ACCESORII PENTRU PROTECTIE - costumul de protectie contra apei

Accesoriile pentru protectie sunt mijloace care se folosesc in scopul protejarii personalului pe timpul actiunilor de interventie la incendii, calamitati naturale, precum si pe timpul sedintelor de instructie la tehnica ca de lupta, instructie tactica si pregatire fizica de specialitate.

Din grupa accesoriilor pentru protectie fac parte: casca, costumul de protectie contra apei, costumul de protectie anticalorica, masca contra fumului si gazelor, aparatele izolante cu oxigen, aparatele    izolante cu aer comprimat, trusa cu butelii si cartuse filtrante, aparatul pentru cercetare chimica, trusa electrica, cizmele de cauciuc electroizolante, cizmele de protectie cu talpi neperforabile, manusile de cauciuc si ochelarii pentru sudura.

Casca

Casca (fig. 26) are greutatea de cca 600 g si se prezinta in doua variante: casca fara vizor si casca cu vizor.

Descriere

Este confectionata din straturi de tesatura de bumbac impregnate cu un lac special. Ca materiale pentru tesatura se mai pot folosi fibre de sticla sau sintetice.

La partea superioara casca este prevazuta cu o nervura longitudinala pentru intarire.

In interiorul castii se gaseste sistemul de protectie si fixare compus din tampoane de masa plastica sau cauciuc spongios, cureluse de panza, rama din mesina si snur textil pentru ajustare.

Pentru fixare pe cap, casca este prevazuta cu doua cureluse din piele si o catarama.

In varianta cu vizor, casca este prevazuta cu aparatoare impermeabila (1) pentru gat si un vizor din stiplex (2)

Fig. 26.

Intretinere

Dupa folosire, casca se curata prin stergere cu apa in care este dizolvat cu sapun, se remediaza eventualele defectiuni ale sistemului de protectie si fixare pe cap.

Costumul de protectie contra apei

Costumul de protectie contra apei (fig. 27) este confectionat din material de foaie de cort, pe talii de la 0 la 4 si grosimi cuprinse intre 44 si 58. Se compune din urmatoarele parti:

- bluza, prevazuta la umeri cu o pelerina platca, buzunare, mansete cu elastic si nasturi;

- pantaloni cu bretele reglabile, bazoane la genunchi, nasturi.

Intretinere

Dupa folosire se curata prin periere si se fac repartitiile necesare. Periodic, cand este cazul, se spala cu apa si sapun.

Fig. 27.

Costumul de protectie anticalorica

In raport de destinatie, costumele de protectie anticalorica sunt:

- tip apropiere normal (A.N.);

- tip patrundere normal (P.N.);

- tip apropiere usor (A.U.);

- tip patrundere greu (P.G.).

a) costumul de protectie anticalorica tip apropiere normal

Asigura protectia pompierilor in conditiile impuse de lucru in vecinatatea surselor foarte intense de caldura radianta si a contactului accidental cu flacarile. Este confectionat din panza de azbest aluminizata, captusit cu panza de bumbac rezistenta la actiunile mecanice.

Se compune din urmatoarele parti:

- bluza stransa pe talie cu sicana de etansare;

- pantaloni cu burduf lateral si bretele reglabile;

- gluga detasabila cu casca interioara si vizor duplex antisol;

- manusi cu un singur deget;

- cizme scurte de protectie cu dubluri interioare din pasla.

Greutatea totala a costumului este de cca 7 kg.

b) costumul de protectie anticalorica tip patrundere normal (fig. 28 a).

Fig. 28 a

Asigura protectia pompierilor la incendii in conditiile trecerii prin culoare, flacari sau in timpul lucrului in incinta cu temperatura de pana la 250sC, al contactului caloric intermitent si atmosfera respirabila.

La fel ca si costumul de apropiere normala, este confectionat din panza de azbest aluminizata captusit cu panza de bumbac.

Se compune din bluza cu gluga atasata, etansa pe talie, cu casca interioara si vizor duplex metalizat si locas dorsal pentru aparat de respiratie, precum si din pantaloni, manusi si cizme de aceeasi constructie ca in cazul costumului de protectie anticalorica tip apropiere normala. Greutatea costumului este de cca 10 kg.

c) costumul de protectie anticalorica tip apropiere usor

Asigura protectia pompierilor la incendii in conditiile apropierii la 2 - 3 m de sursele radiante puternice, cu evitarea contactului caloric. Este confectionat din panza de azbest aluminizata, captusit cu panza de bumbac rezistenta si se compune din urmatoarele parti:

- haina lunga pana la genunchi;

- cizme inalte pana la sold, cu dubluri interioare din pasla;

- gluga detasabila cu casca interioara din textolit si vizori din geam duplex antisol (fumuriu);

- manusi cu un singur deget.

