Pretensionarea armaturilor

PRETENSIONAREA ARMATURILOR

Armaturi preintinse

1. Pretensionarea armaturilor se va face numai cu instalatii omologate, de catre echipele atestate pentru aceasta activitate, conform prevederilor pct. 1.10.

Caracteristicile instalatiilor de pretensionare individuala a armaturilor, elaborate de INCERC si omologate in Romania, sunt dare in anexa 9.

Utilizarea instalatiilor se va face in conformitate ci indicatiile producatorului si cu regulile tehnologice de executie ale elementului din beton precomprimat.

Pentru precomprimarea prin infasurare cu sarma sub tensiune a recipientilor cilindrici se utilizeaza masini speciale omologate de furnizori. Procedeul de precomprimare prin infasurare cu astfel de masini necesita agrement tehnic.

Instalatiile importate vor fi atestate tehnic conform H.G.R. nr. 1046/1996, garantate de furnizor si verificare, pana la capacitatea lor maxima, de cel care le utilizeaza.

2. Pretensionarea armaturilor se va face, de regula la temperaturi de minimum + 5^oC. La armaturile preintinse limita poate fi redusa la 0^oC.

In perioadele reci, etapa de pretensionare va fi corelata cu asigurarea conditiilor necesare de temperatura pentru realizarea operatiilor urmatoare, in special protectia prin injectare.

In cazul elementelor executate pe stend, diferenta de temperatura a mediului ambiant, intre tensionare si betonare nu va depasi 15^oC.

3. La instalatiile la care forta de pretensionare se determina pe baza presiunii, se vor respecta urmatoarele:

a) Transportul, manipularea si depozitarea manometrelor se vor face cu deosebita atentie pentru evitarea socurilor.

b) Pe langa manometrele de lucru se va dispune de inca o serie de manometre de rezerva. Se atrage atentia asupra corelarii valorii pentru manometre gradate in bari si cele in atmosfere.

c) In afara de manometrele de lucru si cele de rezerva, se va dispune si de manometru etalon, folosit pentru verificarea periodica a manometrelor de lucru.

d) Verificarea manometrelor de lucru se va face cel putin saptamanal si imediat cand manometrele au suferit socuri (de exemplu scaparea armaturii din presa, loviri etc.); verificarea se va face prin montarea in paralel a manometrului de lucru si a manometrului etalon. Manometrul etalon va fi verificat metrologic, periodic, cel putin o data pe an, precum si in caz de accidente produse in timpul transportului sau utilizarii acestui manometru.

e) Se recomanda ca manometrele utilizate sa aiba urmatoarele caracteristici:

- clasa manometrelor de lucru sa fie de maximum 1,6 iar pentru manometrele etalon maximim 1;

- diametrul cadranului sa fie de minimum 100 mm, iar diviziunea minima de 10 bari (atmosfere), pentru a permite o citire cat mai exacta a presiunii realizate;

- presiunea maxima admisibila a manometrului sa fie cu cel putin 30% mai mare decat presiunea maxima de lucru;

- sa fie de tip "antisoc" cu glicerina sau alt sistem mecanic sau hidraulic de protectie.

4. La instalatiile la care pretensionarea armaturilor se face in grup se vor prevedea masuri pentru a se asigura uniformitatea eforturilor din armaturi (de exemplu cilindri de compensare tip INCERC, prese policilindrice, intinderea prealabila a fiecarei armaturi la un efort de cel putin 0,1 din valoarea efortului de control, s.a.

5 Blocarea armaturilor pretensionate se va face in blocaje specifice instalatiei de pretensionare utilizate si care corespund prevederilor din cap. 4.

6. In afara verificarilor efectuate la receptia acesteia, instalatia de pretensionare se va verifica periodic, cel putin trimestrial, stabilindu-se corespondenta intre indicatiile aparatului de masurare al instalatiei si forta realizata. Verificarea se va face, de asemenea, dupa fiecare inlocuire a vreunei parti componente a instalatiei precum si in toate cazurile in care se constata unele anomalii (alungiri diferite de cele calculate, zgarieturi accentuate pe suprafata pistolului, presiuni mari la deplasarea in gol a pistonului s.a.)

Aparatele de verificare se recomanda a avea clasa de precizie egala cu sau sub 1.

La inceputul fiecarui schimb de lucru se va face o verificare a functionarii instalatiei.

