 ianuarie 1937. I s-au aprins hainele domnisoarei Simon Varva, fotografista din Str. Regele Ferdinand, din cauza ca erau imbibate cu benzina si s-a apropiat de foc. Suferind arsuri grave a fost internata in spitalul orasului.[52] La 10 februarie 1937 a incetat din viata in cele mai groaznice chinuri.

- 7 iunie 1939 – Cand parintii isi incuie copii in casa[54] - Nenorocirea de la Ferneziu. Locuitorul Socotigi Ioan, avand sa plece la camp impreuna cu sotia, si-a incuiat pe cei doi copii in casa, ,,lasand in grija copilului mai mare – Mihai, in etate de 4 ani – pe surioara sa Sandrina, de doi ani. Copilul ramanand singur in casa, s-a apucat de joc, luand chibriturile si aprinzand patul in care dormea surioara sa. Patul avand salteaua cu paie, flacarile au cuprins in cateva minute pe fetita mistuind-o de vie”.

Focul fiind observat au sarit in ajutor mai multi locuitori care au reusit sa-l stinga, scotand si copilul din casa pe fereastra. Copilul s-a ales si el cu arsuri grave, iar casa in mare parte a fost arsa.

- 13 martie 1940. Cursuri de aparare pasiva. Miercuri, 13 incepe un curs special de aparare pasiva, care va functiona in sala teatrului, dupa indicatiile date de d. prefect col. S. Coman, sub conducerea d-lui maior Zidaru. Cursurile se vor tine in fiecare zi de lucru, intre orele 9⁰⁰-13⁰⁰ si 16⁰⁰-18⁰⁰. Sunt obligati sa ia parte toti functionarii de stat, judeteni, comunali si particulari, cari n’au urmat asemenea cursuri la Satu Mare, Cluj, sau in alta parte. Durata cursului va fi de o saptamana.

In scrierile vremii sunt prezentate documente de evidenta a incendiilor, rapoarte ale localitatilor in urma solicitarilor emise de catre prefectura judetului pe linia prevenirii si stingerii incendiilor, instructiuni de prevenire a incendiilor si “aparate romanesti de stins incendii”, astfel:

Extras din Instructiunile nr. 2450 din 10.01.1895 privind completarea buletinelor de incendiu ,,Pentru fiecare proprietate, fie imobiliara, fie mobiliara, distrusa de incendiu se va complecta cate un buletin. In cas cand un incendiu a distrus mai multe proprietati cari apartin la persoane diferite, se va intocmi cate un buletin separat pentru fiecare persoana si proprietate. Buletinele, astfel formate pentru mai multe proprietati distruse de acelasi incendiu, vor purta acelasi numar de ordine, deosebindu-le numai prin litere adaugate dupa cifra care indica numarul curent al incendiilor. Asa, de pilda, sa presupunem ca incendiul s-a declarat la o casa care apartine lui A si in care pe langa A, proprietarul ei, mai locuieste si un chirias si ca focul a cauzat pagube ambilor: lui A, proprietarul, i-a ars casa si mobilele dintrinsa si lui B i-a ars mobilele; in acest caz se va complecta doua buletine: intr-unul se va trece casa si mobilele lui A, iar in cel de al doilea mobilele lui B. Ambele buletine vor purta acelasi numar curent, de ex. 55, insa la A se va trece 55a, iar la B se va trece 55b.”

- Extras din adresa din data de 11 noiembrie 1925 catre Prefectura Maramures, prin care se solicita punct de vedere privind avizul functionarii Reuniunii pompierilor voluntari din Sighet, pentru a putea fi trimis catre Tribunalul Sighet, care aproba statul reuniunii. Se cere:

1. Daca aceasta reuniune este utila.

2. Daca actul constitutiv si statutele contin toate dispozitiunile necesare pentru a asigura realizarea scopului si o buna administratie a fondurilor.

Daca in momentul cand a cerut Tribunalul acordarea personalitatii juridice era in activitate.

4. Felul cum isi desfasoara activitatea in raport cu scopul si dispozitiunile statului sau regulamentului in baza carora functioneaza.

5. Numele persoanelor care compun comitetul de conducere sau consiliul de administratiune, daca este compus in majoritate absoluta din cetateni romani, conform art.42 din lege, precum si de ce reputatie se bucura in societate”.

Adresa nr. 10670/1925 a Primariei orasului cu Consiliul Sighetu Marmatiei trimisa catre prefectura Maramures, prin care se solicita aprobarea statutelor Reuniunii pompierilor voluntari din localitate.

