Stingerea si prevenirea incendiilor la depozitele de produse petroliere

Stingerea si prevenirea incendiilor la depozitele de produse petroliere

1. Caracteristicile incendiului.

Aceste incendii se caracterizeaza prin urmatoarele fenomene :

transmiterea energiei calorice prin radiatie de la rezervorul incendiat la rezervoarele invecinate ;

transmiterea particulelor de funingine incandescente datorita actiunii curentilor de aer ;

transmiterea datorita curentilor de aer, a vaporilor de lichide combustibile de la rezervorul care nu arde catre rezervorul incendiat ;

producerea de explozii in spatiu de vapori-aer al rezervorului ;

posibilitatea de propagare a arderii in reteaua de canalizare sau in alte spatii deschise ;

degajarea de mari cantitati de fum ;

arderea violenta a lichidelor ;

intensificarea apreciabila a arderii pe timp de vant, masa de fum si flacari fiind deviata sus de curentii de aer, fumul se disperseaza si se pune pe pamant sub forma de funingine ;

2. Caracteristicile procesului de ardere si de incalzire ale lichidelor combustibile.

Natura arderii

Arderea lichidelor combustibile este un proces fizico-chimic complex, al carui caracter si intensitate depinde de o serie de flacari. Arderea prematura a lichidelor combustibile in rezervoare sau in general pe suprafata libera este un proces de difuziune urmat de o reactie exoterma (flacara). Una din trasaturile caracteristice ale arderii difuze este variatia vitezei de ardere, in functie de miscarea aerodinamica, de exemplu, intensitatea curentilor de aer in apropierea focarului de ardere. Arderea lichidului combustibil se caracterizeaza prin doua fenomene interdependente si anume evaporarea si arderea amestecului de vapori cu aer, deasupra suprafetei combustibilului. Evaporarea are un rol important, deoarece in ultima instanta, ea determina intensitatea arderii. Intensitatea schimbului de caldura intre flacara si suprafata lichidului este influentata de forma si dimensiunile flacarilor, de temperatura si de capacitatea ei de reactie. In caz de incendiu pot aparea conditii diferite de ardere. In functie de locul unde se afla lichidul combustibil se disting 3 feluri de ardere:

● arderea in rezervoare;

● arderea lichidului varsat pe suprafata unui material de alta natura;

● arderea lichidului combustibil sub forma de jet.

In cazurile reale, la un incendiu se pot intalni una sau chiar toate felurile de arderi aratate (de exemplu la rezervoare, arderea poate avea loc concomitent la suprafata oglinzii rezervorului, cat si in cuva de retentie in cazul revarsarii lichidului). Inflamarea lichidului intr-un rezervor inchis se produce aproximativ la fel, ca si la unul descoperit. Deosebirea consta in aceea ca intr-un recipient descoperit inflamarea este posibila si la temperatura lichidului mai mare decat in limita superioara de inflamabilitate. Aceasta se explica prin faptul ca pe suprafata descoperita a unui lichid combustibil concentratia de vapori in aer, in urma difuziunii descreste pe masura indepartarii la suprafata. Pentru acest motiv in amestecul de vapori-aer exista intotdeauna o zona unde concentratia de vapori se gaseste intre limita superioara si inferioara de concentratie.

Intr-un rezervor inchis de obicei concentratia de vapori deasupra suprafetei este aproximativ egala in intreg volumul amestecului vapori-aer. Datorita acestei situatii inflamarea este imposibila daca temperatura lichidului depaseste limita superioara de inflamabilitate. Inflamarea in rezervoare acoperite, in majoritatea cazurilor, este insotita de explozie, in timpul careia rezervorul se distruge. Caracterul si gradul distrugerii depind de constructia rezervorului si de puterea exploziei. La rezervoarele metalice verticale, in urma exploziei, de obiecei se distruge integral sau partial capacul, care uneori este aruncat in intregime pe sol, uneori exploziile distrug partial rezervorul, iar lichidul care arde se revarsa pe o suprafata mare. Structura flacarilor de lichide combustibile depinde nemijlocit de dimensiunile fluxului de vapori degajati pe timpul arderii acestora si viteza lui de miscare a aerului. In functie de acesti factori, flacarile la rezervoarele cu suprafetele mari au o structura turbulenta. In acest caz, impulsul continuat de vaporii de combustibil ascensionali, este mult mai mic decat impulsul provocat de gazele produse de flacari. Viteza medie a curentului, in cazul unei ascensiuni puternice in mijlocul flacarilor, creste odata cu inaltimea, atat de repede incat turbulenta apare aproape de baza flacarilor, daca gazele de ardere ale flacarilor au depasit chiar si numai o particica a lungimii lor. La arderea lichidelor in rezervoare deschise, structura flacarilor, temperatura acestora ca si radiatia lor, depind in principiu de diametrul rezervorului in care se produce arderea. Inaltimea partii luminoase a flacarii este de 1 – 2 diametre ale rezervorului. In caz de vant, flacarile se inclina spre orizontala, pastrand aproximativ aceleasi dimensiuni si, ca urmare, vor „scalda” si incalzi rezervoarele vecine sau alte instalatii, amplasate pana la o distanta de doua diametre de rezervorul incendiat. Temperatura partii luminoase a flacarii, in functie de natura lichidului combustibil, variaza in limitele de la 1000 la 1300oC. Din aceasta cauza, in primele minute de la izbucnirea incendiului dintr-un rezervor apare pericolul propagarii acestuia la rezervoare vecine sau la alte obiective, care se gasesc sub influenta radiatiei flacarilor. Viteza de ardere nu este aceeasi cand arderea are loc in rezervoare de diametre diferite. Pentru rezervoarele cu diametre mici, viteza de ardere este destul de mare (pana la 2 m). Daca diametrul creste, la inceput viteza de ardere descreste, apoi iar creste, ajungand la o anumita valoare constanta pentru lichidul respectiv. Caracterul variatiei de ardere, in functie de diametru, este determinat de o serie de cauze. Pentru rezervoare, o mare importanta o au peretii, intrucat flacara care vine in contact cu ei incalzeste marginea superioara pana la o anumita temperatura destul de ridicata, care in anumite conditii ajunge la cateva sute de grade. Exista doua puncte de vedere bazate pe conceptii diferite despre schimbul de caldura intre fasciculul de flacari si suprafata lichidului. Primul dintre ele se bazeaza pe rolul predominant al transferului de caldura prin radiatie, iar cel de al doilea se refera la faptul ca caldura de la flacara se transmite la suprafata lichidului prin convectie. Incendiile la rezervoare sunt insotite de transferul unei energii termice apreciabile datorita coloanei de flacari, precum si a transportului de catre curentii de aer a particulelor fierbinti de carbon (funingine), la rezervoarele situate in apropiere. In consecinta, la aceste rezervoare de multe ori se produce inflamarea vaporilor de produse petroliere iesite prin diferite deschideri din capacul rezervorului. Peretii rezervorului aflati in direct sub influenta flacarilor la temperatura de 500oC pierd rezistenta si incep sa se deformeze spre interiorul rezervorului. La incendiile de produse petroliere albe, peretii rezervorului se deformeaza mai rapid decat la incendiile de produse negre.