Greutatea completului este de cca 7 kg.

d) costumul de protectie anticalorica dip patrundere greu (fig. 28 b)

Fig. 28 b

Asigura protectia pompierilor la incendii in conditiile impuse de patrunderea prin flacari, cu treceri de scurta durata sau lucrul in incinte incalzite la peste 250sC si cu atmosfera irespirabila.

Se compune din urmatoarele parti:

- combinezon cu gluga si cizme etanse avand practicata o deschizatura dorsala cu locas pentru aparat de respiratie;

- gluga este prevazuta cu casca interioara si vizor metalizat, iar cizmele sunt dublate in interior cu pasla;

- manusi cu un deget.

Greutatea costumului este de cca 15 kg.

Intretinere

Dupa intrebuintare se curata, se cos cu fire de azbest eventualele rupturi si se inlocuiesc vizorii daca s-au spart.

Masca contra fumului si gazelor

Masca contra fumului si gazelor (fig. 29) prin modul de constructie asigura:

- etansare principala la periferia fetei si etansare secundara nasgura (semimasca interioara);

- vizibilitate binoclulara - camp vizual relativ - 85%;

- protectia vizoarelor impotriva aburirii;

- volum redus al aerului respirat.

Fig. 29

Se compune din urmatoarele parti:

Masca exterioara cu anexele ei

Masca exterioara este executata din cauciuc rezistent la actiunea substantelor toxice. Are o forma ce permite mularea si etansarea perfecta pe cap. Etansarea este asigurata si de o rama de cauciuc care urmareste conturul fetei. Pe masca exterioara se gasesc montate: masca interioara, blocul supapei de inspiratie, blocul supapei de expiratie, vizoarele, cordelele si cataramele de fixare si cordeaua de purtare.

a) masca interioara

Este confectionata tot din cauciuc, prevazuta cu doua supape dispuse lateral (supapele de inspiratie); are rolul, pe langa realizarea celei de a doua linii de etansare pe figura, de a micsora la maximum spatiul mort. De asemenea, este prevazuta cu o piesa din material plastic ce are rolul de a-i impiedica deformarea pe timpul pastrarii;

b) blocul supapei de inspiratie

Este executat din material plastic rezistent si are montat pe el supapa de inspiratie si o garnitura de cauciuc. Prezinta un filet interior si este fixat de masca exterioara printr-un colier metalic;

Referat: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International Proiect: Manipularea - scurta clasificare a manipularilor; rezistenta la manipulare

c) blocul supapei de expiratie

Este realizat din acelasi material ca blocul supapei de inspiratie, (avand montata supapa de expiratie la exterior) si este prevazut cu un capac de protectie, perforat. Fixarea la masca exterioara se realizeaza tot printr-un colier metalic;

d) vizoarele

Au forma aproximativ triunghiulara si sunt executate din sticla duplex. Ele sunt fixate etans ca masca exterioara prin doua rame metalice crestate. Protejarea vizoarelor contra aburirii atat pe timp de vara cat si pe timp de iarna se asigura prin modul de constructie al mastii. Aerul de inspiratie spala vizoarele in interior la fiecare ciclu respirator, iar aerul de expiratie nu vine in contact cu acesta intrucat este izolat de masca interioara;

e) cataramele si coardelele de fixare

Masca are 8 catarame din care 6 cu doua traverse pe care se monteaza cordelele de fixare (doua frontale, doua temporale, doua maxilare) si doua catarame cu trei traverse pe care se monteaza cordeaua de purtare.

Cataramele sunt executate din material plastic rezistent si se fixeaza la masca exterioara in prelungirile acesteia, iar cordelele de fixare sunt executate din cauciuc si prezinta pe ambele suprafete insemne de reglaj al mastii pe figura. Toate se unesc intr-o placa occipitala;

f) cordeaua de purtat

Este executata tot din cauciuc se serveste la sustinerea mastii de gatul purtatorului in pozitie de asteptare.

