LUCRARE Electrician intretinere statii si retele - instalatie de iluminat exterior cu trei lampi, cu senzor de prezenta

LUCRARE DE ATESTAT

Instalatie de iluminat exterior cu trei lampi, cu senzor de prezenta

PROMOTIA:

FISA CUPRINS

1. Absolvent:

2. Specialitatea:Electrician intretinere statii si retele

3. Tema lucrarii:Instalatie de iluminat exterior cu 3 lampi, cu senzor de prezenta

4. Lucrarea cuprinde:

a)Memoriu justificativ

b)Descrierea constructiva si functionarea lucrarii

c)Schema electrica a lucrarii

d)Desenul de ansamblu

e)Desenele de executie a lucrarii

f)Norme de tehnica securitatii muncii

g)Calculul tehnico-economic

a) MEMORIU JUSTIFICATIV

Prin automat se intelege, in general, un dispozitiv care efectueaza-fara interventia omului-o anumita operatie. Cuvantul este de origine greaca, automotos si are intelesul de ”care se misca prin el insusi”. Preocuparea de a realiza mecanisme care sa functioneze automat, adica fara interventia omului este destul de veche. Astfel este consemnat faptul ca primele realizari in acest domeniu apar in perioada anilor 300 I. E. N. , automate respective bazandu-se pe principiul plutitorului.

Poate fii dat ca exemplu ceasul cu apa al lui Ktesibios, care la o anumita ora emitea un sunet sau o lampa realizata de Philion, , in anul 250 I. E. N. , care realiza deplasarea automata a fitilului in functie de nivelul lichidului combustibil, precum si un dispozitiv automat pentru deschiderea usilor.

Prima lucrare in care sunt descrise automatele vremii apare in primul secol al erei noastre, fiind intitulata Pneumatica si scrisa de Heron din Alexandria.

Generatiile care au urmat au adaugat fiecare cate ceva la acest effort de eliberare a omului de activitati dificile, obositoare, importanta dispozitivelor create fiind in directa evolutie cu nivelul cunostiintelor tehnice.

In Europa evului mediu apare primul mecanism automat cu circuit inchis de reglare, prin realizarea de catre olandezul Cornelis Drebbel(1572-1633) a unui regulator de temperatura.

Urmeaza apoi interventia lui Denis Papin care, in 1681, realizeaza mecanismul de reglare a presiunii din cazanele cu aburi, apoi englezul James Watt cu sistemul sau centrifugal de reglare automata a turatiei la masinile cu abur.

In 1801, francezul J. M. Jaquard prezinta instalatia automata de tesut prin folosirea unor cartele perforate, iar in 1868 matematicianul J. C. Maxwell publica lucrarea Despre regulatoare, prin care, pentru prima oara se pun bazele matematice ale reglarii automate.

A urmat apoi o gama larga de aplicatii in cele mai diverse domenii, incepand cu cele din industria alimentara pana la pusca automata, de la automate muzicale pana la satelitii artificiali.

Toate aceste automate amintite sunt dispozitive pur mecanice, ele fiind constituite din resorturi, pirghii, greutati etcm. , functionarea lor bazandu-se pe gravitate, diferenta de densitate, principiul vaselor comunicante, forta centrifuga, curent electric, presiunea gazelor si multe alte principii fin fizica.

O data cu descoperirea si realizarea dispozitivelor electrice ca electromagnetul, releul, motorul electric si altele, componenta si posibilitatiile automatelor capata noi dimensiuni.

Cu aceasta ocazie s-a intrat in era automatelor electrice, saltul facut in privinta posibilitatilor de-lucru foarte-mare.

Pot fii amintite centralele telefonice automate, electrovalvele, selsinul, actionarile prin relee etc.

Aparitia electronicii si in special a microelectronicii, dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor si microprocesoarelor a dat un nou impuls tehnicii automatelor, intrandu-se in etapa numita moderna, sau etapa automatelor electronice. De data aceasta automtaele au inceput sa patrunda masiv in industrie, devenind o uriasa sursa de noi tehnologii . Aceasta vasta actiune de folosire a automatelor in procesul de productie a capatat denumirea de automatizare.

De asemenea, totalitatea elementelor destinate automatizarii functionarii unei instalatii tehnologice reprezinta dispozitivele de automatizar, iar ansamblul compus din dispozitivele de automatizare si instalatia tehnologica este denumit sistem automat.