Repartitia temperaturii in lichid

O parte din caldura radiata de flacari se consuma pentru incalzirea lichidului. Dupa un anumit timp, la suprafata lichidului se stabileste o temperatura care este aproximativ egala cu temperatura de fierbere a lichidului respectiv. In straturile superioare temperatura este intotdeauna mai mare decat in profunzime. Cu timpul temperatura lichidului creste, variatia cea mai rapida constatandu-se in perioada initiala. Caracterul variatiei depinde de felul lichidului si de conditiile de ardere. Titeiul, pacura si benzina se incalzesc in profunzime. Cresterea grosimii stratului incalzit depinde de viteza medie de incalzire a lichidului respectiv, de timp calculat de la inceputul incalzirii, de proprietatile lichidului si diametrul rezervorului. Temperatura cea mai ridicata este in stratul de lichid de la suprafata libera la arderea lichidelor este apropiata de temperatura de fierbere. Viteza de crestere a stratului incalzit de titei este de 26 – 36 cm/h. Temperatura stratului de benzina, la o viteza de incalzire a stratului de 72 cm/h, ajunge la 90 - 100oC, iar la pacura la o viteza de incalzire a stratului de 24 – 42 cm/h, la 230 - 300oC. Faptul ca temperatura la suprafata lichidelor cu compozitie complexa este intotdeauna mai ridicata decat temperatura de fierbere, se explica prin variatia compozitiei, pe fractiuni, a lichidului in timpul arderii. Experienta demostreaza ca temperatura nu este egala in toate punctele suprafetei. In apropierea peretilor rezervorului temperatura este mai ridicata decat la centru. Uniformitatea distribuirii temperaturii este legata de influenta peretilor rezervorului a caror temperatura este intotdeauna mai ridicata decat a lichidului combustibil. Temperatura pe peretele rezervorului sub nivelul lichidului nu poate depasi cu mult temperatura lichidului combustibil respectiv si drept consecinta in cazul nivelului ridicat al lichidului din rezervor peretele nu se deformeaza. In schimb, peretele rezervorului mai sus de nivelul lichidului combustibil, sub actiunea flacarii, chiar in primele minute de ardere libera se incalzeste si incepe sa deformeze. In cazul incendiilor reale, la 15 – 20 min de la izbucnirea acestora, marginea libera a peretelui rezervorului metalic se incalzeste pana la temperatura de incandescenta la rosu si se deformeaza, daca nu s-a supus unei actiuni intense de racire.

Fenomenele care insotesc incendiile

Fierberea

Acest fenomen este strans legat de existenta apei in titei in straturi si la fundul rezervorului sub forma de perna de apa, si de procesul de fierbere a apei supraincalzite. La o ardere de lunga durata, titeiul si pacura cu continut de apa se incalzesc in profunzime, pe suprafata lichidului incendiat apare un strat lichid in fierbere, a carui grosime creste in timp, viteza de incalzire depasind de 2 – 4 ori pe cea de ardere. Procesul de fierbere in rezervor se caracterizeaza prin formarea vaporilor de apa in toata masa lichidului, de regula pe peretele si fundul rezervorului apar un numar mare de bule de vapori. Aparitia bulelor determina, in anumite conditii, formarea unor centre de vapori care stau la baza inceperii distilarii, uneori cu caracter exploziv. Centrele de formare a vaporilor apar in special cand lichidul este impur. Daca lichidul nu contine impuritati, centrele de formare a vaporilor se repartizeaza mai ales pe peretele rezervorului.

Centrele de formare a vaporilor pot lua nastere in interiorul lichidului insusi, daca acesta este destul de puternic supraincalzit. Cand cresterea stratului incalzit ajunge la perna de apa incepe asazisa fierbere peliculara. Din cauza vascozitatii mari si a tensiunii superficiale intre stratul de titei si perna de apa, producandu-se din aceasta cauza o supraincalzire a stratului de produs. Dupa o anumita perioada de timp se incalzeste si stratul de apa. Daca pe suprafata de contact apa-titei, precum si in interiorul apei nu se va afla un numar suficient de centre de formare a vaporilor, apa se poate incalzi pana la temperatura care depaseste cu mult temperatura de distilare. Supraincalzirea apei va continua atata timp, cat in interiorul stratului de apa vor apare spontan centrele fazei de vapori. Contactul dintre produsul petrolier supraincalzit puternic si apa de la fundul rezervorului provoaca fierberea exploziva violenta a apei si formarea instantanee a unei cantitati mari de vapori din perna de apa. La aparitia acestui fenomen produsul petrolier este aruncat in atmosfera sub forma pulverizata, violenta si chiar exploziva. Fierberea violenta are loc daca apa se gaseste in titei sub forma de picaturi. Momentul in care se produce fierberea depinde de calitatea titeiului si de proportia de apa, de inaltimea peretelui liber al rezervorului etc. La titeiul care contine 1% apa, chiar in lipsa unei perne de apa, dupa 45 – 60 min. de ardere pot apare fenomene de fierbere cu revarsarea posibila a lichidului aprins, peste bordul rezervorului. Daca nivelul de titei in rezervor este ridicat, fierberile si devarsarile de titei peste peretele rezervorului se repeta in mod periodic. Semnul principal al inceperii fierberii este cresterea dimensiunilor flacarilor. In unele cazuri, inainte de a se incepe fierberea se produce un zgomot in forma de fosnet.

Fierberea poate avea loc si in cazul refularii apei sau spumei, in special a celei aeromecanice pe suprafata lichidului aprins. In legatura cu faptul ca deocamdata nu exista masuri eficiente pentru prevenirea fierberii, capata o importanta deosebita interventia operativa pentru stingerea unor astfel de incendii. Totusi in anumite situatii ea poate fi oprita daca se intervine prompt si se realizeaza o racire permanenta si abundenta, cu jeturi de apa, a peretilor rezervoarelor incendiate. La incendiile de titei si produse petroliere negre in rezervoare si bataluri s-au observat cazuri cand la fierberea lichidelor incendiate a survenit simultan incetarea completa a arderii pe intreaga suprafata sau pe o buna parte din aceasta. Numai in locuri au ramas mici focare de ardere, mai frecvent langa marginea rezervoarelor sau langa bataluri. Aceste fenomene trebuie considerate ca momente favorabile pentru lichidarea cu succes a incendiului in rezervor sau batal, ceea ce in practica stingerii incendiilor se foloseste pe larg, mai ales in cazul suprafetelor mari de ardere a produselor petroliere negre.