Programul de pretensionare, ce face parte din fisa tehnologica, va cuprinde date privind:

- identificarea (tipul de element, data de intocmire a programului);

- tehnologia folosita (tipar portant, stend);

- tipul si caracteristicile programului de pretensionare;

- tipul armaturii pretensionate;

- forta de pretensionare stabilita in proiect;

- pierderile de tensiune determinate in conformitate cu indicatiile pct. 8.;

- forta de pretensionare ce urmeaza a se realiza, tinand seama de pierderile de tensiune masurate;

- valorile de control la diverse intervale de timp (fie dupa pretensionare, fie inaintea transferului) stabilite de comun acord de catre proiectant si executant, necesare pentru verificarile prevazute la pct. 12., precum si limitele posibile de variatie, tinand seama si de efectul relaxarii efortului din armatura pretensionata; abaterile admise, la efortul de pretensionare realizat cu prese hidraulice, sunt de 3% pentru media eforturilor din toate armaturile si de 5% pentru o armatura luata separat.

8. Pentru verificarea pierderilor de tensiune necesare intocmirii programului de pretensionare se va tine seama de prevederile proiectului si regulile tehnologice de fabricatie.

La determinarea pierderilor respective (pana la faza de transfer), se recomanda a se solicita concursul unui institut sau laborator de specialitate, dotat cu aparatura adecvata.

Conditiile tehnologice vor trebui sa corespunda celor din productia curenta.

Pe aceeasi linie tehnologica se vor efectua minimum trei determinari, la cicluri tehnologice de executie diferite, in calcul urmand a se considera valoarea medie.

In cazul in care forta de pretensionare realizata, tinand seama pierderile determinate in conditiile aliniatului precedent, nu difera de cea din proiect cu mai mult de 3%, nu se vor folosi corectii.

Pentru diferente mai mari, se va decide de comun acord cu proiectantul sau expertul asupra masurilor ce trebuie luate.

9. Inainte de a incepe pretensionarea armaturilor se va verifica daca:

- blocajele sunt corespunzatoare;

- diametrul si dispozitia armaturilor in blocaje si in ecranele de pozitionare corespund proiectului

- dispozitivele de siguranta ale instalatiei de pretensionare (de exemplu supape de limitare apresiunii) sunt reglate la valoarea prescrisa;

- diversele parti componente ale instalatiilor, in special racordurile instalatiilor hidraulice, sunt in buna stare si corespund schemei de functionare;

- piesa de rezemare a presei corespunde tipuluyi de blocaj utilizat;

- la instalatiile de pretensionare monofilare cursa pistonului de blocare este suficienta pentru presarea corespunzatoare a penelor blocajului, dupa atingerea fortei de control in armatura;

- sunt asigurate toate masurile de protectie a muncii;

- sunt asigurate toate conditiile ca celelalte operatii tehnologice sa se poati desfasura in conditiile prevazute in regulile tehnologiei avute in vedere la intocmirea programului de pretensionare si in timp util, evitandu-se astfel mentinerea timp indelungat a armaturii la stare tensionata si nebetonata.

10. Pretensionarea armaturii se va efectua conform programului stabilit, elementele componente ale instalatiei de pretensionare trebuind sa fie asamblate in acelasi mod ca la efectuarea verificarilor facute conform pct. 6., fara introducerea unor surse suplimentare de pierderi de tensiune (robinete, conducte cu sectiuni reduse etc.).

11. Controlul realizarii si mentinerii efortului din armatura pretensionata in limitele impuse, se va face de personal ingineresc instruit in domeniu, pe baza unui program de observatii si masurari care, in afara verificarilor instalatiei si manometrelor (prevazute la pct. 4 si 6.) , va cuprinde cel putin operatiile prezentate in continuare:

a) Masurarea alunecarii armaturii pentru fiecare blocaj, cel putin o data la doua saptamani.

Valorile inregistrate trebuie sa se inscrie de regula in cele prescris prin proiectul elementului. Depasirea (cu maximum 50%) a valorilor respective poate fi acceptata la armaturi cu lungimea mai mare decat 18 m

Se va controla daca depasirea lunecarilor nu este cauzata de functionarea necorespunzatoare a instalatiei de pretensionare, de exemplu nepresarea sau presarea insuficienta a penelor la blocare.

b) Verificarea efortului in armatura pretensionata efectuata, periodic, prin sondaj, la minimum 10% din numarul armaturilor pretensionate.