O prima faza legat de dezvoltarea si aplicarea automatizarii moderne a constitit-o telecomanda caracterizata prin aceea ca functia de decizie o detine omul. Intr-o telecomanda omul primeste prin telemasurare si telesemnalizare date ce reflecta functionarea unui sistem, urmand ca executia deciziei sa se realizeze prin intermediul aparaturii de telecomanda.

Cea de a doua treapta a automatizarii o reprezina “conducerea automata”caracterizata prin eliminarea interventiei directe a omului in elaborarea deciziilor legate de conducerea unui proces industrial, omului revenindu-i numai functia de supraveghere a functionarii normale a sistemelor automate.

Din punct de vedere structural un sistem automat poate fii de tip deschis sau de tip inchis.

Sistemele de tip deschis numite si sisteme de comanda sunt caracterizate prin aceea ca nu au inclusa legatura inversa(bucla de reactie) de la iesire la intrare. Ele functioneaza dupa un program impus si nu pot fii comandate dupa abaterea din proces.

De regula sistemele deschise sunt instalatiile de telecomanda.

Sistemele de tip inchis sunt cele mai raspandite sisteme de conducere automata, ele fiind caracterizate prin aceea ca poseda o legatura de la iesire catre intrare, legatura prin care se controleaza si dirijeaza desfasurarea procesului automatizat in conditii si reglare optimizata.

Instalatia de iluminat cu senzor de prezenta face parte din categoria sistemelor automate, avand ca principala parte componenta un traductor de proximitate.

Traductorul este un echipament component al unui sistem automat, care transforma o marime de masurat(supravegheat, reglat) intr-o alta marime, apta de fi prelucrata de dispozitivul de automatizare. Avand functia de informare permanenta asupra unui anumit parametru specific fiecaruia, el face parte din intimitatea procesului controlat.

Locul traductorului in cadrul sistemului automat este intre instalatia care contine sediul procesului si elementul de comparatie al dispozitivului de automatizare.

El este situat deci in calea informationala, avand sensul de transmisie de la un proces catre sistemul de conducere.

Un traductor este compus din doua elemente principale:

a) Detectorul(senzorul, captorul) care reprezinta elementul sensibil specific marimii ce este masurata sau controlata. El este in contact permanent cu marimea masurata si realizeaza functia de sesizare a variatiilor ce intervin, in cazul acestei lucrari lumina. Ca exemplu de detector se pot da:termistorul(pentru temperatura), cuartul piezoelectric(pentru sunet), celula fotoelectrica(pentru lumina), etc.

b)Adaptorul, care reprezinta partea ce prelucreaza si converteste semnalul dat de detector intr-o marime utilizabila de dispozitivul de automatizare.

In prezent se cunosc si se folosesc o mare varietate de traductoare, clasificate dupa mai multe criterii si anume:

a)criteriul principiului de functionare

b)criteriul naturii marimii masurate

c)criteriul de forma al marimii de iesire

Dupa criteriul principiului de functionare intalnim traductoare generatoare(cristalul piezoelectric, termocuplul) si traductoare parametrice(termistorul, fotocelula).

Dupa forma marimii(semnalului) traductor, intalnim traductoar obtinute la iesirea din e analogice, traductoare cu impulsuri si traductoare numerice. Dupa forma marimii(semnalului) obtinute la iesirea din traductor, intalnim traductoare analogice, traductoare cu impulsuri si traductoare numerice.

Pentru a fi eficient, un traductor trebuie sa fie caracterizat prin:sensibilitate mare, stabilitate in timp, fiabilitate mai mare decat a sistemului supravegheat, specificitate(sa actioneze numai la variatiile perimetrului supravegheat), o usoara intarziere care sa duca la eliminarea comenzilor false sau oscilante(variabile), un consum cit mai redus, simplitate si intretinere usoara, insensibilitate la perturbatii si un cost financiar cat mai redus.

In lucrarea descrisa se foloseste un detector de prezenta, care face parte din categoria detectoarelor de proximitate.

In tehnica, notiunea de proximitate se refera de regula la gradul de apropiere dintre doua corpuri. In multe instalatii tehnice se intalnesc cazuri unde unde controlul pozitiei unui dispozitiv fata de altul face parte din insasi procesul tehnologic, motiv pentru care acestei tehnici I se acorda de mai multa vreme o mare atentie. Acest control al pozitiei dintre dispozitive aflate in deplasare dintre care unul reprezinta sistemul de referinta se face cu ajutorul traductoarelor de proximitate.