Cartusul filtrant

a) contra oxidului de carbon (fig. 29 a)

De forma cilindrica, cu inscriptia "CO", la care se deosebesc:

Fig. 29 a

- racordul filetat (1) pentru racordarea la blocul supapelor, prevazut cu capac de protectie;

- orificiul pentru intrarea aerului (2) prevazut cu filet, la care se poate insuruba dopul metalic de inchidere sau cartusul contra fumului

- nervuri pentru intarire (3);

- incarcatura formata din stratul de uscare inferior (4) din clorura de calciu, stratul de hopcalita (amestec de oxid de cupru si bioxid de mangan cu cantitati mici de argint si cobalt 5) care are rolul de a oxida oxidul de carbon la temperatura noramala, transformandu-l in bioxid de carbon, si stratul de uscare superior (6).

b) polivalent (fig. 29 b)

Fig. 29 b

De forma cilindrica, menit sa asigure protectia respiratiei impotriva fumului, aerosolilor si a unor noxe diverse, avand ca incarcatura straturi superioare de filtre fum, aerosoli, precum si noxe diverse (acid cianhidric, clor, oxizi de azot, parathion-nicotox). De mentionat ca acest tip de cartus nu retine oxidul de carbon.

Sacul port-masca

Sacul port-masca este confectionat din masa plastica pe suport textil si constituie ambalajul subansamblurilor ce alcatuiesc masca contra fumului si gazelor. In interior are trei compartimente pentru masca exterioara si cartusele filtrante. Este prevazut cu o cordea de sustinere, o bentita cu carabiniera si o eticheta pentru scrierea numelui.

Functionarea mastii

Pentru folosirea mastii se racordeaza cartusul filtrant la blocul supapei de inspiratie.

In cazul cand se lucreaza in prezenta oxidului de carbon se racordeaza mai intai cartusul filtrant pentru oxid de carbon si la acesta, cartusul filtrant polivalent.

In raport de caracteristicile fetei purtatorului, mastile sunt fabricate pe talii indicate printr-o cifra romana imprimata pe masca exterioara, deasupra vizoarelor. Pentru stabilirea taliei se executa masurarea inaltimii fetei purtatorului (distanta dintre radacina nasului si barbie). Rezultatul in mm se foloseste la stabilirea taliei conform datelor de mai jos:

- talia III - inaltimea fetei purtatorului pana la 110 mm;

- talia II - inaltimea fetei purtatorului de la 111 la 125 mm;

- talia I - inaltimea fetei purtatorului peste 125 mm.

Intretinere

Dupa intrebuintare, masca exterioara se curata in exterior prin stergere si se usuca in interior prin tampoane cu o carpa moale, iar supapele se curata de impuritati cu o perie sau pensula moale; dupa uscare, fata mastii se pudreaza cu talc. Cartusele filtrante, se sterg si li se pune capacul sau dopurile de protectie. De asemenea, se verifica starea fetei mastii, a vizoarelor si existenta supapelor.

Aparatele izolante

Aparatele izolante se clasifica in:

- aparate izolante cu oxigen;

- aparate izolante cu aer comprimat.

Aparatele izolante cu oxigen realizeaza purificarea aerului expirat, de bioxidul de carbon si vaporii de apa, prin intermediul unui material absorbant, precum si imbogatirea lui cu oxigen in raport de efortul depus pe timpul lucrului.

Se utilizeaza in medii in care procentul de oxigen este sub 17%, cand concentratia substantelor toxice este mare, iar cartusul filtrant si masca nu pot asigura protectia decat un timp foarte scurt sau cand se lucreaza in atmosfera viciata cu vapori si substante pe care cartusul filtrant al mastii nu le poate retine.

Tipurile de aparate izolante cu oxigen cu raspandire in unitatile de pompieri sunt: MEDI tip B.Z.A. 495-B/400, MEDI tip 17108 si MEDI tip 17117, fapt pentru care le vom face o descriere mai amanuntita.

In afara lor se mai gasesc in dotare aparate tip: DRAGER, AUER si CH-146.

Aparate izolante cu oxigen

A. Aparatul izolant MEDI B, Z, A. 495 B/400 (fig. 30) se compune din urmatoarele subansambluri principale:

a) carcasa aparatului (1)

Este confectionata din tabla de aluminiu sau din material plastic presat cu fibre de sticla pe o plasa din sarma, serveste la fixarea tuturor subansamblurilor din aparat, precum si la protejarea lor.