Eruptia

Fenomenele de fierbere si eruptie se produc numai la arderea in rezervoare a titeiului si pacurii. In benzina eruptia nu se produce datorita faptului ca temperatura stratului incalzit este inferioara temperaturii de fierbere a apei, sau apropiata de aceasta.

Eruptia se produce numai dupa fierbere sau pe timpul acesteia si consta in aruncarea (proiectarea) peste peretele rezervorului a unei mari cantitati de lichid aprins, care raspandindu-se in apropierea focarului de ardere complica mult situatia creata. In unele situatii, zeci de tone de titei pot fi aruncate la zeci metri de focarul de ardere. Eruptia titeiului aprins poate avea loc cand:

● sub stratul de titeit se afla apa;

● lichidul se incalzeste in cursul arderii in profunzime, formandu-se un strat incalzit;

● temperatura stratului lichid incalzit este mai mare decat temperatura de fierbere a apei. Lipsa unuia dintre acesti factori exclude aparitia eruptiei. Prima conditie este legata de circumstantele in care are loc depozitarea combustibilului, iar celelate doua sunt determinate de proprietatile lichidului. Momentul in care survine eruptia este determinat de viteza de incalzire a titeiului si practic este egal cu timpul in care stratul incalzit de titei ajunge la stratul de apa. Eruptia incepe prin debordarea lichidului peste pereteii rezervorului, de aceea, in literatura de specialitate, fenomenul respectiv este cunoscut si sub denumirea de debordare. Volumul de material aruncat depinde de cantitatea de titei continut practic in rezervor si de diametrul acestuia. Cu cat rezervorul contine mai putin titei si cu cat va fi mai mic diametrul lui, cu atat mai puternica poate sa fie eruptia (debordarea). Momentul inceperii debordarii titeiului poate fi determinat cu relatia:

t = __H – h ;

v + v1

t = timpul probabil de incepere a aruncarii lichidului aprins care reprezinta de fapt durata de atingere de catre stratul de titei incalzit sau de pacura a apei de la fundul rezervorului;

Referat: Masinile de frezat prin copiere - prelucrarea suprafetelor profilate pe masini de frezat prin copiere Referat: Comportarea in timp a imbinarilor sudate la profile de aluminiu

H = inaltimea initiala a stratului de titei (m);

h = inaltimea initiala a pernei de apa in rezervor (m);

v = viteza de ardere a petrolului (v = 0,12 m/h), (m/h);

v1 = viteza de incalzire a petrolului (v1 = 0,25 m/h), (m/h);

Semnele caracteristice inceputului eruptiei sunt aparitia vibratiilor peretilor rezervoarelor, insotite de zgomote si de cresterea dimensiunii flacarii. Practic eruptia poate fi evitata prin evacuarea stratului de apa. In cazul in care acest lucru nu este posibil, se impune calcularea timpului de eruptie si luarea masurilor de interventie corespunzatoare.

Explozia rezervorului

Intr-un rezervor inchis concentratia de vapori deasupra suprafetei lichidului combustibil este aproximativ egala in intregul volum al amestecului de vapori-aer. Inflamarea in rezervoare cu capac, in majoritatea cazurilor este insotita de explozie in timpul careia rezervorul se distruge. Caracterul cu gradul distrugeriii depinde de constructia rezervorului si puterea exploziei. De regula, forta exploziei este mai mare la rezervoarele cu produse petroliere albe, in care sunt depozitate lichidele combustibile usor volatile in care exista un spatiu mare umplut cu un amestec de vapori-aer.

In functie de forta de explozie si de felul rezervorului, pot sa apara urmatoarele situatii:

1) Capacul rezervorului vertical se smulge in intregime si poate fi aruncat pana la 120 m; in acest caz lichidul arde pe intreaga suprafata libera a oglinzii acestuia. Distrugerea integrala a capacului se produce cel mai frecvent la arderea in rezervoare metalice verticale supraterane. In acest caz si cantitatea totala de lichid curs se poate calcula prin inmultirea vitezei de ardere cu suprafata rezervorului.

2) Capacul rezervorului vertical este ridicat de puterea exploziei, se rupe partial sau in intregime, ramanand in stare semiscufundata in lichidul combustibil aprins; intr-o asemenea situatie se produce un incendiu deasupra si sub capac, greu de stins.

3) Capacul rezervorului vertical supus unei forte reduse a exploziei se deformeaza, producandu-se deschideri mici la imbinarea prin sudura a capacului de peretele rezervorului; in acest caz ard numai vaporii de lichide combustibile deasupra neetanseitatilor, deci un incendiu in exterior.

La exploatarea rezervoarelor de beton armat ingropate partial in pamant se distruge, de obicei capacul (partea superioara) in care se formeaza goluri destul de mari.

Unda de viitura

La producerea exploziei un rezervor este posibil sa apara pericolul undei de viitura. Sa ne inchipuim un suvoi de lichid scurs dintr-un rezervor de 50000 m3 sau 100000 m3, poate deteriora si aprinde totul in cale pe o anumita distanta, el putand depasi sau rupe si digul de protectie realizat din pamant daca nu este bine tasat si executat.

Incalzirea rezervoarelor invecinate

Sub influenta fluxului de radiatie de la rezevorul care arde, in special pe timp de vant, actioneaza peretii, capacele, supapele de respiratie si alte instalatii care se incalzesc. Incalzirea supapelor de respiratie duce la deteriorarea opritoarelor de flacara, astfel ca acestea nu-si indeplinesc rolul, adica nu mai pot opri patrunderea flacarii in interiorul rezervorului. Incalzirea mantalelor si capacelor rezervoarelor vecine cu cel incendiat duce la cresterea intensitatii evaporarii lichidului combustibil din acestea.

Categoriile de incendii de produse petroliere

La rezervoarele cu produse petroliere se pot produce diferite categorii de incendii, in functie de cauza, natura si cantitatea produsului, felul rezervorului si de conditiile meteorologice. Intensitea si marimea incendiului depind si de timpul de interventie si eficacitatea actiunii de stingere.

1) Incendiu sub forma de torta.

Acestea se caracterizeaza prin arderea vaporilor de lichide combustibile iesite din spatiul de gaze al rezervorului si aparatelor, prin neetanseitati sau prin supapele de respiratie sau alte deschideri.