Este de retinut ca acest control se face fara existenta vreunui contact galvanic intre cele doua corpuri, trductoarele de proximitate cele mai rspandite, avand o caracteristica tip releu (“tot sau nimic”), adica semnalul de iesire reprezinta prezenta sau absenta obiectului controlat. Ca exemple amintim cazul traductoarelor de proximitate care controleaza apropierea pana la o anumita distanta a doua pise sau cand este sesizata aparitia unui obiect in zona controlata.

In viata de toate zilele, traductorul de proximitate poate fi folosit pentrul controlul deschiderii sau inchiderii unei usi sau a unei ferestre, pentru avertizarea departarii nedorite a doua obiecte(usi, dulapuri), pentru controlul existentei unui obiect metalic(cazul detectoarelor de metale), pentru sesizarea apropierii unei persoane cum este cazul de fata, pentru controlul parcarii unui autovehicul in garaj, etc.

REFERAT: Ce sa faceti inainte de inundatie? REFERAT: Executarea si receptionarea ancorajelor metalice tip inel-con si dorn

Traductoarele de prezenta se pot realiza dupa mai multe principii, dintre care amintim:magnetic, inductiv, cu ultrasunete, cu raze infrarosii, etc.

Instalatii de iluminat

Alegerea variantei optime a sursei de lumina intr-o instalatie electrica de iluminat impune compararea mai multor tipuri de lampi electrice, analizandu-se, in principal, urmatorii parametrii:

-puterea nominala Pn absorbita de la retea

-tensiunea nominala Un

-fluxul nominal Φn

-distributia spectrala(culoarea radiatiei) indicata prin temperatura de culoare Tc si, eventual prin coordonatele tricromatice

-durata totala de functionare Dc, reprezentata prin intervalul de timp, exprimat in ore, in care lampa functioneaza pana la pierderea capacitatii

-durata utila D, determinata de scaderea fluxului luminos pana la o anumita limita Φmin=0. 8Φn

-eficacitatea luminoasa e=Φ/P

-adaptarea la instalatiile de iluminat sub aspectul gamei de puteri, de tensiuni, dimensiunilor de gabarit, schemelor de conectare la retea

-igiena vederii corelata cu stabilitatea fluxului luminos in timp si valoarea luminantei lampii

-redarea culorilor obiectelor iluminate, evaluata prin indexul de redare a culoriilor Ra

-costul lampii si al accesorilor necesare functionarii acesteia in corelare cu tipul functional de lampa electrica.

Perfectionarea tipurilor de lampi existente si crearea unor noi surse de lumina electrice avand eficacitatea luminoasa ridicata, durata de functionare mare, grad de complexitate redus al schemei electrice de alimentare cu energie, pret de cost si gabarit minim, fiind posibila redarea cat mai exacta a nuantei culorilor obiectelor iluminate, reprezinta o preocupare importanta a specialistilor din acest domeniu.

Crearea unor noi surse electrice de lumina, cat si perfectionarile ulterioare la nivelul fiecarui tip, evidentiaza o crestere accentuata a indicatorului de eficacitate luminoasa, deosebit de semnificativ sub aspectul consumului specific de energie electrica ale carui valori ating 200lm/W la lampa cu vapori de sodiu de joasa presiune. Pe de alta parte, este semnificativa corelatia dintre eficacitatea luminoasa a unei lampi electrice si indexul de redare a culorilor, in sensul ca acesta in general scade odata cu cresterea eficacitatii luminoase ceea ce reprezinta un dezavantaj.

Cele mai economice sub aspectul consumului de energie electrica, sunt lampile cu descarcare in vapori metalici, dar pentru aceste surse de lumina trebuie considerat ansamblul lampa-balast, la nivelul caruia, datorita pierderilor de putere activa in balast, rezulta cu cateva procente, valori mai reduse ale eficacitatii luminoase.

Corpuri de iluminat:

Energia electrica se transforma in energie luminoasa prin:

-Aducerea unui corp la incandescenta. Astfel de surse se numesc surse incandescente;

-Realizarea inei descarcari electrice intr-un mediu gazos sau cu vapori metalici. Astfel de surse se numesc surse cu descarcari in gaze .

-Folosirea proprietatii de fluorescenta a unor corpuri . Aceste surse de lumina se numesc surse fluorescente.