Se recomanda ca masuratorile sa se faca la acelasi interval de timp de la pretensionare, pentru toate armaturile. Intervalul respectiv va corespunde indicatiilor din programul de pretensionare si determinarilor efectuate conform pct. 8.

In cazul in care valorile masurate nu se situeaza in domeniul de variatie admis de programul de pretensionare, se vor analiza cauzele, eliminandu-se deficientele; daca este cazul se va dispune reactualizarea programului de pretensionare. Elementele la care realizarea fortei de pretensionare este in dubiu vor fi supuse expertizarii dupa care se va decide modul de utilizare a acestora.

Referat: Valori ale afacerilor in dificultate Referat: Riscul in asigurari

In cazul armaturilor pretensionate individual, verificarile prevazute la acest punct se pot face prin inregistrarea fortei de dezlipire a blocajului, cu ajutorul presei rezemand pe un suport corespunzator.

Se recomanda ca la verificari sa se foloseasca captori de forta electrorezistivi sau hidraulici, avand clasa de precizie 1 si plasati intre presa si suportul de rezemare. Verificarile pot fi facute si pe traseul armaturilor cu ajutorul aparatului Vogt sau a unui aparat similar verificat si admis de metrologie. In cazul armaturilor pretensionate in alt sistem, de exemplu infasurarea continua, verificarea in diverse puncte in lungul armaturii se va face cu dispozitive de masurare cu coarda vibranta, sau cu deformatii impuse (exemplu aparatul Vogt).

12. In afara verificarilor prevazute la pct. 11. se vor putea adopta si alte masuri, mai ales in cazul unor procese tehnologice speciale (vibrare intensa, centrifugare s.a.), care pot influenta conditiile de blocare a armaturilor. In aceste cazuri se vor urmari, periodic, prin repere trasate pe armaturi (imediat dupa tensionare), eventualele alunecari ale acestora in diversele etape tehnologice, in vederea remedierii deficientelor.

13. Datele obtinute la verificarile conform pct. 4.; 6.; 11. si 12., precum si cele referitoare la pretensionarea armaturilor (pentru fiecare element sau pe grupe de elemente) vor fi trecute obligatoriu, in ordine cronologica, intr-un registru ce va fi tinut de echipa de pretensionare si care apoi se va pastra timp de 50 ani, urmand ca in fisa de confectionare a elementului sa se precizeze numai datele prevazute la pct. 14.

Unitatile de executie pot adopta si alte modalitati de inregistrare si pastrare a datelor referitoare la pretensionare, in concordanta cu sistemul de calitate propriu.

14. Inregistrarile referitoare la pretensionare, ce se vor trece in fisa de confectionare a elementului, vor cuprinde datele privind forta de pretensionare, pe tipuri de armaturi, constatari si observatii reprezentand eventuale diferente fata de programul de pretensionare.

15. Operatia de transfer sa va face numai dupa ce s-a verificat, prin incercarea epruvetelor pastrate in aceleasi conditii ca elementul, conform STAS 1275-88, ca rezistenta betonului corespunde prevederilor proiectului.

Se recomanda ca operatia de transfer sa se efectueze lent.

In cazul in care transferul nu se poate efectua lent ci prin taierea armaturilor (cu discuri cu carborund, cu foarfece speciale sau cu ajutorul unui aparat de sudura), ordinea de taiere a armaturilor trebuie sa corespunda prevederilor proiectului, operatia facandu-se alternativ de la ambele capete ale tiparului sau stendului.

Armaturi postintinse

16. Pretensionarea armaturilor se va face in conditiile prevazute la pct. 1.3., instalatiile de pretensionare elaborate de INCERC si omologate in Romania fiind prezentate in anexele 9 si 10. Modul de lucru este detaliat in cartea tehnica a instalatiilor respective.

Se recomanda ca - in limita permisa de ritmul de desfasurare a lucrarilor - sa se evite ca precomprimarea sa se faca in perioade cu umiditate ridicata a mediului.

