PRINCIPIILE DE FUNCTIONARE A UNITATILOR AGRICOLE

Satisfacerea trebuintelor prin autoconsum si prin intermediul schimbului au coexistat si coexista, acestor doua modalitati de satisfacere a nevoilor corespunzandu-le doua forme diferite de organizare si desfasurare a activitatii economice: economia naturala si economia de schimb. In timp, raportul dintre aceste doua tipuri de economii s-a schimbat in favoarea schimbului, acest proces fiind caracteristic in aceasta perioada si agriculturii romanesti.

Deasemeni sistemul real al economiei de schimb contemporane se prezinta ca un sistem economic mixt in care se imbina in proportii diferite elemente ale sistemului de piata libera cu implicarea statului in economie.

In aceste conditii se poate aprecia ca unitatile agricole functioneaza pe baza urmatoarele principii:

principiul autonomiei de functionare si al autonomie financiare;

principiul gestiunii economice;

principiul avantajului comparativ;

principiul gravitatii activitatii economice in jurul pietii;

principiul profitabilitatii.

Principiul autonomiei de functionare si al autonomiei financiare

Autonomia de functionare si organizare presupune ca unitatile agricole sunt abilitate cu dreptul de a decide, izvorat din atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor economice  de care dispun. Subiectii fiecarei forme de proprietate isi asuma in mod autonom si pe deplin hotararile privind: forma de organizare, statutul juridic, profilul, marimea, actiunile economice pe care le considera eficiente in conformitate cu interesul propriu si oportunitatile oferite de piata, relatiile cu alte unitati economice. De exemplu familiile decid in mod liber ce cantitate de munca si alti factori de productie sa ofere si ce bunuri sa consume: intreprinderile agricole decid ce ramuri de productie sa dezvolte, ce dimensiuni sa aiba, ce si cate bunuri economice sa produca si ce factori de productie sa utilizeze.

Independenta financiara exprima dreptul de a hotari privind constituirea si utilizarea fondurilor, politica de investitii, apelarea la credite si utilizarea acestora, modul de valorificare a produselor, aceste hotariri materializandu-se in elaborarea unui buget propriu de venituri si cheltuieli, a programelor de dezvoltare.

Deciziile care se iau pe baza acestui principiu poarta responsabilitatea proprie si integrala a consecintelor in conditii de risc si incertitudine. Autonomia de functionare si cea financiara nu trebuie inteleasa insa ca are un caracter absolut, deoarece unitatile economice agricole isi desfasoara activitatea intr-un sistem - economia nationala. De asemeni trebuie sa respecte cadrul legislativ general si cel specific agriculturii (codul muncii, fiscalitatea, protectia mediului, etc.)

Principiul gestiunii economice presupune dreptul in elaborarea deciziilor privind alocarea resurselor, a factorilor de productie limitati pe diferite domenii de activitate, modalitatile de combinare a factorilor, de combinare a factorilor cu productiile.

Aceste decizii care se iau trebuie insa sa asigure eficienta economica, respectiv nivelul rezultatelor, al efectelor sa depaseasca pe cel al eforturilor. Ea se materializeaza de fapt printr-o crestere a productiilor la ha si pe cap de animal, a productivitatii muncii, a veniturilor obtinute din utilizarea capitalului fix si circulant, printr-o sporire a profitului.

Principiul avantajului comparativ exprima faptul ca orice decizie si actiune a oricarei agent economic (ferma familiala sau intreprinderii agricola), pus in fata unor alternative este guvernata de existenta unui avantaj in raport cu altii, daca este specializat intr-un anumit domeniu si obtine un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic. Chiar daca in timp, avantajul comparativ se modifica si ca urmare are loc adaptarea permanenta la conditiile mereu schimbatoare ale mediului in care unitatile agricole actioneaza, specializarea ramane prima conditie si trasatura a economiei de schimb, baza a cooperarii si a progresului economic.

n     Principiul gravitarii activitatii economice in jurul pietii are la baza dependenta puternica intre producatori si consumatori si cum orice unitate agricola este si producator si consumator, piata devine cel mai important tablou de comanda care mediaza aceste legaturi.

Piata ofera informatiile necesare pentru a decide ce sa se produca, cum, cat, si pentru cine sa se produca, dar si ce, cat si cum sa se cumpere sau sa se consume, deci ea este cea care valideaza deciziile economice.

n    Principiul profitabilitatii exprima obligativitatea obtinerii de profit de catre unitatile agricole. Realizarea unui profit maxim intr-o perioada de timp sau obtinerea unui anumit profit pe o perioada mai lunga, sunt optiuni ale fiecarei unitati in functie si de alte obiective pe care si le propune, profitul insa garanteaza capacitatea de existenta a unitatii, dezvoltarea si integrarea ei in economia nationala.