Prin sursa de lumina se intelege dispozitivul care, legat la reteaua electrica (direct sau prin intermediul unor elemente auxiliare), produce radiatii luminoase. Aceste surse de lumina sunt cunoscute sub denumirea de lampi electrice sau tuburi luminoase. Sursele de lumina nu se folosesc ca atare deoarece au fluxul luminos dirijat in toate directiile, nu au rezistenta la lovituri, nu sunt izolate electric si atinse , pot provoca accidente. Ele sunt utilizate momtate in corpuri de ilumina. Acestea sunt aparate ce au rolul:

-de a sustine sursa de lumina si de a-I oferii protectie la lovituri;

-de a asigura sursei o distributie convenabila a fluxului luminos;

-de a asigura alimentarea cu energie electrica a sursei de a realiza izolarea electrica a acesteia fata de mediu.

Surse de lumina incandescente

Lampile electrice cu incandescenta sunt cunoscute si sub denumirea de becuri.

Partile principale ale unui bec electric cu incandescenta sunt:

-filamentul executat din Wolfram care parcurs de curent electric ajunge la incandescenta si emite radiatii luminoase.

-electrozii:care prin intermediul contactelor electrice asigura punerea sub tensiune a filamentului;

-filamentul este sustinut la capete de electrozi si in zona de mijloc de carligele ce se sprijina pe piesa de sticla numita lopatica;

-lopatica mai are rolurile de a sustine si izola electrozii si de a asigura evacuarea aerului din balonul de sticla si introducerea unui gaz inert;

-soclul:este prins de balon prin materialul de umplutura izolator contactele electrice fiind izolate prin intermediul stratului izolator

Puterea becurilor electrice este de 25, 40, 60, 75, 100, 150, 200, 300, 500W, pentru tensiunile de 120si220V.

Soclurile becurilor se executa:

-filetate (asa numite socluri Edison);

-baioneta (nefiletate ce ofera o buna functionare becului si in conditiile existentei vibratiilor (soclul filetat se poate autodesface).

Acestea se fixeaza prin introducere in dulie , apasare si rotire la 90 de grade, pina ce elementele de fixare patrund in locul destinat.

Becurile electrice se racordeaza la retea, prin intermdediul unui intreruptor sau comutator. In realitate cele doua conducte de legatura (de faza si de nul de lucru) au un traseu mai complicat .

Astfel conductele de faza si nul de lucru sunt aduse de la tabloul electric printr-un tub de protectie ingropat in perete. In doza de ramificatie conducta se leaga la intreruptorul becului electric, iar conducta de nul de lucru se leaga direct la corpul de iluminat. Conductele sunt montate intr-un tub de protectie care la randul lui este montat (ingropat)in tavan.

Acesta este scos din tavan in apropierea corpului de iluminat pentru a realiza legarea conductelor da faza si de nul la contactele electrice ale corpului de iluminat.

Corpuri de iluminat pentru lampi cu incandescenta

Acestea sunt de tip:

-pendul:cand sunt suspendate. Cel mai utilizat pendul este pendulul cu glob opal in care se pot monta surse incandescente pina la 200W. Corpul de iluminat se prinde de plafon printr-un carlig fixat intr-un bolt impuscat sau diblu de lemn. Tija de suspendare a globului opal este utilizata si ca tub de protectie pentru conductele electrice. Tot in aceasta categorie se inscriu si lustrele cu unul sau mai multe brate. ;Prin tija de suspendare se monteaza trei conducte electrice pentru a asigura o aprindere rationala a becurilor. Lustra L este prevazuta cu cinci becuri. Doua dintre acestea se aprind prin actionarea intreruptorului, iar celelalte trei prin actionarea pozitiei B a aceluias intreruptor. Astfel lustra poate functiona cu doua trei sau cinci becuri aprinse;

-plafoniere:cand corpul de iluminat este fixat direct de plafon. Acestea sunt metalice , in care se pot monta becuri pina la 200W si din portelan sau aminoplast, in care se pot monta becuri pina la 60W. Becul este protejat cu un glob din sticla opala sau striata;

-aplice:cand corpul de iluminat este fixat pe perete. Din aceasta categorie fac parte aplicele ornamentale, ce se executa intr-o varietate foarte mare de modele. Tot din aceasta categorie mai fac parte si aplicele din portelan sau aminoplast cu glob opal. In aplice se monteaza, de regula, becuri de 25-60W;

-corpuri de iluminat etanse:la praf si vapori de apa. In acestea se pot monta becuri pina la 200W. Se racordeaza cu conducte montate in tuburi etanse;

-corpuri de iluminat portabile:de tip lampadar, veioza, lampa de birou etc.

Sunt prevazute cu un bec de 25-40W si au un cordon pentru alimentarea cu energie electrica de la o priza.

b)Schema constructiva si functionarea instalatiei:

Detectorul de prezenta propriu-zis se compune din doua module electronice cu functii bine stabilite, care au ca scop in cele din urma detectarea prezentei unei persoane in aria de lucru stabilita si semnalizarea acesteia prin aprinerea a trei lampi electrice.