1 In afara verificarilor efectuate la receptie, instalatia de pretensionare se va verifica astfel:

a) La sosirea pe santier, instalatia se va incerca la o presiune cu 5% mai mare decat presiunea maxima de lucru prevazuta. Proba se poate face odata cu determinarea frecarilor in prese.

b) La inceputul fiecarui schimb de lucru se vor examina principalele parti componente ale instalatiei (racordurile, pompele etc.), controlandu-se daca sunt in buna stare si daca sunt montate corect.

c) La sosirea pe santier, dupa fiecare schimbare a garniturilor de etansare ase pistonului si de fiecare data dupa o intrerupere de functionare de peste o luna, dar cel putin o data pe an, se vor determina frecarile interioare ale fiecarei prese, in conditii cat mai apropiate de cele de lucru (lichid utilizat, temperatura, presiune).

18. Determinarea frecarilor se poate face fie cu ajutorul unor captori de forta adecvati, avand clasa de precizie 1, fie cu ajutorul altei prese de acelasi tip.

In ambele cazuri, inainte de a face determinarile, se vor efectua 3 deplasari libere a pistonului, pe intreaga cursa, inregistrandu-se domeniul de variatie al presiunii si calculandu-se media celor 3 determinari. La aceasta operatie se va utiliza un manometru de presiune redusa (circa 20 bar).

a) In cazul captorilor de forta, ordinea de presare este urmatoarea: presa ce se verifica, inelul ancorajului, captorul de forta, ancorajul pentru fixarea fasciculului folosit la etalonare.

Marimea "f " a frecarii din presa se determina cu formula:

in care:

A - aria sectiunii transversale a pistonului presei;

p - presiunea la manometrul pompei cu care se actioneaza presa;

F - forta determinata cu ajutorul captorului de forta.

Se permite ca frecarea sa se determine pentru forte pana la 70% din forta maxima, extrapolandu-se rezultatele.

b) In cazul utilizarii a doua prese, acestea se cupleaza cap la cap, prin intermediul tipului de fascicul ce urmeaza a fi tensionat, intre elel fiind plasate inelele ancorajelor. La instalatiile de 1200 si 2500 KN se vor monta si rozetele de blocare si de deblocare. Fiecare presa va fi racordata la o pompa prevazuta cu manometru; se actioneaza numai una din pompe (pompa activa), la cealalta presa fiind scos pistonul si inchisa camera de presiune, determinarea marimii "f " a frecarii din prese facandu-se cu formula:

in care:

p₁ - presiunea indicata de manometrul pompei active;

p₂ - presiunea indicata de manometrul pompei pasive.

Citirile la manometre se vor face numai in urcarea foarte lenta a presiunii sau chiar in momentul opririi pompei, deoarece la coborarea presiunii frecarile in prese schimba de semn.

Valoarea 'f" obtinuta in acest caz reprezinta media frecarilor din cele doua prese si pentru sporirea preciziei este necesar sa se faca cel putin doua perechi de determinari, cu trepte de oprire diferite, astfel ca, pe rand, fiecare instalatie presa-pompa sa fie activa.

Pe baza datelor obtinute, se va intocmi un grafic din care sa rezulte forta reala dezvoltata de presa pentru diferite indicatii ale manometrului.

Se recomanda ca pierderile prin frecare sa se determine cu manometre avand clasa de precizie 1. De asemenea, se pot utiliza pompe actionate manual in locul celor actionate electric.

19. La elementul ce urmeaza a se precomprima se vor efectua urmatoarele operatii preliminare:

a) Se va verifica daca la executie au fost asigurate masurile care sa permita, la precomprimare, deformarea dupa schema statica adoptata la proiectare (de exemplu reazem mobil la una din extremitatile grinzilor, articulatie la anumiti stalpi la constructii in cadre etc.). De semenea, daca la elementele independente este asigurata stabilitatea impotriva rasturnarii.

b) Se va verifica daca ancorajele sunt receptionate si daca corespund conditiilor de verificare

c) Se va verifica existenta certificatului de calitate al otelurilor din care sunt confectionate fasciculele.

d) Se va examina betonul, in special in zona de rezemare a ancorajelor, pentru a nu prezenta segregari, fisuri si alte defecte sau degradari. De asemenea, se va verifica daca pozitia si diametrul gaurii din placa de repartitie corespund tipului de ancoraj folosit.

e) Se va controla daca s-a efectuat remedierea degradarilor care afecteaza capacitatea de rezistenta a elementului, inclusiv in ceea ce priveste durata necesara pentru intarirea materialului utilizat pentru remediere.