Fig. 30

Capacul carcasei este detasabil si prevazut cu nervuri longitudinale care au rolul de a-i conferi o rezistenta mai mare la diferite solicitari, ajutand si la impingerea aparatului in fata la trecerea prin spatii inguste. In aceasta ultima situatie, servantul trebuie sa dea jos aparatul de pe spate si sa-l aseze cu capacul pe vatra lucrarii prin care circula.

Partea posterioara a carcasei este prevazuta cu orificii pentru ventilarea aparatului pe timpul functionarii, atunci cand in interiorul lui temperatura aerului creste ca urmare a reactiei chimice exoterme care are loc in cartus, la care se adauga temperatura din zona, in special cand se lucreaza la incendii.

Inchiderea si deschiderea carcasei aparatului izolant se realizeaza prin intermediul a doua clapete laterale.

b) butelia de oxigen (2)

Contine, sub presiune, oxigenul necesar regenerarii aerului expirat si este confectionata din otel aliat sau duraluminiu, are forma cilindrica, bombata la ambele capete, cu o prelungire filetata interior pentru fixarea robinetului buteliei. Este vopsita in albastru, culoarea conventionala a oxigenului.

Capacitatea buteliei este de 0,8 - 1,01 l.

Robinetul buteliei asigura retinerea oxigenului sub presiune din recipient. In partea opusa rozetei, ventilul are o terminatie filetata la exterior ce se racordeaza la reductorul de presiune si prin intermediul unei piulite hexagonale. O sita din metal asezata la iesirea din butelie impiedica antrenarea o data cu oxigenul a eventualelor particule de rugina care ar putea infunda reductorul de presiune.

c) Reductorul de presiune (3)

Indepineste urmatoarele functii:

- reducerea presiunii din butelie la presiunea de lucru de 3 atm.;

- dozarea cantitatii de oxigen pentru regenerarea aerului expirat.

Reducerea presiunii oxigenului din butelie se realizeaza cu ajutorul unor membrane, parghii si arcuri, asupra constructiei si functionarii carora nu insistam intrucat demontarea reductorului se realizeaza numai de catre specialisti in vederea reglarii si repararii lui.

Dozarea continutului de oxigen se realizeaza astfel:

- dozajul fix are valoarea de 1,5 ± 0,15 - 1,35 - 1,65 CO₂/min., si intra in functiune in momentul in care se deschide butelia de oxigen, indiferent daca aparatul se foloseste sau nu;

- dozajul prin automatul pulmonar ce are valoarea de la 0 la 20 l O₂/min. si intra in functiune atunci cand servantul, depunand un efort mai mare (transport de materiale sau accidentati, urcari etc.), inspira mai adanc si creeaza in circuitul aparatului o depresiune, deschide dispozitivul de dozare prin automatul pulmonar, cedand oxigen suplimentar;

- dozajul prin suplimentare manuala are aceeasi valoare ca in cazul celui automat si intra in functiune prin actionarea butonului aflat langa rozeta buteliei si tinut in pozitia "inchis" de un resort metalic. Actionarea se realizeaza prin apasari scurte pentru eliminarea consumului suplimentar de oxigen.

De la reductorul de presiune se ramifica 3 conducte:

- conducta finimetrica (a) pe care oxigenul circula cu presiunea existenta in butelie. Aceasta conducta merge pe langa butelie si iese din aparat pe sub bratul stang al servantului;

- conducta de alimentare (b) pe care oxigenul circula cu presiunea de 3 atm. si care merge tot pe langa butelie pana la cutia supapelor unde se termina prin capul dispersor prevazut cu patru orificii dispuse in cruce si in plane diferite pe unde oxigenul este dispersat in camera de inspiratie. Aceasta conducta are sectiunea mai mare pentru ca la intrarea in ea oxigenul sa-si micsoreze viteza cu care urmeaza sa intre in camera de inspiratie a cutiei cu supape;

- conducta sirenei de alarma ce merge pe sub cartus la partea superioara a cutiei de supape si prin care oxigenul circula cu aceeasi presiune de 3 atm.

pozitionarea conductelor fata de reductorul de presiune si butelie este prezentata schematic in fig. 30 a.