Primul modul este cel care actioneaza releul(releu care va stabili alimentarea celor trei becuri), modul compus , in mare, dintr-un releu electromagnetic cu contacte normal deschise, un tranzistor bipolar care comanda releul(si care la randul sau este comandat de modulul de detectare), o dioda redresoare, si alte piese aferente care nu prezinta importanta pentru cazul de fata si care nu apar pe aceasta schema simplificata .

Al doilea modul este modulul de detectare a prezentei, care comanda restul montajului atunci cand simte o prezenta in zona sa de lucru.

figura 1.

In figura 1 s-a prezentat schema simplificata a modulului care comanda releul ce va permite alimentarea lampilor.

figura 2.

In figura 2 s-a prezentat schema simplificata a modulului de detectare a prezentei.

Pe modulul din figura 1, apare un releu electromagnetic ale carui contacte, prin inchiderea lor, vor inchide circuitul de alimentare a lampilor electrice, in momentul cand o persoana patrunde in raza de actiune a detectorului de prezenta. Contactele acestui releu trebuie sa suporte un timp indelungat curentul cerut de cele trei lampi, pentru a nu se topi si a ramane tot timpul inchise(sau deschise). Curentul consumat de cele trei lampi se poate determina foarte simplu, aplicand urmatoarea formula:

P=U*I unde:

-P este puterea electrica a unei lampi in Wati

-U este tensiunea de alimentare(in acest caz 220V) in Volti

-I este curentul absorbit de lampa de la retea in Amperi

P=U*I=>I=U/R

Pentru trei lampi , fiecare cu puterea de 100W, curentul absorbit de la retea (care strabate si contactele releului) este:

I=220V/100W=2. 2A-pentru fiecare bec

3 becuri*2. 2A=6. 6A

Contactele releului trebuie sa suporte lejer un curent de 6. 6A timp indelungat , deci se va alege un releu ale carui contacte sa suporte aproximativ 8A.

Sigurantele fuzibile inseriate cu fiecare lampa vor avea valoare de 2. 2A, pentru ca sa poata scoate din functiune lampa la o eventuala defectare, iar celelalte doua sa functioneze normal.

Componentele din figura 1 au urmatoarele functii:

-T:tranzistor bipolar de tip NPN care, atunci cand este comandat in baza cu semnal de la detector, permite trecerea curentului C-E si deci asigura alimentarea bobinei releului

-D:dioda redresoare montata in paralel cu bobina releului, are rol de protectie a tranzistorului impotriva tensiunilor inverse induse in bobina releului

-Puntea redresoare se compune din patru diode redresoare montate in punte si are rolul de a redresa tensiunea alternativa aplicata

-C:condensator polarizat care filtreaza suplimentar tensiunea pulsatorie data de puntea redresoare, pentru ca tensiunea sa fie perfect continua

-R:rezistor cu valoarea de 1kΩ legat in baza tranzistorului;limiteaza valoarea semnalului aplicat pe baza tranzistorului T

In schema din figura 2 apar urmatoarele componente:

-C. I. :circuit integrat amplificator operational care amplifica semnalele foarte slabe primite de la traductorul de prezenta

-Detectorul de prezenta propriu-zis este de fapt un tranzistor cu efect de camp TEC-MOS, care are o rezistenta de intrare de ordinul MΩ si “simte” orice camp electric(aici, campul electrostatic produs de apropierea unei persoane)

-Rezistorul semireglabilul regleaza factorul de amlificare al amplificatorului operational , deci sensibilitatea montajului.

Norme de protectia muncii

Protectia muncii este un ansamblu de masuri tehnice, sanitare si organizatorice, avand ca scop ocrotirea vietii si sanatatii celor ce muncesc in timpul procesului de productie si asigurarea unor conditii optime la locul de munca.

In tara noastra, statul acorda o deosebita atentie creeri la locul de munca a unor conditii nepericuloase, care sa asigure deplina securitate a muncii.

Spre deosebire de cele mai multe tipuri de instalatii, la care pericolele sunt sesizate de simturile omenesti, la instalatiile electrice, tensiunea electrica nu poate fi astfel sesizata, pentru ca omul sa fie prevenit asupra pericolului posibil.