8 noiembrie 1926 – firma Le Vainquer Pompier trimite adresa catre prefectura judetului in care sunt anexate prospecte cu ,,aparate romanesti” de stins incendii” (vezi fig. 1);

Aparate de stins incendii tip “Pompieri (vezi fig. 2);

Fig. 1 Adresa oferte de “aparate romanesti” de stins incendii                                                   Fig. 2 Aparate de stins incendii

Fig. 2 Aparate de stins incendii

- 1 iulie 1930 - Primaria Sighet catre Presedintele Comisiunii - Conduita pompierilor din Sighet[59] - document prin care se solicita ca pompierii din Sighet sa nu intervina la incendiile produse in localitatile invecinate, fiind obligatia pompierilor voluntari, evidentiindu-se cateva motive pentru care grupa de pompierii din Sighet nu pot sa intervina in alte localitati. – anexa 51

Septembrie 1930 – Prin Adresa Ministerului de Interne, Directiunea Administratiei Centrale si Locale, nr. 4218 A. din 30 mai 1930[60], catre presedintele delegatiei Consiliului Judetean Maramures, se arata:

Comunele noastre sunt vesnic expuse unor dezastre, incendii. De catva timp, asemenea dezastre au luat proportii ingrijoratoare. Ele se datoresc lipsei de mijloace eficiente de stingere a focului, fapt care invedereaza necesitatea ca fiecare comuna, precum prevede si art. 114 din Legea Administratiilor locale sa tina a preveni incendiile. Daca din cauza lipsei de venituri comunale suficiente, numai putine comune vor fi in stare sa infiinteze posturi de pompieri, inzestrate cu aparate si instrumente proprii pentru stingerea unor incendii mai mari, fiecarui sat ii va fi cu putinta sa suporte costurile procurarii unuia sau mai multor extinctoare manuale. Asemenea aparate s-au dovedit pretutindeni a fi utilizabile cu rezultate satisfacatoare pentru combaterea incendiilor.

Se pune dar in vedere fiecarei comune ca, in lipsa de post de pompieri, sa se inzestreze cu unul sau mai multe din aceste aparate.

Din diferitele marci de extinctoare manuale, se pot releva aparatele Societatii ,,Minimax”, din Bucuresti, str. Biserica Enei, nr.10, care se ofera a furniza extinctoarele colectivitatilor si institutiilor publice cu reduceri insemnate de pret si inlesniri de plata. Pretul unui aparat ar varia astfel intre 5200 si 5700 lei”.   – anexa 53

- Adresa Prefecturii jud. Maramures, Serviciul administratie generala, nr. 9605/1937, adresat primariilor se trimite un extras din regulamentul Legii pentru organizarea pompierilor, pentru studiere si punere in aplicare. ,,Spre a pune baza unei organizari de pompieri rurali, va rog de a ne inainta in cel mult 15 zile urmatoarele tablouri :

1. Un tablou - in 2 exemplare – de toti locuitorii comunei in ordine alfabetica,intre 18-50 ani, dupa modelul aci anexat, omitand a trece in el pe cei scutiti si prevazuti in art.18 si 19 din regulamentul aici alaturat.

2. Un tablou – in 2 exemplare – cu materialul de incendiu existent in comuna dvs. Tabloul acesta se va completa dupa modelul anexat.

Un tablou – in 2 exemplare cu sumele ce figureaza in buget in acest scop”.

Ianuarie 1939 – oferta pompe de mana satesti tip I si II pentru stins incendii conform caietului de sarcini al pompierilor (vezi fig. 3);

Fig. 3 Oferta pompe de mana

satesti tip I si II

Pompe de mana pentru stins incendii (vezi fig. 4);

Fig. 4 Pompe de mana satesti tip I si II

In ziua de 21 ianuarie 1948 pe la orele 12³⁰ a izbucnit un incendiu la fabrica de vopsele Sinteza, proprietatea Ing. Weisz. ,,Din cercetarile ce s-au facut de catre organele politiei Baia Mare, rezulta ca printr-o fisura a peretelui care desparte cuptorul care incalzea cazanul in care se fabrica colofoniu s-a strecurat o scanteie care a aprins gazele de benzina ce pluteau in incaperea sectiei de colofoniu, producand flacara puternica care a indepartat din camera pe ing. Weisz Alexandru si lucratorii Toma Ilie, Cioltea Ana, Baros Stefan si Zetea Ana, cari au fugit inspaimantati.

Sectia de pompieri sosind la fata locului au dat primele ajutoare, insa din lipsa de apa s-a cerut telefonic ajutorul sectiei de securitate a fabricei “Phönix” care a dat un nepretuit exemplu de ajutor in cazuri grele.

Sectia Phönix condusa de catre directorul de paza Vasiliu Mihai si seful securitatii Lachman Iuliu au depus o munca deosebita astfel ca incendiul a putut fi localizat fara a se mai propaga si la cladirile alaturate. Paguba se ridica la cca. 1.000.000 lei dupa declaratiile proprietarului intrucat a ars intreaga cladire a fabricii si instalatiunile de fabricat chimicale si colofoniu”.