Fig. 30 a.

d) cutia supapelor (4)

Are rolul de a separa, in aparatul izolant, procesul de respiratie in cele doua faze: faza de inspiratie si faza de expiratie.

Este confectionata din tabla de alama si in sectiune se prezinta ca in fig. 30 b.

Fig. 30 b

La cutia supapelor se deosebesc: camera de inspiratie (1) in partea ei inferioara si camera de expiratie (2), in partea superioara, despartite printr-un perete diagonal (3).

In camera de inspiratie se gasesc:

- supapa de inspiratie (4);

- capul dispersor (5);

- racordul furtunului de inspiratie (6).

La carema de expiratie se deosebesc:

- racordul furtunului de expiratie (7);

- sirena de alarma (8);

- supapa de expiratie (9);

- racordul conductei de alarma (10);

- membrana de cauciuc (11);

- resortul metalic (12);

- tija sirenei de alarmare (13);

- orificiile sirenei de alarmare (14);

- lamelele metalice (15).

e) cartusul filtrant (5)

Are rolul de a retine bioxidul de carbon din aerul expirat, este confectionat din tabla si la el se deosebesc:

- doua orificii cu dispozitiv filetat pentru racordarea la cutia supapelor, respectiv la sacul de respiratie;

- incarcatura formata din straturi de granule de hidroxid de sodiu (soda caustica), separate intre ele prin site de sarma ondulate si plane;

- sageata care indica sensul de circulatie a aerului expirat si care la montare trebuie sa corespunda ca sens cu cea de pe suportul cartusului.

f) sacul de respiratie (fig. 30 c)

Are rolul de a inmagazina o cantitate de aer mai ales in timpul depunerii unui efort mai redus. Este confectionat din panza cauciucata si are capacitatea de 4 - 6 l, fiind prevazut cu doua orificii prin care se racordeaza la cartusul filtrant (printr-o piesa numita cot striat) si la cutia de supape.

Fig. 30 c

In aparatul izolat, sacul de respiratie indeplineste urmatoarele functii:

- constituie rezervor de aer cu un continut redus de oxigen (cca 17% O₂);

- condenseaza vaporii de apa proveniti din cartusul filtrant;

- raceste aerul expirat ce vine din cartusul filtrant fierbinte;

- retine eventualele impuritati scapate si care odata ajunse in sac cad in partea inferioara a acestuia;

- pune in functiune parghia automatului pulmonar;

- pune in functiune supapa de preaplin.

Pe fata anterioara a sacului (1) se gaseste un triunghi metalic in care se fixeaza parghia automatului pulmonar (2) si supapa de preaplin (3).

Prin supapa de preaplin se elimina aerul din sac in cazul unei umpleri exagerate evitandu-se astfel spargerea sa. Supapa se deschide la o presiune de 20 - 40 mm col. H₂O cand sacul, umplandu-se, impinge supapa de preaplin intr-o placa metalica (4) de pe aparat eliminand aerul in exces.

Pe partea posterioara sacul de respiratie (sacul pulmonar) este prevazut cu un manson prin care se trece un cadru de sarma ce fixeaza sacul de aparat.

Cadrul se fixeaza la partea superioara in doua orificii ale aparatului izolat, iar la partea inferioara se trece pe dupa conducta de

g) Furtunurile de respiratie (fig. 30 d)

Sunt confectionate din cauciuc gofrat, cu una sau doua insertii din material textil in interior, pentru marirea rezistentei la rupere.

Fig. 30 d

Fiind gofrat, cauciucul permite indoirea furtunurilor fara riscuri de obturare si face ca acestea sa fie mai flexibile pentru a nu jena miscarile corpului.

Furtunurile de respiratie se compun din:

- furtunul de inspiratie, aflat la partea inferioara, compus din doua elemente racordate intre ele printr-o piesa metalica la care se gaseste fixata cutia de saliva, ce are rolul de a colecta saliva si de a umezi aerul inspirat; de aceea, se fixeaza, atunci cand sunt montate furtunurile la aparat, perfect orizontal si in jos pentru a nu deranja in timpul lucrului;

- furtunul de expiratie aflat la partea superioara, cele doua furtunuri fiind cuplate intre ele printr-o piesa metalica la care se fixeaza masca de etansare sau mustiucul.

Aceasta piesa metalica are doua orificii interioare ce corespund celor doua furtunuri. Orificiul de la furtunul de expiratie are un prag mai inalt obligand astfel saliva sa circule prin furtunul de inspiratie pentru a se colecta cu cutia special destinata.