Efectele curentului electric asupra corpului omenesc:

In cazul in care omul atinge simultan doua corpuri bune conducatoare de electricitate intre care exista o diferenta de potential electric, de exemplu, doua conductoare electrice neizolate, corpul sau va fi strabatut de un curent electric, accident care se numeste electrocutare.

Electrocutarea poate avea loc prin atingerea directa a partilor din circuitele electrice , sau prin atingerea indirecta, adica atingerea unei parti metalice care nu face parte din circuitul electric, dar care este pus accidental sub tensiune. Acesta poate fi carcasa unui motor electric cu izolatia infasurarii deteriorata.

Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect intrat accidental sub tensiune este numita tensiunea de atingere.

Efectele trecerii curentului electric asupra corpului omenesc sunt:

-socul electric

-electrotraumatismele

Socul electric:

Cand valoarea curentului ce strabate corpul omenesc este sub 1mA , omul nu simte trecerea acestuia. La valori pana la 10mA, au loc comotii nervoase, la mainile si picioarele prin care trece curentul;se manifesta contractii ale muschilor de la maini, astfel ca omul se desprinde cu effort de obiectul aflat sub tensiune. Accidentul poate fi insotit de actiuni necontrolate de aparare, care pot duce la dezechilibrare si caderi de la inaltime.

Peste 10mA, omul nu se mai poate desprinde singur de obiectul sub tensiune si se produce socul electric, curentul putand actiona asupra sistemului nervos si a inimii.

Actiunea curentului electric asupra sistemului nervos poate avea ca efecte mai grave, oprire respiratiei.

Eletrotraumatismele sunt cauzate de arcurile electrice care pot aparea, de exemplu, la scurtcircuitarea accidentala a circuitelor electrice. Ele pot provoca orbirea , metalizarea pielii sau arsuri care pot distruge pielea, muschii sau chiar oasele. Daca arsurile se produl pe o suprafata mai mare sau ating organe vitale, pot provoca moatreta accidentatului.

Factoruii de care depinde gravitatea electrocutarii sunt:

-rezistenta electrica a corpului omenesc. Ea poate fi considerata in medie egala cu 1000Ω, si depinde in cea mai mare masura de starea pielii. Cand stratul cornos al pielii este intact si uscat, rezistenta corpului omenesc poate avea valori mult mai mari. Cand pielea este uda sau ranita, rezistenta corpului omenesc poate scadea la 200Ω.

-calea de trecere a curentului prin corp. Accidentul este mai periculos daca in circuitul electric stabilit prin corp intra inima(mana-mana sau mana-picior) sau locuri de mare sensibilitate nervoasa(incheietura mainii, cefa , gatul, tampla, etc. ).

-intensitatea curentului electric care trece prin corp. Limita maxima a curentilor nepericulosi se considera de 10mA in curent alternativ si 50mA in curent continuu.

Masuri specifice:

Procesul tehnologic pentru confectionarea si echiparea tablourilor electrice impune ca atat cei care conduc procesul de protectie, cat si cei din atelier sa respecte urmatoarele reguli:

-spatiile de lucru sa nu fie aglomerate de materiale sau alte utilaje;

-langa mesele de lucru sau in jurul tablourilor(dulapurlor) sa se creeze spatiul necesar desfasurarii procesului de productie, fara pericol de accidentare;

-muncitorii sa fie echipati cu haine de protectie necesare operatiilor tehnologice pe care le executa(manusi, sorturi, ochelari de protectie, etc. );

-sa se verifice permanent starea sculelor si utilajelor in special a masinilor electrice de gaurit, cablul de alimentare sa nu fie deteriorat, conductorul de impamantare sa fie corect legat si sa nu prezinte uzura mecanica;

-pe santier, la montare sa se foloseasca casca de protectie;

-pentru iluminarea spatiului de lucru necesar la santier sa se foloseasca surse de energie de 12-14V;

-distanta dintre un tablou si utilajul cel mai apropiat sa fie mai mare de un metru.

Clasificarea locurilor de munca si a masurilor de protectie a muncii

La alegerea masurilor pentru protectia impotriva electrocutariilor se au in vedere caracteristicile locurilor de munca, acestea clasificandu-se in trei categorii in functie de gradul de pericol:

1)Locurile de munca foarte periculoase, in care exista cel putin unul dintre urmatorii factori:umiditatea aerului este peste 97%, temperatura peste 35°C, medii corozive, obicte conductoare in legatura electrica cu pamantul care ocupa o suprafata mai mare de 60% in zona de manipulare(spatii in care omul poate ajunge cu mana in toate directiile, fara mijloace ajutatoare speciale).

