Stingerea incendiilor izbucnite la avioanele militare

1. Caracteristicile avioanelor militare

Avioanele de lupta, in comparatie cu avioanele de calatori si marfuri, sunt caracterizate de urmatoarele elemente:

- pericolul pentru personal este concentrat intr-un singur loc, de dimensiuni mici - postul de pilotaj -, situat la partea din fata aparatului, lucru ce favorizeaza interventia rapida a pompierilor pentru salvarea pilotului sau a echipajului avionului;

- singura cale de acces la postul de pilotaj o reprezinta capota din plexiglas a aparatului, care are o grosime considerabila (un perete construit din doua straturi din plexiglas, separate printr-un strat de aer) si care presupune forta fizica si mijloace (rangi, topoare) pentru a reusi sa se patrunda in carlinga si sa se salveze pilotul;

- marirea dimensiunilor avioanelor a dus la cresterea inaltimii postului de pilotaj, caracteristica ce impune folosirea scarilor pentru a se putea executa salvarea echipajului;

- salvarea echipajului avionului este ingreunata de spatiul liber redus din cockpit, cand acesta este asezat in postul de pilotaj (marginea cockpitului se gaseste la inaltimea umerilor sau a gatului ocupantilor). De asemenea, salvarea este ingreunata si de faptul ca echipajul este inconjurat de echipament si dispozitive de comanda, dar, mai ales, ca este legat de aparat printr-o varietate de hamuri si legaturi;

- pentru salvarea rapida a echipajului, tipurile moderne de avioane sunt prevazute cu scaune ejectabile, care se catapulteaza impreuna cu parbrizul, atunci cand situatii deosebite ivite in timpul zborului, cum sunt incendiile, coliziunile etc., obliga pe piloti sa se salveze, aceste scaune avand dispozitive de securitate menite sa impiedice catapultarea nedorita a scaunului ejectabil la sol, dispozitive care se deconecteaza inaintea fiecarei decolari. Servantii care actioneaza pentru salvarea pilotilor ce nu s-au putut catapulta, trebuie sa blocheze aceste scaune, pentru a evita o eventuala catapultare pe timpul desfasurarii operatiunii de salvare, urmata de accidentarea salvatorilor sau a pilotilor;

- armamentul aflat in dotarea avioanelor militare cuprinde mitra­liere, tunuri, bombe sau rachete.

Mitralierele pot fi fixe sau mobile, acestea din urma fiind montate in turele.

La mitralierele incarcate, cartusele se pot amorsa singure pe timpul incendiului, datorita incalzirii excesive a magaziei, a tevii sau a benzii. De asemenea, mitralierele incarcate se pot autodeclansa si din cauza scurtcircuitelor electrice.

Constatand, la recunoastere, ca magaziile de munitii din aripi sau fuselaj sunt pline, comandantul interventiei este obligat sa ceara echipe­lor de armurieri de pe aeroportul militar sa execute descarcarea, trans­portul si depozitarea munitiilor, pompierii fiind aceia care vor asigura protectia necesara executarii acestei operatiuni.

In ceea ce priveste fortele si mijloacele cu care actioneaza pentru stingerea incendiilor, comandantul interventiei va introduce in lupta masinile si echipele de salvatori, pe aliniamente paralele cu linia de foc a mitralierelor, pentru a evita accidentarea militarilor din cauza declan­sarii involuntare a acestora.

Bombele, fixate in locase speciale din fuselaj sau pe aripi si expuse caldurii generate de incendiu, pot exploda in perioada de timp cuprinsa intre 2' 15' si 15'. Pentru a evita aceasta, comandantul interventiei va stabili concret, la fiecare avion, pe timpul executarii recunoasterii, unde se gasesc fixate bombele si va ordona imediat inceperea actiunii de racire a lor, destinand tevi tip „B”. Pana la eliminarea pericolului de explozie a bombelor, el va pastra in zona incendiului un numar foarte mic de oameni (doi-trei sefi de teava), care, din pozitii acoperite (santuri, gropi, denivelari, canale etc.), vor refula spuma fizica sau apa asupra locului de dispunere a bombelor, impiedicand propagarea flacarilor si asigurand desprinderea acestora de avion de catre armurieri.

Rachetele. Arme moderne si de mare eficacitate, prezente pe majo­ritatea tipurilor de avioane militare, rachetele sunt foarte periculoase, intrucat se gasesc montate deja pe dispozitivele de lansare (lans rachete), care, sub influenta caldurii excesive, se pot declansa.