Un manson de piele tine apropiate intre ele cele doua furtunuri. O catarama fixata pe manson serveste la legarea cu cureaua umerara stanga care astfel preia greutatea furtunurilor.

h) finimetrul (manometrul)

Serveste la masurarea in orice moment a presiunii oxigenului din butelie la parametrii cuprinsi intre 0 - 250 atm. Pe cadran este trasata o liniuta de reper in dreptul diviziunii de 150 sau 200 atm., corespunzatoare presiunii maxime de incarcare cu oxigen. Finimetrul este prevazut cu un cap de racord la furtunul finimetric.

Pe capul furtunului finimetrului, sub imbinarea lui cu manometrul, este asezat dispozitivul de fixare (montura metalica) pe cureaua umerara.

i) harsamentul

Este confectionat din piele si serveste la fixarea aparatului pe spatele purtatorului. Se compune din doua curele umerare, centura de mijloc si cureaua de piept.

j) mustiucul

Este format dintr-o piesa metalica in forma de pipa prevazut cu o membrana din cauciuc, care se fixeaza intre buze si gingii, si doua proeminente ce se tin intre dinti. De mustiuc este fixata clema nazala pentru obturarea nasului, respiratia facandu-se numai pe gura.

Un dop de cauciuc serverste la inchiderea mustiucului in stare de repaus, impiedicand astfel patrunderea impuritatilor.

k) masca de etansare

Confectionata din panza cauciucata, este prevazuta cu un vizor panoramic din sticla securit sau sticla flexibila cu un orificiu de fixare la furtunuri.

Montarea aparatului izolant comporta urmatoarele operatii:

- se deschide capacul carcasei;

- se racordeaza butelia de oxigen la reductor strangand-o;

- se deschide robinetul buteliei de oxigen si se controleaza la finimetru daca presiunea din butelie este de 150 sau 200 atm.; in caz ca aceasta este sub 145 respectiv 195 atm., butelia se schimba;

- se inchide ventilul buteliei;

- se rupe sigiliul, se desfac capacele cartusului filtrant si se scutura praful alcalin;

- se racordeaza tubul striat si conducta supapei de expiratie la cartusul filtrant, avand grija ca la imbinari garnitura sa fie pusa corect;

- se monteaza furtunurile de respiratie in orificiile corespunzatoare la cutia supapelor;

- se verifica dozajul si etanseitatea aparatului izolant;

- se scoate inelul de blocare a supapei de preaplin si se verifica daca parghia de comanda a automatului pulmonar este cuplata la butonul corespunzator de pe sacul de respiratie;

- se racordeaza la furtunurile de respiratie prin insurubare si se consolideaza cu ajutorul cheii mustiucului sau masca de etansare.

Functionare

Dupa echiparea cu aparatul izolant (fixarea aparatului izolant pe spatele purtatorului, potrivirea bretelelor si strangerea centurii curelei de piept) se da drumul la oxigen, se inspira si se fixeaza mustiucul sau masca de etansare.

Aerul expirat paraseste mustiucul (masca de etansare) prin tubul de expiratie, trece pe langa sirena de alarma si prin supapa de expiratie si merge la cartusul filtrant. Aici are loc retinerea bioxidului de carbon rezultand carbonat de sodiu si vapori de apa, dupa reactia:

2 NaOH + CO₂ = Na₂CO₃ + H₂O + Q cal.

Reactia dintre NaOH si CO₂ avand caracter exoterm, aerul care iese din cartus are in final o temperatura de cca 80 - 85sC. Incalzirea cartusului pe intreaga suprafata este un indiciu ca incarcatura este nealterata si functionarea aparatului este normala.

Din cartusul absorbant, aerul purificat dar sarac in oxigen, intra in sacul de respiratie de unde urmeaza sa treaca in camera de inspiratie pentru a fi imbogatit cu oxigen.

In camera de inspiratie vine, din sacul de respiratie prin supapa de inspiratie, aer ce contine 17% oxigen si se amesteca cu oxigenul venit prin capul dispersor si regenerat merge prin furtunul de inspiratie la caile respiratorii ale servantului.

Oxigenul care vine cu presiunea de 3 atm., pe conducta sirenei de alarma, apasa asupra membranei de cauciuc comprimand resortul metalic si astfel tija este impinsa in jos o data cu sirena de alarma cu care tija este racordata.