2)Locurile de munca periculoase, in care exista cel putin unul dintre urmatorii factori:umiditatea aerului intre 75-97%, temperatura intre 30-35°C, pulbere conductoare(pilitura de metale, grafit, etc. ), obiecte conductoare in legatura electrica cu pamantul care ocupa o suprafata mai mare de 60% din zona de manipulare.

3)Locurile de munca cu grad mic de pericol, caracterizate prin pardoseala izolatoare(lemn uscat, asfalt, etc. ), umiditatea pana la 75%, temperatura intre 15-30°C, fara elemente conductoare in contact electric cu pamantul.

Protectia impotriva electrocutarilor

Principalele masuri pentru evitarea electrocutarilor prin atingere directa involuntara sunt:

-proiectarea si construirea instalatiilor si echipamentelor electrice astfel incat elementele aflate normal sub tensiune (conductoare, borne, bare) sa nu poata fi atinse intamplator, iar producerea unor arcuri electrice sa nu poata da nastere la arsuri. a

Pentru aceasta se foloseste inchiderea in carcase inchise protejate impotriva atingerii, izolarea electrica a elementelor sub tensiune, amplasarea conductoarelor la inaltimi inaccesibile atingerilor intamplatoare, ingradiri care sa nu permita trecerea persoanelor spre elementele aflate sub tensiune, blocari electrice si mecanice in instalatie.

-folosirea unor pardoseli din materiale izolante

-folosirea unor tensiuni reduse

Protectia impotriva electrocutarilor prin atingere indirecta

Pentru evitarea electrocutarii prin atingerea unor elemente aflate accidental sub tensiune se iau una sau cel mult doua dintre urmatoarele masuri:

a)Legarea la nul constituie o masura principala de protectie pentru utilajele fixe sau mobile, alimentate de la retele cu nul, care au punctul neutru al sursei de alimentare legat la pamant. Carcasele metalice ale echipamentelor electrice sunt legate printr-un conductor de sectiune suficient de mare, la conductorul de nul de protectie.

Daca, are loc un efect, de exemplu, strapungerea izolatiei intre o faza si carcasa, are loc practic un scurtcircuit intr faza si conductorul de nul de protectie. Curentul de scurtcircuit fiind mare, arde fuzibilul sau deconecteaza intrerupatorul automat care protejeaza circuitul respectiv, scotand de sub tensiune carcasa. Pana la declansarea intrerupatorului automat sau topirea fuzibilului carcasa este mentinuta la tensiuni nepericuloase.

Pentru realizarea unei protectii corecte prin legarea la nul, trebuie sa se respecte, in principal, urmatoarele conditii:

-legarea suplimentara la pamant a anumitor puncte ale retelei de nul, pentru a se evita pericolul ce s-ar ivi prin intreruperea retelei de nul de protectie. In cazul unei astfel de intreruperi, toate carcasele echipamentelor legate la nul pe partea intrerupta ar ramane fara protectie. Cele mai importante puncte care trebuie legate la nul sunt tablourile de distributie iar in cazul liniilor aeriene, toate punctele de ramificare, capetele liniilor si lunctele de pe traseu la distante de maxim 1Km.

-separarea nului de protectie de nulul de lucru:de la ultimul tablou de distributie in sensul transportului de energie, nulul de protectie nu poate fi folosit si ca nul de lucru

-evitarea pericolului ce ar aparea prin inversarea rolului conductoarelor(inversarea unui conductor de faza sau a nului de lucru, cu conductorul de protectie)

-la instalatiile alimentate de la aceeasi sursa este interzis sa se foloseasca pentru o parte a instalatiilor protectia prin legare la nul, iar pentru alta parte protectia prin legare la pamant, deoarece pot aparea tensiuni de atingere periculoase la instalatiile legate la nul.

Legarea la pamant constituie o masura principala pentru utilajele si aparatele fixe sau mobile, mai ales a celor alimentate de la retele izolate fata de pamant. Se poate folosi ca mijloc suplimentar de protectie la instalatiile cu protectie prin legare la nul. Carcasele metalice ale echipamentelor electrice sunt legate printr-un conductor de legare la pamant la o priza de pamant. Curentul de defect se inchide prin rezistenta izolatiei retelei fata de pamant si in cea mai mare parte prin instalatia de legare la pamant, iar tensiunea de atingere ramane nepericuloasa.

Ea este cu atat mai mica cu cat rezistenta instalatiei de legare la pamant este mai mica.