2) Incendiu la jeturile de lichide combustibile iesite din rezervoare, aparate sau conducte. Aceasta categorie de incendiu se caracterizeaza, de regula, prin arderea continua a suprafetei cuprinse de incendiu. In timpul incendiului se creeaza pericolul de propagare a arderii in reteaua de canalizare, daca nu s-au inchis vanale sau acestea sunt defecte, cuvele de retentie, precum si in alte locuri acoperite sau descoperite jeturile de lichide aprinse formeaza un mare pericol pentru oameni. La umplerea excesiva a rezervorului cu lichid combustibil este posibila scurgerea acestuia prin neetanseitati si apoi prin peretele rezervorului, produsul putandu-se aprinde dintr-o anumita cauza. Practica a confirmat faptul ca arderea lichidului combustibil pe peretele rezervorului nu se extinde imediat pe suprafata oglinzii din interior. La inceput se filtreaza numai vaporii iesiti din supape de respiratie. In acest caz, daca nu se reuseste stingerea de la inceput, produsul petrolier se revarsa in cuva de retentie complicand situatia.

3) Incendiu la suprafata libera a lichidului din rezervor.

Aceasta categorie de incendiu se caracterizeaza prin cuprinderea intregii suprafete a lichidului dintr-un rezervor cu capac fix din cel cu capac flotant scufundat, cu flacari luminoase cu inaltimi egale cu 1,5 pana la 2 diametre ale rezervorului.

4) Incendiu in spatiul inelar de etansare al capacului flotant (rezervor cu capac flotant).

5) Incendiu in cuva de retentie.

Se produce cand au loc scurgeri de lichid combustibil din rezervor sau din conducte, precum si la spargerea rezervorului. De regula un astfel de incendiu are loc concomitent cu incendiul declansat la rezervor. In anumite situatii este posibil sa se produca un incendiu la un rezervor si cuve de rententie si sa cuprinda chiar un parc de rezervoare, un astfel de incendiu fiind foarte greu de stins.

Caracteristicile incendiilor de lichide combustibile

Incendiile izbucnite la rezervoare sunt,de regula,de lunga durata,in special la cele de mare capacitate,si destul de complexe prin caracterul lor,necesitand un numar important de forte si mijloace,precum si cantitati mari de substante de stingere. Incendiile la rezervoarele cu produse petroliere se caracterizeaza prin urmatoarele fenomene:

1) Transmiterea energiei calorice prin radiatie de la rezervorul incendiat catre rezervoarele invecinate,respectiv catre obiectele aflate in apropierea rezervorului incendiat.

2) Transmiterea particulelor de funingine incandescente datorita actiunii curentilor de aer.

3) Transmiterea,datorita curentilor de aer,a vaporilor de lichide combustibile la rezervorul care nu arde catre rezervorul incendiat.

4) Producerea de explozii in spatiul de vapori-aer al rezervorului cateodata cu aruncarea capacului.Forta exploziei,de regula,este mai mare la rezervoarele in care se pastreaza lichide combustibile usor volatile si exista un spatiu mare de vapori aer.

5) Deversarea sau eruptia clotitoarelor a lichidului combustibil aprins in rezervor,precum si scugerea lui,ca rezultat al modificarii formei rezervorului incendiat,creand noi focare de ardere.La incendiile izbucnite la rezervoarele mari cu nivelul produsului la limita inferioara,deformarea lor se produce foarte intens din cauza ridicarii temperaturii in interior,provocand uneori si topirea peretilor indoiti in interiorul rezervorului.

6) Posibilitatea de propagare a arderii in reteaua de canalizare sau in alte spatii deschise folosite pentru captarea lichidelor combustibile.

7) Degajare de mari cantitati de fum,produse ale arderii incomplete si temperaturi de pana la 1300°C,peretii rezervorului aflati direct sub influenta flacarilor la temperatura de 600°C,pierd rezistenta si incep sa se deformeze spre interior; la incendiile produse petroliere albe peretii rezervorului se deformeaza mai rapid decat la incendiile de produse negre.

8) Arderea violenta a lichidelor combustibile,cand aceasta se produce la suprafata oglinzii (suprafata libera).

9) Intensificarea apreciabila a arderii pe timp de vant,masa de fum si flacarii fiind deviata sus de curentii de aer,fumul se disperseaza si se depune pe pamant sub forma de funingine.

10) Deformarea legaturilor de conducte supraterane ale rezervoarelor,din care se scurge pe teren o cantitate mare de lichid combustibil.

Organizarea interventiei pentru stingerea incendiilor

Date de baza

Pentru asigurarea protectiei impotriva incendiilor a rezervoarelor cu lichide combustibile,de o anumita capacitate,acestea se prevad cu instalatii fixe de stingere si racire,in domeniu in care s-au facut progrese insemnate pe plan mondial,privind proiectarea,construirea si eficacitatea lor,strans legate de fabricarea unor noi substante de stingere.Cu toate acestea,practica a dovedit ca instalatiile fixe nu pot asigura intotdeauna succesul in stingerea incendiilor. Problema stingerii incendiilor de rezervoare cu produse petroliere devine si mai complexa in cazul in care incendiul se declanseaza simultan sau succesiv in mai multe rezervoare. Incendiile declansate in strainatate la rezervoarele cu produse petroliere,in special de mare capacitate,s-au stins cu mare greutate.

Practic,fiecare incendiu se deosebeste substantial de alte incendii similare,in primul rand prin caracterul dezvoltarii si prin particularitatile lui,care de regula ingreuneaza stingerea.De aceea este necesara cunoasterea cat se poate de bine a particularitatilor incendiilor,a principiilor tactice de stingere,a organizarii si a conducerii efectivelor de lupta.

Sisteme complexe de protectie

Avand in vedere cararteristicile incendiilor de rezervoare, de produse combustibile pentru asigurarea gradului inalt de securitate cerut acestor importante si vulnerabile obiective, este necesar un sistem complex de protectie contra incendiilor, care sa asigure:

1) Detectarea concentratiilor periculoase de vapori inflamabili in aer care se formeaza in caz de avarie in zona parcului de rezervoare sau in perimetrul acestei zone.

2) Limitarea posibilitatilor de raspandire a lichidelor combustibile revarsate in caz de avarie la rezervoarele sau conductele de produse.

3) Vehicularea produselor din sau in rezervoare, in functie de necesitatile interventiei, folosind la maximum posibilitatile instalatiilor tehnologice sau instaland dispozitive provizorii in acest scop.

4) Racirea constructiilor incendiate si a celor invecinate expuse actiunilor excesive ale caldurii.