f) Se va verifica perpendicularitatea dintre extremitatea canalului fasciculului si placa de repartitie. In cazul in care aceasta perpendicularitate nu este indeplinita pe toate directiile (abatere maximum 3^o), se vor folosi placi metalice sub forma de pana, sub tot ancorajul, prin care sa se corecteze abaterile respective.

g) Se vor incerca corpurile de proba corespunzatoare, pastrate in aceleasi conditii ca si elementul de beton, pentru a se determina rezistenta la compresiune a betonului. In cazul constructiilor din boltari sau panouri prefabricate asamblate prin precomprimare, trebuie sa existe si pe santier certificatele de calitate emise de producator, prin care se garanteaza calitatea corespunzatoare a betonului. In caz de dubiu asupra calitartii betonului sau in cazul unor deteriorari ale elementelor la precomprimare se vor face incercari nedistructive pentru determinarea rezistentei efective a betonului.

La elementele asamblate cu boltari, se vor face incercari pe corpurile de proba, prelevate din materialul de umplere a rosturilor, corpuri de proba pastrate la locul de asamblare. Rezistenta la transfer a materialului din rost va corespunde prevederilor proiectului.

h) Se vor verifica cofrajele, esafodajele si cintrele in ceea ce priveste posibilitatea de preluare a deplasarilor la precomprimare conform prevederilor din cap. 2.

i) Se va verifica posibilitatea de deplasare a fasciculelor in canale si se va evacua, cu ajutorul aerului comprimat, praful sau apa patrunse eventual in acestea.

20. In legatura cu armatura de pretensionare se vor efectua urmatoarele operatii preliminare:

a) Se va verifica starea armaturii din punct de vedere al modulului de conservare.

Fasciculele care pe suprafata sarmelor prezinta un strat de rugina superficiala care se indeparteaza prin simpla stergere cu materiale neabrazive pot fi pastrate in canale. In celelalte cazuri se va cere avizul unui institut (laborator) de specialitate.

Constatarile asupra starii suprafetei armaturii vor fi consemnate intr-un proces verbal de lucrari ascunse, de catre inginerul atestat, impreuna cu beneficiarul investitiei si, dupa caz, cu proiectantul; procesul verbal se va atasa la fisa de pretensionare.

b) Se va verifica daca sectiunea armaturii corespunde celei din proiect.

c) Se vor determina pierderile reale din fiecare pentru o serie de fascicule cu caracteristici geometrice cat mai diferite (lungime, deviatia unghiului), la care pretensionarea se face la ambele extremitati, pentru a se putea compara cu valorile luate in calcul la proiectare si a definitiva valoarea de control la alungirea armaturii pretensionate. Modul in care se determina pierderile reale din frecare este indicat la pct. 22.

21. Proiectantul va definitiva pe santier propunerile inginerului responsabil cu precomprimarea privind:

a) Marimea fortei de control, tinand seama de marimea reala a pierderilor prin frecare.

b) Marimea alungirii de control a armaturii pretensionate pentru efortul unitar de control, tinand seama de modulul de elasticitate al armaturii satbilit conf pct. 3.8. si de pierderile din frecare determinate pe santier. Alungirea se va calcula pentru lungimea totala a fasciculului, inclusiv portiunile pana la ancorajele de prindere in prese.

c) Programul special de precomprimare, daca prin proiect se prevede ca precomprimarea sa fie efectuata in etape, tinandu-se seama de conditiile concrete in care se efectueaza operatiile respective.

In cazul elementelor executate dupa proiecte tip, datele de la aliniatele a, b si c vor fi stabilite cu proiectantul lucrarii.

22. Tipurile si numarul fasciculelor de acelasi tip la care se fac determinari ale pierderilor prin frecare se vor stabili de proiectant si inginerul responsabil cu precomprimarea.

Se vor face determinari mai numeroase la constructii importante sau cu conditii speciale de exploatare (amplasate in medii cu agresivitate medie sau puternica, supuse la presiuni de lichide sau gaze, radiatii s.a.).

In cazul in care nu se fac masurari pe toate tipurile de fascicule se vor alege trasee rectilinii si trasee curbe pentru a se putea separa coeficientul de frecare liniara k, de coeficientul 

In absenta fasciculelor liniare separarea coeficientilor de frecare se poate face conform indicatiilor din anexa 11.