Separarea de protectie are ca scop alimentarea receptorului cu un circuit izolat fata de pamant si separat fata de retea. Se realizeaza cu ajutorul unui transformator de separare, care alimenteaza un singur receptor.

In cazul unui defect, curentul care se inchide prin om este foarte mic, deoarece trebiue sa se inchida prin izolatia circuitului de alimentare. Izolatia cablurilor de alimentare trebuie insa sa fie intotdeauna in stare foarte buna.

Izolarea suplimentara de protectie consta din prevedera unei izolatii suplimentare fata de izolatia obisnuita de lucru a receptorului. Ea se poate realiza izolandu-se suplimentar receptorul fie prin aplicarea unei izolatii suplimentare, intre izolatia obisnuita de lucru si carcasa care poate fi atinsa de om. , fie prin aplicarea unui invelis izolant de protectie pe carcasa receptorului, sau se poate realiza prin izolarea locului de munca(intre om si pamant), folosindu-se covoare izolante.

Folosirea tensiunilor reduse poate constitui o masura principala de protectie la utilaje portabile, folosindu-se tensiuni reduse de alimentare, alese in functie de cartegoria locului de munca.

Egalizarea potentialelor este numai o masura suplimentara de protectie si consta in legarea intre ele a tuturor obiectelor metalice, ce pot fi atinse concomitent in zona de manipulare a omului.

Protectia prin deconectare automata este o masura suplimentara de protectie ce se realizeaza prevazandu-se relee de protectie, care deconecteaza automat circuitele electrice in cazul aparitiei unor curenti de defect periculosi(PACD) sau in cazul aparitiei unr tensiuni de atingere periculoase(PATA).

Acordarea primului-ajutor in caz de electrocutare

Salvarea accidentatului depinde de rapiditatea cu care acesta este scos de sub tensiune si i se face respiratia artificiala. Interventia dupa un minut creeaza sanse de salvare de 95%, in timp ce dupa 8 minute, sansele scad la 0. 5%.

Acordarea primului ajutor consta in scoaterea accidentatului ce sub tensiune si efectuarea respiratiei artificiale.

Scoaterea accidentatului de sub tensiune: Pentru aceasta se scoate de sub tensiune instalatia actionandu-se intrerupatorul care o alimenteaza. La liniile aeriene se poate arunca peste conductoarele liniei un conductor neizolat, care in prealabil a fost legat la pamant.

In instalatiile de josa tensiune, daca nu este posibila deconectarea sursei, se indeparteaza accidentatul de partile sub tensiune si salvatorul trebuie sa ia masuri sa nu fie electrocutat, folosind manusi sau cizme izolante, calcand pe un covor izolant, o scandura uscata sau pe haine uscate. Se recomanda ca interventia sa se faca cu o singura mana si sa se apuce de hainele accidentatului daca sunt uscate.

Efectuarea respiratiei artificiale: Daca accidentatul inca respira , este intins , i se desfac hainele si se frictioneaza pe corp. Daca accidentatul nu mai respira se face imediat respiratie artificiala, care va fi continuata timp indelungat, chiar timp de 8-10h fara intrerupere. Decesul poate fi constatat numai de un medic.

Pentru efectuarea respiratieu artificiale se poate folosi una din metodele manuale sau metoda gura la gura sau gura-nas. Metoda manuala de respiratie artificiala care poate fi aplicata de o singura persoana, este urmatoarea:

-se asaza accidentatul culcat, cu spatele in sus cu capul pe o mana, cu fata intr-o parte si cealalalta mana de-a lungul corpului

-se scoate limba accidentatului , folosindu-se la nevoie un lemn introdus intre masele

-salvatorul se aseaza in genunchi deasupra accidentatului, cu fata spre capul lui, cuprinzand intre genunchi coapsele acestuia, si isi aseaza palmele pe coastele inferioare apucandu-l lateral cu degetele, degetele mari fiind paralele cu coloana vertebrala

-salvatorul se apleaca inainte cu mainile intinse, numarand pana la trei , realizand astfel respiratia

-se revine brusc la pozitia initiala pentru a intra aer in plamani si se numara rar 4, 5, 6

-se repeta ciclul cu o frecventa de 12-15 apasari pe minut.

Calculul tehnico-economic

Pretul componentelor montajului este:

-trei lampi electrice cu halogen de 100W/220Vca=80. 000*3=240. 00lei

-modul detector de prezenta=300. 000lei

-placa textolit=50. 000lei

-cablu alimentare=10. 000lei

-fisa alimentare=25. 000lei

Total cost aproximativ=625. 000lei.