5) Colectarea sau evacuarea la canalizata industriala a produselor combustibile revarsate si a apei rezultate, ca urmare a interventie de stingere si racire.

6) Stingerea incendiilor de produse petroliere.

7) Efectuarea de exercitii periodice pentru verificarea instalatiilor si antrenarea personalului.

Metode de stingere a incendiilor

Metoda de stingere se alege in functie de substanta stingatoare cea mai eficace si care exista la dispozitie,precum si de mijloacele ce urmeaza s-o refuleze asupra incendiului.

Spuma a fost si este in prezent substanta stingatoare principala de stingere a produselor petroliere mai usoare decat apa,depozitate in rezervor sau scurse si acumulate in strat,in caz de avarie la rezervoare si instalatii tehnologice aferente.Debitarea substantei de stingere prin dispozitive uniform distribuite,astfel,incat sa se asigure intensitatea minima necesara formarii stratului continuu su elastic de spuma,la intervalul de timp presris de norme si regulamente constituie o cerinta de baza pentru eficienta metodei de stingere respective. Racirea cu apa,efectuata dupa nevoi inainte sau in timpul stingerii,cat si dupa aceea,o perioada mai indelungata,constituie de asemenea o alta cerinta de prin ordin.

Pentru stingerea unor incendii sau protectia diferitelor puncte locale vulnerabile ale rezervoarelor (inelul de etansare al capacului flotant,racordurile si claviatura conductelor tehnologice,supapele de respiratie,opritoarele de flacari etc.) se pot folosi si alte substante adecvate,pulberi stingatoare,apa usoara de tip light-water,hidrocarburi halogenate,in unele cazuri chiar abur. Aceste ultime substante stingatoare asigura stingerea rapida a flacarilor,iar substanta de baza-spuma-realizeaza racirea si izolarea pe timp mai indelungat,inlaturand fenomenul de reaprindere si se diminueaza pericolul de explozie prezentat de norii de vapori sau gaze ce s-ar putea forma ca urmare a degajarii si acumularii in aer a unor mari cantitati de vapori inflamabili. Utilizarea la stingere a unor substante stingatoare complimentare si compatibile asigura o buna eficienta in interventiile la incendii.La incendiile mari generalizate se preconizeaza in ultimul timp folosirea spumei in amestec cu hidrocarburile halogenate. Rezervoarele prevazute de norme sunt echipate cu instalatii fixe sau semifixe de stingere cu spuma,precum si cu instalatii de racire cu apa. Locul principal in domeniul protectiei rezervoarelor cu produse petroliere revine spumei mecanice.

Ca metode de stingere a incendiilor de rezervoare cu produse petroliere se pot folosi:

1) Instalatii fixe de stingere a incendiilor cu spuma sau cu light-water.

2) Instalatii semifixe de stingere a incendiilor cu spuma sau cu light-water.

Rezervoarele prevazute cu instalatii specificate la punctele 1) si 2) sunt echipate si cu instalatii de racire.

3) Instalatii mobile formate din totalitatea masinilor speciale de stins incendii,utilajelor,aparatelor si accesoriilor care pot fi folosite la refularea spumei,pulberilor stingatoare si a apei asupra incendiului.

a.Instalatia fixa de stingere cu spuma curprinde: · sursa de alimentare cu apa; · surse de alimentare cu spumanti; aparate de dozare a consumului de spumant (preparare a solutiei spumante); · generatoare de spuma corespunzatoare ca numar si capacitate; retea de transport si distributie a substantei de stingere (conducte de solutie si conducte de spuma); capete de spuma prin care substanta de stingere este debitata si dirijata intr-un mod corespunzator in zona protejata; dispozitive de actionare de la distanta a diferitelor utilaje tehnologice (pompe,robinete sau clapete din instalatiile tehnologice etc.).

Tendinta moderna este de a realiza, pe cat posibil, constructii modulare monobloc,diferitele elemente componente ale instalatiilor fiind concepute astfel incat un aparat sau dispozitiv sa indeplineasca doua sau mai multe functiuni. Indiferent de tipul spumei,elementele specifice instalatiilor de spuma sunt: dozatoarele (amestecatoarele); generatoarele de spuma; capetele de spuma. Dimensionarea elementelor componente ale instalatiei de spuma se face in functie de urmatorii factori principali: ● intesitatea specifica de stingere ; ● aria libera a lichidului incendiat ; ● durata teoretica a interventiei ; ● parametrii de lucru (debitul, presiunea etc.),ai generatoarelor de spuma se prepara prin mai multe procedee.

b. Instalatii semifixe cu spuma (chimica). La instalatiile din aceasta categorie, numai deversoarele, camerele, coloanele si partial conductele orizontale de spuma sunt montate fix, celelalte elemente sunt mobile.

Conductele fixe de spuma se prelungesc pana la cel putin 4 m in afara indiguirii si acolo se prevad cu dispozitive, racorduri fixe A si B pentru legarea utilajului mobil, de asemenea se prevede drum sau spatiu amenajat pentru accesul masinilor de pompieri, a celor cu care se transporta cantitatile suplimentare de praf unic si eventuale platforme de stationare a acestora. In caz de incendiu, punerea in functiune a instalatiilor de stingere cu spuma se face de catre personalul de interventie special instruit.

Ei trebuie sa aiba grija sa execute cu operativitate toate manevrele robinetelor prevazute la instalatie si sa alimenteze continuu instalatia cu spumant (praf unic), sa verifice calitatea spumei debitate, sa asigure functionarea corecta a instalatiei si sa repuna in stare de functionare dupa lichidarea incendiului. Instalatia de stingere cu spuma se pune in functiune la rezervorul incendiat si in caz de mare pericol si la rezervoarele invecinate insa numai pentru realizarea unui strat protector de spuma. La rezervoarele invecinate se vor pune obligatoriu in functiune instalatiile fixe de racire cu apa.

