Notiuni generale de transport a energie electrice

Notiuni generale de transport a energie electrice

Energia electrica produsa in centrale este transportata, in general, la distante mari cu ajutorul liniilor electrice. Cu cat distanta de transport este mai mare, cu atat si tensiunea adoptata pentru linia de transport este si ea mai mare. Aceasta se justifica astfel: la aceeasi putere electrica, cu cat tensiunea este mai mare cu atat curentul care trece prin line este mai mic, necesitand o sectiune de conductor mai mica si deci investitii mai reduse. Tensiunile folosite la transportul energiei electrice sunt 110, 220, 400, 700 kV.

Din punct de vedere constructiv, liniile de inalta tensiune sunt aeriene si se construiesc in afara localitatilor.

Liniile de transport a energiei electrice se termina in”centrale de greutate”ale zonelor alimentate cu energie. Aceste zone fiind intinse ele necesita o noua transformare a energiei de la tensiunea de transport, la o tensiune redusa, de distributie. Aceasta transformare se face in statii si posturi de transformare. Dupa destinatia lor, statiile de transformare pot fi: statii de transformare principale si statii de transformare secundare(sau posturi de transformare).

Statia de transformare principala alimenteaza cu energie electrica posturile de transformare si unele receptoare de putere mai mare, iar posturile de transformare alimenteaza cu energie electrica receptoarele de joasa tensiune.

In functie de locul unde sunt montate, statiile si posturile de transformare pot fi: exterioare sau interioare. Statiile exterioare se monteaza in aer liber, pe stalpi speciali, iar statiile interioare se monteaza in incaperi speciale pe sol sau subteran.

Intr-o statie sau intr-un post de transformare pot exista unul sau mai multe transformatoare. In majoritatea cazurilor, pentru ase asigura in bune conditii alimentarea cu energie electrica a unei intreprinderi, se folosesc doua sau mai multe transformatoare. Daca intreprinderea este mai mare, atunci in incinta intreprinderii in apropierea diverselor sectii, se monteaza cate o statie (sau post) de transformare.

Schemele electrice pentru linii de transport si pentru statiile de transformare se fac monofilar (diferite circuite sunt reprezentate simplificat, prin cate o singura linie, chiar daca circuitul respectiv este trifazat).Numarul conductoarelor pe care il contine circuitul, poate fi indicat prin liniute oblice, care   taie circuitul respectiv. Schemele monofilare simplifica desenul si sunt indicate atunci cand se arata schema de principiu a unei instalatii.

Statiile si posturile de transformare cuprind unul sau mai multe circuite de inalta tensiune si o serie de circuite de joasa tensiune. Cand la inalta tensiune sunt mai multe circuite(sosiri de la surse de energie, plecari la transformatoare, plecari spre consumatori de inalta tensiune), aceste circuite sunt legate la barele corectoare, comune pentru toate circuitele. In mod asemanator si la joasa tensiune, sosirile de la transformatoare si plecarile spre receptoare sunt legate tot la barele colectoare comune. Pe fiecare circuit, atat la inalta tensiune cat si la joasa tensiune, se monteaza: aparate de conectare, aparate de protectie si aparate se masura.

Cu cat postul de transformare t.e.m. este de putere mai mica si cu cat numarul de transformare este mai redus, cu atat postul respective are o importanta mai mica si aparatele folosite sunt in numar mai mic, pentru a nu ridica costul instalatiei(este cazul intreprinderilor mici sau cazul posturilor de transformare care deservesc electrificarea satelor).

In cazul statiilor si posturilor zidite, aparatajul de inalta tensiune se monteaza intr-o incapere separata, in care are acces numai personalul tehnic cu o calificare speciala si autorizat. Transformatoarele se monteaza in boxe speciale, astfel amenajate incat sa favorizeze racirea transformatoarelor. Pentru a limita efectele unui incendiu produs prin aprinderea uleiului, in cazul unei explozii a cuvei, sub transformator se prevede un canal colector de ulei.

Puterea transformatoarelor instalate intr-o statie sau post de transformare trebuie sa fie egala sau mai mare decat puterea tuturor receptoarelor in functionare normala. Pentru aceasta trebuie sa se tina seama ca nu toate receptoarele functioneaza simultan, sau ca nu toate receptoarele functioneaza la sarcina nominala. Alcatuind un table in care se indica la fiecare ora puterea ceruta de receptor, se poate trasa o curba de variatie a sarcinii totale si in felul acesta se poate determina puterea maxima a tuturor receptoarelor in functionare normala.

Raportul dintre puterea maxima a receptoarelor si puterea totala instalata se numeste factor de simultaneitate. Organizand procesul de productie intr-un mod corespunzator, pot fi reduse(aplatizate)varfurile de putere ale curbei de sarcina. Aceasta da posibilitatea de alimentare a tuturor receptoarelor de la o statie sau post de transformare cu o putere mai mica, ceea ce va duce la o reducere a volumului de investitii.