In cazul fasciculelor cu ancoraje inel-con, la operatia de determinare a frecarilor, nu se va monta conul intre sarme. Celelalte piese anexa (rozetele de blocare si de deblocare) vor fi montate ca si in cazul determinarii pierderilor prin frecare in prese.

Determinarea pierderilor prin frecare se va face cu ajutorul a doua prese, montandu-se cate o presa la fiecare capat al fasciculului, pretensionarea facandu-se numai cu o singura presa (activa), la cealalta presa fiind scos pistonul si inchisa camera de presiune.

Pe baza citirilor presiunilor (p₁ si p₂) la manometrele celor doua instalatii, se determina fortele la extremitatile fasciculelor cu urmatoarele formule:

- forta la capatul de tragere

- forta la capatul opus

in care:

A - aria sectiunii transversale a pistonului presei;

f₁ si f₂ - coeficientii de frecare interioara a preselor corespunzatoare presiunilor p₁ si p₂; aceste valori se determina conform prevederilor pct. 18. In cazul in care frecarea din prese a fost determinata prin cuplarea a doua prese, se ia f₁ = f₂.

Pierderea de tensiune (F) datorita frecarii pe traseu va fi:

F = F₁ - F₂

In cazul in care pierderile prin frecare se determina folosind captori de forta, lungimea fasciculelor pe care se fac determinari va trebui sporita astfel incat sa permita amplasarea captorilor respectivi; fasciculele vor fi confectionate din acelasi lot ca si cele curente.

Se permite ca determinarea pierderilor prin frecare sa se faca prin extrapolarea valorilor obtinute la un nivel de tensionare egal cu 85% din efortul de control prevazut in proiect.

In cazul unor trasee foarte lungi, la care alungirea depaseste cursa unei prese chiar si la 85% din efortul de control, determinarile se vor putea face prin actionarea in trepte, a ambelor piese, in mod succesiv.

Modul de determinare a frecarilor la toroanele din acelasi fascicul, pretensionate individual, succesiv, se va face pe baza indicatiilor date de elaboratorul procedeului. Se vor vrifica toate toroanele din acelasi fascicul, avand in vedere presiunea transversala variabila a toroanelor pretensionate anterior care conduce la pierderi deferite in toroane.

23. Pe baza rezultatelor determinarilor conform pct.22 se definitiveaza programul de pretensionare. Acesta va fi reactualizat in cazul in care ulterior se constata diferente fata de pierderile stabilite initial.

Daca la unele fascicule, pierderile prin frecare obtinute prin determinari directe, sau pe baza acestore, sunt mai mari decat cele din proiect cu mai mult de 3%, iar efortul de control din proiect nu poate fi marit, fiind egal cu , se va proceda in una din urmatoarele variante:

- se va prevedea sporirea efortului de control la celelalte tipuri de fascicule din element la care, efortul de control este mai mic de 0,8P^Normat (exemplu fascicule rectilinii sau cu deviatii unghiulare mici);

- se va mari numarul de sarme din fascicul, daca in element sunt fascicule cu numar mai redus de sarme decat numarul maxim permis de ancoraj;

- se vor lua masuri de atenuare a frecarilor, de exemplu prin peliculizarea sarmelor cu ulei emulsionabil PE 1A.

Daca pierderile prin frecare sunt mai reduse si exista certitudinea ca ele se vor mentine la acelasi nivel si la celelalte elemente, se poate analiza posibilitatea de reducere a fortei de control.

24. Datele determinarilor conform pct. 18. si 22., precum si programul de pretensionare se vor anexa la dosarul lucrarilor.

25. La elementele cu armatura postintinsa este obligatoriu ca presa cu care se executa intinderea armaturii sa reazeme pe elementul ce se precomprima, in vederea realizarii scurtarii elastice a betonului in timpul transferului.

Inainte de montarea presei, armaturile ce compun fascicului vor fi ordonate pe portiunea care iese din beton, in vederea montarii lor corespunzatoare in ancorajul de inventar dupa introducerea presei. De asemenea, pistonul presei va fi deplasat in gol pentru a verifica daca frecarile in presa s-au modificat fata de valoarea determinata conform pct. 18. aliniatul 2.

26. Pretensionarea armaturii pana la valoarea de control se va efectua in 4 sau 5 trepte. La fiecare treapta se vor nota toate datele care sa permita stabilirea alungirii si a fortei de pretensionare.