c. Instalatii mobile. Datorita diametrelor mari ale rezervoarelor cu produse petroliere (20 – 100) si inaltimii apreciabile a acestora (14 – 22 m), precum si a dimensiunilor cuvei de retentie, pentru introducerea spumei in zona incendiata este necesar sa se dispuna de masini si utilaje cu performante superioare de lucru. Din experimentarile efectuate in unele tari rezulta ca dupa ≈ 60 min apare cel mai mare pericol de propagare a incendiului la rezervorul vecin. Aceasta inseamna ca actiunea de stingere trebuie inceputa cel mai tarziu dupa 30 min de la izbucnirea incendiului, deoarece tinand seama de durata calculata de stingere de ≈ 15 min, se impune ca stingerea incendiului sa se termine inca inainte de a ajunge la factorul critic de timp. Prin urmare, pentru inceperea stingerii incendiului in rezervoare ste valabila relatia: Tmax = 30 min. De fapt, la rezervoarele cu capac flotant pentru a se evita o incalzire periculoasa a rezervorului vecin, in cazul actionarii cu mijloace, timpul maxim de incepere a racirii este de asemenea de 30 min. pentru stingerea incendiului in cuva de retentie a marilor rezervoare, timpul maxim de incepere a actiunii de stingere este considerat, de catre unii specialisti straini, egal cu 60 min. Aceasta ar fi si timpul negativ necesar de pregatire a fortelor si mijloacelor, precum si a unei actiuni eficiente de stingere a incendiului. La aceasta concluzie s-a ajuns avandu-se in vedere ca incendiile la cuva de retentie sunt mai reduse fata de incendiile de rezervoare, astfel de incendii producandu-se in urma unor deversari sau explozii ale rezervoarelor, apreciere justa, daca se are in vedere tendinta actuala de construire a rezervoarelor cu capac flotant sau cu pereti dubli, la care fenomenele amintite nu se produc sau daca au loc, acestea se intampla destul de rar. In ultima perioada de timp, pentru depozite de rezervoare se prevad si se folosesc pentru stingerea incendiilor tunuri de spuma si de apa de mare capacitate (debite peste 3000/min) amplasate pe reteaua de incendiu sau pe masini cu randament ridicat. Cu acestea, alimentate cu apa si spumant in mod continuu si manuite de personal bine instruit se pot stinge incendiile izbucnite in parcurile de rezervoare. Succesul in stingerea incendiilor izbucnite la rezervoarele de produse petroliere depinde, in mod deosebit de respectarea unor principii tactice de stingere si de modul cum este pregatit si condus atacul pentru stingerea incendiului.

Stingerea incendiilor

In caz de incendiu comandantul interventiei trebuie sa execute intr-un timp foarte scurt recunoasterea,consultandu-se cu specialistii obiectivului,respectandu-se pe timpul interventiei cu o serie de principii.

Recunoasterea

La recunoastere,in special cand instalatiile de stingere nu sunt in functiune,trebuie sa stabileasca urmatoarele:

1) Natura,cantitatea,nivelul lichidelor combustibile aflate in rezervoarele incendiate si in cele invecinate.

2) Tipul si starea rezervorului incendiat si a celor din apropiere.

3) Posibilitatea producerii exploziilor in rezervoarele incendiate si in cele invecinate.

4) Necesitatea si posibilitatea de transvazare a lichidelor combustibile din rezervoarele incendiate si din cuvele de retentie.

5) Existenta si starea digurilor in jurul rezervoarelor pentru productie si cele de avarie.

6) Posibilitatea pierderii si deversarii produselor negre (titei,pacura).

7) Timpul aproximativ cand se va produce debordarea,caracteristicile terenului si caile posibile de scurgere a lichidului incendiat.

8) Pericolul pentru imprejurimi, tinand seama de directia vantului si de influenta acestuia asupra stingerii incendiului.

9) Amploarea incendiului si prezenta fortelor si mijloacelor prevazute in planul de interventie pentru varianta respectiva,precum si necesarul de noi forte suplimentare.

10) Posibilitatile reale de alimentare cu apa.

11) Starea si eficienta instalatiilor de stingere si racire,precum si cantitatea de substante de spumant existente in obiectiv si posibilitatea aducerii lor rapide de la obiectivele vecine sau din depozite.

Principii tehnico-tactice

Pentru o buna reusita a interventiilor la stingerea incendiilor izbucnite la rezervoarele cu produse petroliere este necesar sa se tina seama de urmatoarele principii tactice:

1) Instalarea masinilor de incendiu conform planului de interventie.

2) Concentrarea rapida la locul actiunii fortelor si mijloacelor stabilite prin planul de interventie.

3) Punerea in functiune a instalatiilor de stingere si racire si de urmarirea eficacitatii acestora.

4) Inceperea atacului de spuma se va face numai dupa asigurarea fortelor si mijloacelor (calculate si de rezerva) necesare, realizandu-se continuitatea actiunii cu spuma de buna calitate pana la lichidarea completa a arderii, precum si un anumit timp dupa aceasta, stabilit de comandantul interventiei, pentru prevenirea reaprinderii produselor.

5) Pana la inceperea atacului de spuma se vor introduce in actiune jeturi de apa,care sa raceasca mantaua rezervorului incendiat si a celor direct periclitate (se pot folosi si fortele care sosesc la locul incendiului).

6) La incendierea mai multor rezervoare se stinge mai intai rezervorul situat in directia vantului, in acelasi timp se vor lua masuri pentru oprirea propagarii incendiului.

7) In cazul incendierii concomitente a rezervorului si a cuvei de retentie se stinge mai intai lichidul din cuva de retentie.

8) Asigurarea alimentarii neintrerupte cu apa si alte substante de stingere,refularea acestora la debite si presiuni,in raport cu natura lichidelor combustibile care ard.

9) Evacuarea din rezervoare a apei, acolo unde exista, cu ajutorul instalatiilor tehnologice si al canalizarii industriale.

10) Inceperea operatiilor de pompare a lichidului din rezervorul incendiat si rezervoarele vecine, se va executa numai dupa anuntarea comandantului interventiei. Pomparea titeiului si a tuturor produselor petroliere cu punctul de inflamabilitate mai redus de 28°C,din rezervoarele neincendiate,de regula, se interzice, deoarece in cursul acestei operatii se pot forma amestecuri explozive in interiorul rezervorului.

11) Asigurarea conditiilor optime de lucru grupei operative, a legaturilor si informarii operative pe tot timpul interventiei.

12) Organizarea simultan cu efectuarea recunoasterii a racirii rezervorului incendiat si a celor invecinate cu numarul necesar de jeturi, pentru suplimentarea corespunzatoare a instalatiilor fixe de racire. Punerea in functiune a instalatiilor fixe trebuie sa fie prima actiune in cadrul interventiei pentru stingerea incendiilor. Pentru racirea rezervoarelor se folosesc tevi cu ajutaje mari sau tunuri cu apa,care sa asigure bataia si debitul necesar. Rezervoarele se racesc continuu, inclusiv pe timpul atacului cu spuma si dupa aceasta pana la racirea completa a produsului. Protectia rezervoarelor vecine prin racire este necesar sa se asigure pe o distanta echivalenta cu diametrul a doua rezervoare. De asemenea se va urmari ca racirea rezervoarelor incendiate si a celor vecine,pe cat posibil, sa se faca uniform. La inceput, la rezervoarele care nu au instalatii fixe sau acestea nu functioneaza este indicat ca jetul compact sa nu atinga punctiform tabla de fier foarte incalzita a rezervoarelor neincendiate (supape de respiratie, guri de luat probe etc.). Se pot folosi jeturi compacte de apa, in continua miscare in jurul circumferintei rezervorului si in partea lui superioara,asigurandu-se o pelicula de apa care sa se scurga pe mantaua rezervorului de sus in jos.