In acest fel aerul expirat are posibilitatea sa treaca pe langa sirena de alarma spre cartusul filtrant.

In timpul repausului sau in cazul depunerii unui efort mediu, consumul de aer fiind normal, sacul de respiratie se umple cu aer aproape complet pana la finele ciclului de expiratie si se goleste cca 0,3 - 0,5 din capacitatea sa in timpul ciclului de inspiratie. Parghia face miscari relativ mici, astfel ca tija din interiorul automatului pulmonar nu deschide supapa de dozare pentru cedarea unei cantitati suplimentare de oxigen. In tot acest timp supapa de supraplin este inchisa, impiedicand iesirea aerului din interiorul sacului de respiratie.

Daca purtatorul aparatului izolant depune un efort mai mare si constant, consumul de de oxigen creste si, in consecinta, sacul de respiratie se goleste treptat, fetele sale se apropie, antrenand totodata parghia ce este racordata la triunghiul metalic de la sca si care la un moment dat apasa asupra tijei din interiorul automatului pulmonar, deschizand astfel supapa de dozare si cedand oxigen suplimentar. In acest caz, supapa de supraplin ramane inchisa.

Atunci cand presiunea oxigenului pe conducta sirenei de alarma scade sub 3 atm., resortul metalic, a carui rezistenta estre invinsa la cel putin 3 atm., se destinde tragand in sus tija si sirena de alarma. Astfel se obtureaza trecerea pe langa sirena de alarma, aerul expirat trebuind sa strabata interiorul sirenei punand in miscare lamelele metalice care scot un sunet ca de muzicuta ce avertizeaza scaderea presiunii in butelie.

Sirena de alarma mai suna in urmatoarele doua situatii:

- s-a omis deschiderea buteliei de oxigen;

- butelia de oxigen a fost deschisa doar printr-o singura rotatie a rozetei si la trecerea printr-un spatiu ingust s-a frecat in sens invers inchizand butelia. De aceea se recomanda ca deschiderea buteliei sa se faca prin mai multe rotiri ale rozetei.

Pentru ca aparatul izolant sa asigure protectia servantului pana la parasirea zonei periculoase, el trebuie sa procedeze astfel:

- citeste presiunea oxigenului la manometru dupa ce a pus masca pe figura si a deschis robinetul buteliei;

- citeste din nou presiunea oxigenului la manometru dupa ajungerea la locul de lucru si retine diferenta.

Pentru a afla momentul in care trebuie sa se retraga in afara zonei periculoase servantul face, de exemplui, urmatorul calcul:

- daca pentru deplasare la punctul de lucru presiunea in butelie a scazut sub 5 atm., pentru inapoiere vor fi necesare 7,5 atm. tinand seama de gradul de oboseala necesita un surplus de oxigen de cca 50%, fata de cel consumat la ducere);

- pentru asigurarea functionarii normale a aparatului, presiunea din butelie trebuie sa fie de minimum 3 atm.;

- este necesara si o rezerva de siguranta de 10 atm. pentru factori neprevazuti ce pot aparea pe timpul retragerii.

Insumand cantitatile respective (7,5 + 3 + 10) se obtin 20,5 atm. ce reprezinta presiunea minima la care servantul trebuie sa inceapa retragerea.

Insusirea principiului de calcul al rezervei este obligatorie pentru fiecare servant in vederea protejarii propriei vieti deoarece intrarea in functiune a sistemului de alarmare nu indica momentul cand trebuie sa inceapa retragerea ci lipsa de oxigen in reductor.

Timpul

Pe timpul cat aparatul izolat se afla pe masina, orificiile cartusului absorbant vor avea capacele de protectie infiletate si sigilate. Dupa intrebuintare aparatul izolant se curata de apa condensata si saliva, de praf, se inlocuieste cartusul absorbant, precum si butelia de oxigen. De asemenea, se verifica starea mastii, a vizorilor, a mustiucului, a tuburilor de legatura si a sacului pulmonar.

Daca aparatul izolant se schimba de la un servant la altul, se procedeaza la dezinfectarea mustiucului (mastii) cu alcool pentru a preveni transmiterea diferitelor boli.

Verificarea functionarii aparatelor izolante se realizeaza numai de catre personalul autorizat in acest scop.