In anexa 12 se da un model de intocmire si completare a fisei de pretensionare, cu urmatoarele recomandari:

a) Presiunea corespunzatoare treptelor de pretensionare sa corespunda unor diviziuni ale cadranului manometrului.

b) Primele doua trepte sa fie egale intre ele si egale cu cel putin1/6 din efortul unitar final.

c) Sa se reprezinte pe hartie milimetrica diagrama efort - alungire pentru verificarea linearitatii acesteia si extrapolarea necesara conf. pct. 30.

Citirea indicatiilor manometrului se va face numai la cresterea foarte lenta a presiunii sau imediat in momentul opririi pompei, deoarece la descarcare valorile sunt influentate de schimbarea sensului frecarilor interioare din presa.

2 Pentru ancorajele tip inel-con (anexa 7), forta de presare a conului la sfarsitul pretensoinarii va fi cuprinsa intre 15% si 20% din forta de rupere a fasciculului, pentru instalatiile de pretensionare de 12502500 KN si intre 18% si 22% pentru instalatiile de 300 si 600 KN.

28. In cazuri speciale in care pretensionarea fasciculelor pana la forta de control nu poate fi realizata intr-o singura etapa, se recomanda ca prima etapa de pretensionare sa reprezinte 4060% din forta de control. Presarea intermediara a conului se recomanda sa se faca cu o forta egala cu 70% din forta de presare finala.

29. Se recomanda ca toate datele din fisele de pretensionare sa se completeze direct in timpul efectuarii lucrarilor. In acele cazuri in care conditiile de lucru nu fac posibila intocmirea directa a fiselor, datele de pretensionare pot fi inscrise intr-un caiet de lucru, fisele intocmindu-se pe baza datelor respective.

Citirile inregistrate se vor prelucra inainte de blocarea definitiva a ancorajelor, pentru a trage concluziile asupra realizarii alungirii prescrise, in conformitate cu prevederile pct. 33.

Fisele de pretensionare reprezinta unicul act valabil pentru stabilirea calitatii operatiilor de pretensionare. Fisele se completeaza si se semneaza de catre inginerul responsabil cu precomprimarea si se vor anexa la cartea constructiei.

In cazul unor structuri cu numar mare de fascicule cu caracteristici identice, in locul fiselor individuale se poate realiza o fisa comuna pentru mai multe fascicule, datele fiind reunite sub forma tabelara adecvata.

30. Masurarea alungirii armaturii pretensionate incepe dupa realizarea primei trepte considerata drept treapta "zero conventional", iar valoarea corespunzatoare alungirii corespunzatoare intervalului dintre presiunea zero si presiunea treptei alesa ca zero conventional se obtine prin extrapolare.

31. Alungirea armaturii in cursul pretensionarii se determina, cu precizia de 1 mm, prin:

a) Masurarea deplasarii unor repere trasate pe armaturi, fata de suprafata de capat a elementului (cazul instalatiilor la care armaturile sunt accesibile, de exemplu instalatiile de 300 si 600 KN).

b) Masurarea deplasarii pistonului (cazul instalatiei INCERC 120 pentru fasciculele 24 7 mm si INCERC 250 pentru fascicule 48 7 mm).

In cazul b, pentru stabilirea alungirii efective, valorile obtinute trebuie corectate prin scaderea deplasarii armaturilor ca urmare a impanarii progresive in ancorajul de inventar al presei.

De regula, ansamblul format din sarme si conul ancorajului de inventar se deplaseaza simultan, astfel incat deplasarea conului reprezinta valoarea de corectie.

32. Pentru a depista aparitia unei neuniformitati exagerate a eforturilor in armaturile ce compun fascicolul, imediat dupa impanarea acestora in ancorajul de inventar al presei se vor trasa semne pe toate armaturile (in vecinatatea piselor de ancorare), care vor fi urmarite pe parcursul tensionarii.

Daca se constata lunecari neuniforme importante (mai mari de 5 nn), fasciculul se va desface din presa prin declavetarea ancorajului de inventar, sarmele fasciculului se vor rearanja, dupa care se va relua operatia de tensionare.

33. La pretensionarea fiecarui fascicul se va compara valoarea alungirii efective corespunzatoare efortului unitar de control, cu alungirea prevazuta in programul de pretensionare. La pretensionarea din ambele capete, comparatia se va face pentru intreaga alungire, care este suma alungirilor de la fiecare capat, intre valorile inregistrate in cele doua extremitati putand fi variatii in functie de viteza de realizare a fortei, asimetria fasciculului etc.