13) Organizarea stingerii incendiilor pe sectoare cu misiuni de racire a rezervoarelor incendiate,protejarea rezervoarelor supuse actiunii radiatiei de caldura,pregatirea si executarea atacului pentru stingerea incendiului.

14) Protejarea la nevoie a matalelor (peretilor) si armaturilor rezervoarelor invecinate cu ajutorul prelatelor confectionate din azbest umezite si asigurarea securitatii personalului care executa aceasta operatie.

15) Stabilirea celor mai adecvate procedee si substante de stingere, in raport de fortele existente la dispozitie, caile de atac ale incendiului, natura produselor care ard si mijloacele de protectie ale personalului.

16) Evacuarea din rezervoare a apei, acolo unde exista, cu ajutorul instalatiei tehnologice.

17) Inceperea pomparii produselor petroliere din rezervorul incendiat si rezervoarele vecine,se va executa numai dupa anuntarea comandantului interventiei.

18) Incendiile de benzina se sting cu spuma grea,de titei cu spuma grea si medie,iar cele de motorina cu spuma sau apa pulverizata.Se poate folosi si apa usoara de tip light-water.

Atacul incendiului

Stingerea incendiilor la depozitele de produse combustibile, in special a celor declansate la rezervoarele de mare capacitate, datorita caracteristicilor de ardere deosebite-ardere violenta, degajari mari de caldura, fum si gaze toxice,posibilitatea de explozie,de fierbere si de deversare-impune o temeinica pregatire a actiunii de atac si de conducere a acestuia.

Atacul pentru stingerea incendiului se executa numai la ordinul si sub conducerea comandantului interventiei, care stabileste:

1) Concentrarea la locul incendiului si pregatirea pentru actiune a mijloacelor,substantelor de stingere si a rezervei stabilite prin calcul.

2) Numirea sefilor de sectoare si a personalului care participa la executarea atacului cu spuma.

3) Stabilirea si aducerea la cunostinta personalului de interventie, a semnalelor de incepere si oprire a debitarii spumei si de retragere in caz de pericol.

4) Efectuarea atacului pe directia vantului, concomitent cu toate mijloacele, neintrerupt si la intensitatea de refulare care sa asigure lichidarea incendiului; spuma se va debita in rezervorul care arde, pe peretii interiori ai acestuia, pentru a putea sa se scurga lin si sa acopere treptat oglinda lichidului incendiat. Dupa incetarea arderii, debitarea spumei se va continua » 5 – 10 min pentru prevenirea reaprinderii produselor,iar racirea peretilor rezervoarelor pana la aducerea produsului sub temperatura de aprindere. In cazul in care nu este posibil sa se aplaseze langa peretele rezervorului, sa se foloseasca tunuri cu spuma, debitarea acesteia realizandu-se cu ajutorul tevilor prelungitoare. La rezervoarele de peste 20000 m3, actiunea cu ajutorul tevilor prelungitoare de spuma (deversoare telescopice) manevrate manual nu este in general posibila. Exista si pe plan mondial utilaje cu tevi prelungitoare de spuma actionate mecanic, de fabricatie speciala, de exemplu montate pe sasiuri cu senile. Se pot folosi si autoscarile mecanice prevazute cu tevi speciale cu spuma se va executa dupa concetrarea mijloacelor de stingere necesare, asigurandu-se in acest timp racirea rezervorului incendiat si a celor vecine.Actiunea de lichidare a incendiului va incepe cu rezervorul aflat pe directia curentilor de aer dominanti, dupa care se va ataca rezervorul urmator. Stingerea simultana a incendiilor la mai multe rezervoare se poate realiza atunci cand se dispune de forte si mijloace suficiente. Cand nu sunt posibilitati de a se realiza stingerea incendiilor la un rezervor care are nivelul lichidului scazut, se vor lua masuri de evacuare a produsului in rezervoare de avarie. Pe timpul acestei operatii se mentine refularea spumei,se continua racirea cu apa a peretilor rezervorului pe traseul conductelor de transvazare a produsului.

Pentru stingerea incendiilor care se manifesta sub forma de torta se va actiona cu jeturi puternice de apa sau de gaze inerte, care au menirea sa rupa flacarile, sau se vor aplica plasturi (paturi de azbest,prelate umede,saci cu nisip etc.) pe deschiderile prin care ies vaporii de produse petroliere. In vederea opririi raspandirii lichidelor deversate peste marginea rezervoarelor incendiate se vor realiza santuri sau diguri de protectie si de ghidare a acestora. Succesul unui atac cu spuma depinde, intr-o mare masura de asigurarea continuitatii spumei, deci a necesarului de spumant, apa si masini, de buna pregatire a celor care manuiesc agregatele de producere a spumei, a soferilor si a intregului personal de interventie. Pentru stingerea eficienta a unui incendiu de produse petroliere este necesar ca in prealabil sa se elaboreze documente de interventie concrete si stiintifice, care verificate prin aplicatii sa duca la stapanirea cu precizie a oricarui amanunt din planul de interventie.

Succesul in actiunile de stingere a unor astfel de incendii rezida, inainte de toate, in folosirea eficienta a fortelor si mijloacelor cu care se intervine si in stapanirea perfecta a tehnicii stingerii cu mijloacele fixe si mobile.Comandantul interventiei trebuie sa se convinga personal ca se actioneaza cu o spuma de buna calitate si refulata de toate tevile stabilite. De asemenea, personalul din intreprindere trebuie sa fie bine instruit pentru a fi in stare sa localizeze un incendiu din faza initiala pentru inlaturarea avariilor. Fara indoiala ca la succesul atacului pentru stingerea incendiilor la rezervoarele cu produse petroliere, pe langa performantele masinilor, utilajelor si instalatiilor folosite, o contributie de seama urmeaza s-a aduca comandantul interventiei si ajutoarele lui,care trebuie sa aplice cu inventivitate principiile tactice specifice acestor categorii de incendii, precum si cele care sunt valabile pentru conducerea fortelor si mijloacelor de lupta contra incendiilor.

