Determinarea coeficientilor de frecare (k, m), a modulului de elasticitate (e) si a alungirilor

DETERMINAREA COEFICIENTILOR DE FRECARE (k, ), A MODULULUI DE ELASTICITATE (E) SI A ALUNGIRILOR

Cazul 1 - Elementul din beton precomprimat contine si fascicule rectilinii

a) Coeficientul de frecare liniara (k) exprimat in valoare pe metru de canal rectiliniu, se determina cu relatia:

unde:

ln - logaritm in baza e,

F₁ si F₂ - fortele din extremitatile fasciculului rectiliniu,

L - lungimea canalului rectiliniu (m)

b) Coeficientul de frecare () in zonele curbe ale fasciculelor se determina cu relatia:

sau

(daca in proiect sunt date deviatiile unghiulare)

unde:

k/ml, valoarea coeficientului de frecare liniara medie determinata cu relatia (1)

L_r - lungimile zonelor curbe

r_i - razele de curbura

- deviatiile unghiulare ale zonelor curbe, in radiani

Se poate determina o singura valoare medie () sau pe grupe de fascicule cu deviatii unghiulare apropiate.

c) Modulul de elasticitate al fasciculelor cu traseu rectiliniu

unde:

F₁ - forta in capatul activ al fasciculului (in daN),

A - aria sectiunii fasciculului (in cm²),

L - lungimea faciculului (in m), intre reperul trasat in capatul activ pentru masurarea alungirii si zona de prindere in presa, in capatul pasiv,

Referat: Valori ale afacerilor in dificultate Referat: Riscul in asigurari

l - alungirea masurata (in cm).

Gradul de precizie a determinarilor, poate fi sporit prin scaderea din l a alungirilor aferente zonelor exterioare traseului propriu-zis al fasciculului si inlocuirea lui L cu lungimea exclusiva a traseului fasciculului. Alungirile care se scad din l se vor calcula cu un modul de elasticitate E = 1,92 x 10⁶ daN/cm².

d) Alungirea probabila, in cele doua extremitati, a fasciculelor simetrice se stabileste cu relatiile:

- pentru fascicule rectilinii

- pentru fascicule curbe

Dupa caz, se inlocuieste cu

e) In cazul fasciculelor curbe, asimetrice, se determina initial, prin incercari, lungimea X care satisface relatia:

Alungirile probabile, in cele doua extremitati vor fi:

Cazul 2 - Elementul nu contine fascicule rectilinii

Se aleg perechi de cate doua fascicule, cu curburi apropiate, pe care se fac determinari de frecare.

Din relatiile:

rezulta

Din (11) se deduc valorile k si 

Daca intre valorile k si , stabilite pe perechi de fascicule, nu sunt diferente importante, se vor calcula mediile acestora care se vor utiliza in determinarea alungirilor conform relatiilor (6), (8), (9).

Daca diferentele sunt importante, se vor adopta coeficientii k si  pe grupe de fascicule cu curburi apropiate.