Electrica
Retele electrice de distributie la consumatorRetele electrice de distributie la consumator 1. Factori care determina structura retelelor Structura unei retele este determinata de: - caracteristicile si dispunerea teritoriala a receptoarelor; - siguranta in alimentare, conform categoriei in care se incadreaza receptoarele; - felul curentului si nivelul de tensiune necesar; - indicatori tehnico-economici (cheltuieli de investitii, consum de material conductor, comoditate si cheltuieli de montaj, comoditate si cheltuieli de exploatare, pierderi de energie), - asigurarea conditiilor de protectie a personalului impotriva electrocutarii. 2. Realizarea sigurantei in alimentarea receptoarelor Pentru realizarea sigurantei in alimentarea receptoarelor, in functie de categoria i n care se incadreaza acestea, sunt posibile urmatoarele solutii: - Categoria 0: - doua cai de alimentare independente, racordate in puncte distincte ale SEE; - surse de interventie; - anclansarea automata a rezervei; - circuite distincte fata de alte receptoare. - Categoria I: - doua
cai de alimentare racordate in puncte distincte din sistemul intern (bare - circuite distincte fata de alte receptoare. - Categoria II: 1 – 2 cai de
alimentare din sistemul intern, in urma unui studiu tehnico- - Categoria III: o singura cale de alimentare. 3. Schemele principiale de distributie Schemele de distributie ale instalatiilor electrice se determina in functie de : - tipurile schemelor conductoarelor active (monofazat cu 2 sau 3 conductoare, bifazat cu 3 conductoare, trifazat cu 3, 4 sau 5 conductoare); - tipurile de scheme de legare la pamant.
Schemele de legare la pamant (fig. 1) sunt notate prin simboluri care semnifica urmatoarele: - prima litera - situatia retelei de alimentare in raport cu pamantul : - T - legatura directa la pamant; -
I - fie izolarea tuturor partilor active fata de
pamant, fie legarea la pamant - a doua litera – situatia maselor instalatiilor electrice in raport cu pamantul: -
T - masele instalatiei legate direct la pamant, independent de
eventuala legare -
N- legatura electrica directa a maselor la punctul de
alimentare legat la - alte litere - dispunerea conductorului neutru si a conductorului de protectie: -
S- functia de protectie este asigurata printr-un conductor
separat de cel neutru - C – functiile de neutru si de
protectie poate fi combinate intr-un singur Schemele TN au un punct legat la pamant , masele instalatiei fiind legate in acest punct prin conductoare de protectie. In aceasta schema, curentul de defect intre faza si masa este un curent de scurtcircuit monofazat. Se considera trei tipuri de scheme TN functie de dispunerea conductorului neutru si a conductorului de protectie si anume: - schema TN–C (fig. 1, a), in care functiile de neutru si de protectie sunt combinate intr-un singur conductor pentru intreaga schema; - schema TN-S (fig. 1, b), in care un conductor de protectie distinct este utilizat pentru intreaga schema; - schema TN-C-S (fig. 1, c), in care functiile de neutru si de protectie sunt combinate intr-un singur conductor pe o portiune a schemei. Schema TT (fig. 1, d) are un punct de alimentare legat la pamant, masele instalatiei electrice fiind legate la prize de pamant independente din punct de vedere electric de priza de pamant a alimentarii . In aceasta schema curentii de defect faza – masa , pentru intensitati chiar mai mici decat ale unui curent de scurtcircuit, pot fi suficient de mari pentru a provoca aparitia unei tensiuni periculoase . In
schema IT (fig. 1, e) toate partile active sunt izolate
fata de pamant sau legate la pamant prin intermediul unei
impedante, masele instalatiei electrice fiind legate la pamant.
In aceasta schema, un curent rezultat dintr-un prim defect
faza–masa are o intensitate suficient de mica incat nu poate
provoca nici o tensiune de atingere periculoasa. Limitarea curentului 4. Solutia uzuala Solutia uzuala consta in alimentarea receptoarelor si utilajelor printr-o retea de joasa tensiune, in curent alternativ trifazat, cu patru conductoare (trei faze si neutru), cu neutrul legat la pamant (TN, TT), cu tensiunea nominala 3x380/220 V, la frecventa de 50 Hz care satisface simultan necesitatile receptoarelor trifazate, bifazate si monofazate (inclusiv cele pentru iluminat). Mai recent, o data cu cresterea tensiunii nominale de linie a receptoarelor la 400 V, se recomanda tensiunea de distributie 3x400/230 V. Retelele au, in majoritatea cazurilor, neutrul legat la pamant chiar la transformatorul de alimentare (fig. 1 a,b,c,d), ceea ce permite: - limitarea tensiunii la care este supus organismul uman la atingerea unei faze; - eliminarea defectelor de punere la pamant a unei faze (fig. 2), prin crearea unui circuit de defect, prin pamant, al carui curent sensibilizeaza aparatul de protectie de pe faza respectiva; - limitarea tensiunii la care este supus organismul uman la atingerea unei carcase metalice legate la pamant si intrate accidental sub tensiune, ca urmare a unui defect in instalatie; - protectia fata de trecerea accidentala a tensiunii medii pe partea de joasa tnsiune. Retelele cu neutrul izolat fata de pamant (IT, fig. 1 e) se folosesc, de exemplu, in industria petroliera si miniera sau in alte instalatii din medii cu pericol crescut de electrocutare, unde prezinta avantaj fata de retelele legate la pamant. Solutia este insotita de controlul automat al izolatiei retelei fata de pamant. 5. Situatii particulare Pentru situatii particulare se recurge la : - redresoare locale pentru receptoarele de curent continuu; - convertizoare locale pentru receptoarele de medie frecventa; - transformatoare coboratoare locale pentru receptoarele de tensiuni mai mici.
|