Particularitatile stingerii unor incendii de produse petroliere

Stingerea incendiilor in rezervoare

Stingerea produselor petroliere albe se poate realiza mai usor in cazul in care capacul rezervorului a fost smuls in intregime si aruncat intr-o parte. Pentru succesul stingerii prezinta importanta nivelul benzinei din rezervor. Daca nivelul benzinei este scazut apare pericolul deformarii rezervorului intr-un timp relativ scurt. In anumite cazuri, pe timp de iarna racirea abundenta a rezervoarelor vecine cu produse petroliere albe (benzina etc.) amplasate la distantele prevazute de norme, nu este intotdeauna eficienta. Este mai bine ca vaporii de benzina in exces sa iasa prin supapele de respiratie, decat sa condenseze, avand loc si aspiratia aerului in interiorul rezervorului, mai ales pe timp de iarna cand temperatura este scazuta. In nici un caznu trebuie sa se renunte complet la racirea rezervoarelor, deoarece produsul se poate incalzi, se formeaza in interior o presiune ridicata, care poate duce la neetanseitati la capac sau la fisurarea cusaturilor la tole.

Un fenomen invers poate sa apara la rezervoarele cu produse petroliere negre (motorina, pacura etc.). Aceste produse avand temperaturi de fierbere ridicate si limite scazute de explozie a vaporilor, apare necesitatea racirii abundente a rezervoarelor, inlaturandu-se astfel formarea unor amestecuri explozive. Comandantul interventiei este obligat sa tina seama de aceste particularitati chiar de la inceputul organizarii stingerii incendiului si sa prevada eventualele dificultati care ar putea sa apara in cazul in care capacul rezervorului sau parti din acesta ar cadea (scufunda) in lichid. In acest caz succesul in lichidarea incendiului se poate obtine prin realizarea unor deschideri in peretele rezervorului mai sus de nivelul arderii cu 50 – 100 cm si introducerea prin ele a unor tevi care sa refuleze spuma, sau prin ridicarea nivelului lichidului din rezervor prin pompare de apa sau produs din rezervoarele invecinate. Acest procedeu prezinta si un dezavantaj si anume prin deschiderile practicate aerul patrunde in interior, intensificand procesul de ardere si in consecinta se accelereaza deformarea peretelui rezervorului. Daca prin masurile luate,in cazul nivelului scazut de produs in rezervor, nu se reuseste lichidarea incendiului, atunci se va trece la golirea rezervorului prin conductele ramase nedeteriorate sau la folosirea altor conducte de transvazare care trebuie racite in permanenta. Daca nu este posibil, se va lasa produsul (reziduurile) sa arda, luandu-se masuri de protejare a rezervoarelor vecine si a celui incendiat prin racire cu apa.

Deoarece incendiile de produse negre se caracterizeaza prin fenomene de fierbere si eruptie, comandantul interventiei, in afara organizarii racirii rezervorului aprins si celor vecine, precum si a pregatirii atacului cu spuma va lua masuri si de supraveghere continua a pozitiei frontului undei termice in masa produsului petrolier si a existentei apei pe fundul rezervorului. Titeiul brut este cel mai expus la fierbere si eruptie. La arderea lui, inca in cursul primei ore se poate produce fierberea si revarsarea lichidului peste marginea rezervorului, daca nivelul de titei in rezervor este ridicat. Existenta picaturilor de apa in stare de suspensie in titei ca si patrunderea apei pe timpul racirii contribuie la producerea fenomenului amintit mai inainte. Apa in stare de suspensie, la incalzirea produsului petrolier are proprietatea de a se separa si a acumula pe fund. Comandantul interventiei trebuie sa calculeze cu precizie timpul cand este posibila eruptia (aruncarea) produsului, in cazul in care frontul undei termice va ajunge la nivelul apei de la fundul rezervorului. In cazul aparitiei unor semne de modificare a procesului de ardere (cresterea vizibila a inaltimii si aparitia unui zgomot caracteristic), precum si revarsarea lichidului aprins peste marginea rezervorului este necesar ca pe partea ferita de vant, mijloacele de interventie transportabile si rezervoarele sa se aduca in pozitii sigure, fara a se opri refularea spumei si racirea peretilor rezervorului incendiat si a celor vecine.

Stingerea tortelor aprinse la rezervoarele etansate

Tortele deasupra supapelor de respiratie si flacarilor aparute la neetanseitatile cu suprafata mica se pot lichida cu succes prin folosirea jeturilor de apa si abur, a paturilor, prelatelor, panzelor de azbest si a sacilor de nisip. In cazul deschiderilor mai mari, incendiul poate fi lichidat prin actiunea combinata a jeturilor de apa compacte si pulverizata sau a aplicarii unor „plasturi” de anumite dimensiuni din patura sau prelata de incendiu, folosind si jeturi de apa care sa reteze forta. Se mai poate folosi si actiunea combinata a jeturilor de apa si abur in locul de ardere a vaporilor si introducerea aburului in spatiul de gaze al rezervorului.

Calculul substantelor de stingere si de racire

Rezervorul trebuie racit in intregul perimetru, luandu-se in calcul debitul de 0,5 l/s apa la 1 m lungime a circumferintei, iar pentru rezervoarele vecine 0,2 l/s pe jumatate din lungimea circumferintei rezervorului, adica pe partea expusa catre incendiu. Daca rezervorul se afla in zona actiunii temperaturii ridicate a focarului de ardere din cuva de retentie si in caz de producere a unor defectiuni la rezervor sau conducte, se recomanda ca intensitatea de racire a peretilor rezervorului sa se mareasca pana la 1 l/s ∙ m. Pentru asigurarea racirii rezervoarelor cu tevi manuale valorile specificate sunt orientative. In practica, in anumite situatii este nevoie de un debit mai mare. La racirea unui rezervor incendiat trebuie sa se foloseasca cel putin dpua tevi tip B. Racirea rezervoarelor situate la o distanta egala cu doua sau mai multe diametre de la rezervorul incendiat nu estenecesara.

Rezervoarele se racesc in mod continuu, inclusiv in timpul atacului cu spuma, precum si dupa reusita acestuia, pana la racirea completa a produsului petrolier respectiv. Intensitatea de refulare a spumei chimice (coeficient de infoiere ≈ 5) pentru stingerea incendiilor de produse petroliere in rezervoare, cu temperatura de inflamabilitate de 28oC si mai putin, se ia de regula, 0,75 l/s ∙ m, pentru cele cu temperatura de inflamabilitate intre 28 si 45oC de 0,5 l/s ∙ m2, iar pentru care depasesc 45oC de 0,3 l/s ∙ m2. La folosirea spumei cu coeficient mare de infoiere, intensitatea de refulare trebuie sa gie de 0,08 l/s ∙ m2 suprafata incendiata pentru lichide cu temperatura de inflamabilitate de 28oC si mai putin de 0,05 l/s ∙ m2 pentru titei si produse petroliere cu temperatura de inflamabilitate peste 28oC.