Daca diferentele constatate dintre valorile efective si cele de control sunt in limitele:

a) 5%, operatia de pretensionare se considera satisfacatoare.

b) - 5% la - 10%, se permite sporirea treptata a efortului unitar de control, cu pana la 5% fata de valoarea prescrisa in proiect, pentru ca alungirea masurata sa fie cuprinsa in limitele indicate la aliniatul a; dupa atingerea valorii maxime, efortul poate fi coborat la valoarea din proiect, blocarea facandu-se in aceasta situatie.

c) + 5% la + 10%, se va efectua o verificare suplimentara a manometrelor si in cazul cand acestea corespund etalonarii, pretensionarea se considera satisfacatoare; inainte de demontarea manometrelor pentru verificare, se recomanda ca presiunea sa fie redusa cu minimum 20% pentru a evita mentinerea instalatiei la o presiune prea ridicata.

d) mai mari decat 10%, se vor opri lucrarile de pretensionare si se va anunta proiectantul.

Dupa pretensionarea unui numar de fascicule identice si stabilirea domeniului de variatie a alungirilor, se va cauta sa se determine cauzele unor depasiri semnificative ale domeniul respectiv.

34. Alunecarea sarmelor in ancoraj la blocare se determina la coborarea presiunii de pretensionare, dupa presarea conului prin masurarea deplasarii unor repere trasate pe sarmele fasciculului, in raport cu un punct fix de pe piesa de beton sau de pe corpul presei. La instalatiile la care armaturile nu sunt accesibile (INCERC - 120 si INCERC - 250) se va masura revenirea pistonului.

Pentru stabilirea alunecarii reale a sarmelor in ancoraj, se va scadea alungirea sarmelor pe lungimea cuprinsa intre ancoraj si sectiunea in care s-a trasat reperul, corespunzatoare efortului unitar de control, din marimea deplasarii masurate conform aliniatului precedent.

Alunecarea sarmelor din ancorajul fix in cazul pretensionarii de la un singur capat se va determina prin masurarea deplasarii unor repere trasate pe sarme in raport cu fata ancorajului.

Daca, la transfer, alunecarea sarmelor din ancorajele cu conuri sau pene depaseste valoarea limita precizata in proiect sau in indicatiile de utilizare a ancorajului, cu mai mult de 50%, lucrarile de pretensionare se vor opri si se va trece la verificarea din nou a ancorajelor.

35. Dupa efectuarea blocarii armaturii pretensionate in ancoraj si indepartarea presei, la ancorajele tip inel-con se traseaza un semn pe armaturi la circa 100 mm de la fata ancorajului, care va fi verificat, pana a doua zi, pentru a se constata eventualele alunecari.

Daca asemenea alunecari au loc, pretensionarea se va opri si se va dispune verificarea ancorajelor (geometrie, duritate).

36. Taierea capetelor sarmelor se va face in momentul inceperii pregatirilor pentru injectare. Toate operatiile se vor face cu atentie, evitandu-se socurile si indoirea armaturilor, care ar putea provoca alunecarea armaturilor din ancoraj. Taierea sarmelor se va face cu discuri rotative sau cu flacara oxiacetilenica, la o distanta de minimum 50 mm de ancoraj. Eventuala indoire a sarmelor se va face cu chei speciale; in acest caz lungimea de taiere se va spori. Taierea capetelor sarmelor nu este necesara daca betonarea zonelor de capat permit inglobarea lor la intreaga lungime.

3 Armaturile postintinse exterioare, realizate sub forma de toroane individuale (de exemplu in cazul recipientilor precomprimati cu toroane ancorate in nervuri), se pot pretensiona cu presele monofilare de 120 si 200 KN (anexa 9); in acest caz, controlul realizarii fortei se va face pe baza indicatiilor manometrului pompei.

Se vor respecta prevederile privind etalonarea prealabila a preselor si determinarea frecarilor pe traseu.

In locul fiselor individuale de precomprimare se va intocmi o fisa colectiva pentru toate armaturile.

38. La ancorarea toroanelor individuale postintinse (constructii definitive) se vor utiliza numai ancoraje fara sensibilitate la coroziune.