In acest caz, factorul timp este hotarator, stiindu-se ca in 5 min. de la expunerea directa a rachetei propergolul se autoaprinde daca tem­peratura depaseste valoarea de 300°C.

Daca explodeaza incarcatura rachetei, unda de soc va produce mari distrugeri structurii avionului, precum si amorsarea altor incarcaturi explozive de pe aeronava.

Pentru racirea rachetelor afectate de incendiu, comandantul de interventie va ordona folosirea bioxidului de carbon, pulberii „Florex” si spumei fizica.

Materialele pirotehnice sunt folosite de avioanele militare pentru semnalizare, luminarea campului de lupta, descoperirea mai usoara a tintelor, fotografiere etc.

Aceste materiale cuprind pulberi inflamabile cu combustie rapida, care propaga foarte rapid un incendiu, cand sunt aprinse in cabina pilotului sau in fuselaj.

In caz de interventie la un avion militar, comandantul interventiei va cere armurierilor de pe aeroport sa scoata din lacasele lor conteinerele sau incarcatoarele cu aceste materiale, pompierii asigurandu-le protectia pe timpul desfasurarii actiunii de recuperare. Materialele pirotehnice vor fi depuse intr-un loc ferit de efectele incendiului, iar introducerea lor in depozite se va face numai dupa racirea conteinerelor si verificarea de catre specialisti a acestora.

2. Salvarea pilotilor si stingerea incendiului

Tinandu-se cont de faptul ca singurul mijloc de acces spre echipaj ramane capota de plexiglas, iar aceasta, datorita grosimii ei, rezista la foc circa 30' pana la 1 minut, comandantul interventiei trebuie sa actioneze pentru stingerea flacarilor ce se manifesta la suprafata fuselajului, in special in zona compartimentului unde se gasesc pilotii, situata atat de aproape de rezervoarele cu combustibili, imediat dupa sosirea fortelor pe aeroport.

In cazul interventiei la incendiile izbucnite la avioanele militare, salvarea echipajului nu mai poate fi socotita si executata ca o operatiune separata, ca in cazul interventiei pentru stingerea incendiilor la avioanele de transport calatori, ci este absolut necesar sa se atace imediat dupa sosirea pompierilor, o simpla actiune de intarziere a propagarii incendiilor fiind suficienta. in acest scop, vor fi refulate masiv substante stingatoare (pulbere „Florex” si spuma fizica), pentru limitarea propagarii incendiului in zona in care se afla echipajul, pentru protectia echipelor de salvare si izolarea peretilor fuzelajului de contactul cu flacarile, timp de cel putin 5 min. (timp in care trebuie sa se execute operatiunea de salvare), dupa care se continua lucrul pana la lichidarea completa a incendiului.

Pe timpul actiunii de stingere la avioanele militare, trebuie sa se tina seama de faptul ca benzina si ceilalti carburanti care se scurg si ard nu reprezinta intreaga cantitate de combustibil aflata in rezervoare, in acestea ramanand inca o insemnata parte supusa pericolului de incendiu. Pentru a preveni aprinderea si a acestor carburanti comandantul interventiei va lua masuri de acoperire cu spuma a intregului corp al avionului, a suprafetei de pista sau de teren pe care s-a scurs carburantul. In caz contrar topirea conductelor sau deformarea progresiva a structurii avionului vor contribui la scurgerea de noi cantitati de carburant preincalzit, favorizand dezvoltarea intensa a incendiului.

Interventia la incendiile izbucnite la avioanele militare impune si necesitatea actiunii de lichidare a incendiului in interiorul corpului avionului, in scopul limitarii sau excluderii pericolului exploziei recipientilor cu gaze lichefiate aflate sub presiune. O asemenea explozie va produce, in afara efectului distructiv - deosebit de grav, si o dezvoltare a arderii, care poate anihila toate eforturile depuse pentru salvarea echipajului si stingerea incendiului. Intrucit practica interventiei pentru lichidarea in­cendiului izbucnit la un avion militar a demonstrat ca totdeauna opera­tiunea de salvare se poate realiza in timpul de 5 min. de la prabusirea acestuia, este necesar sa se faca tot ce este posibil pentru a impiedica propagarea flacarilor spre postul de pilotaj, prelungindu-se astfel sansa ca operatiunea de salvare sa fie eficace.

In afara acestor cateva particularitati specifice avioanelor militare, operatiunile interventiei pentru salvarea pilotilor si stingerea incendiilor se executa dupa metodele ce au fost prezentate in subcapitolul „Stin­gerea incendiilor la avioanele mari'.