Organizarea teritoriului in agricultura se constituie dintr-un
ansamblu de activitati interdisciplinare care are ca obiectiv
gasirea de solutii optime privind folosirea rationala a
fondului funciar agricol si evidentierea tuturor resurselor de
sporire cantitativa si calitativa a acestuia, amplasarea
coordonata in teritoriu a fortelor de productie, a
asezarilor omenesti si a echiparii tehnice, potrivit
cerintelor economiei nationale, conditiilor naturale si
economico-sociale existente. Organizarea teritoriului trebuie considerata
ca un proces dinamic.
Lucrarile de organizare
a teritoriului cuprind urmatoarele forme: a) sistematizarea
teritoriului reprezinta ansamblul de masuri prin care se
asigura in mod corelat conditiile si cadrul de activitate
si de dezvoltare a tuturor ramurilor (agricultura, silvicultura,
industrie, transporturi etc.) a localitatilor urbane si rurale
dintr-un teritoriu. b) organizarea
interzonala a teritoriului cuprinde ansamblul masurilor
tehnico-organizatorice ce se preconizeaza
la nivelul unor zone bine delimitate, la nivelul unor unitati
economico-administrative sau teritorial-naturale in scopul asigurarii
utilizarii optime a fondului funciar. c) organizarea teritoriului comunitatilor rurale se concretizeaza in ansamblul de
masuri cu caracter tehnico-organizatoric, care au ca scop asigurarea
folosirii rationale a fondului funciar agricol si forestier,
ameliorarea si conservarea capacitatii de productie etc.
Ca orice proces tehnico-economic organizarea teritoriului agricol,
trebuie sa tina seama de urmatoarele principii: - apararea si consolidarea
integritatii proprietatii asupra pamantului;-
folosirea deplina si cat mai rationala a tuturor
categoriilor de folosinta a pamantului; - asigurarea cadrului organizatorico-teritorial pentru
folosirea eficienta a fortei de munca, mijloacelor tehnice din
dotare;- evitarea sau combaterea poluarii chimice si biologice a
solului si prin aceasta a produselor agricole destinate pietii.
Organizarea terenului arabil
Se realizeaza numai dupa definitivarea indicatorilor de
profil, a dimensionarii ramurilor de productie, a delimitarii
categoriilor de folosinta, a comasarilor de teren si a
rectificarilor necesare,avand urmatoarele obiective:- asigurarea
folosirii depline, rationale a terenului;- cresterea potentialului
productiv al pamantului;- asigurarea
cadrului organizatoric pentru aplicarea tehnologiilor moderne si
pentru folosirea cu randamente sporite a mijloacelor mecanice din dotare. Toate aceste obiective se
concretizeaza prin tipul, numarul, marimea, amplasarea si
organizarea interioara a asolamentelor. Prin organizarea
rationala a asolamentelor se asigura obtinerea de
productii maxime si de calitate, ameliorarea insusirilor
agroproductive ale terenului, reducerea cheltuielilor cu aplicarea
ingrasamintelor, diminuarea gradului de imburuienare si de
propagare a bolilor si daunatorilor. In raport de
conditiile existente si de obiectivele de productie se
diferentiaza:- asolamente pentru culturi de camp (irigat sau
neirigat);- asolamente furajere;- asolamente legumicole; - asolamente de
protectie sau ameliorative. Asolamentele irigate se amplaseaza in
apropierea surselor de apa, asolamentele furajere in apropierea centrelor
de productie zootehnica, asolamentele legumicole in preajma
localitatilor, cu conditia asigurarii apei necesare.
Organizarea interioara a
asolamentelor consta
in delimitarea, dimensionarea, stabilirea numarului, formei si
marimii solelor, toate aceste aspecte concretizandu-se in functie de
tipul asolamentului si de conditiile concrete din teritoriu. In
organizarea asolamentelor, se vor avea in vedere:- sola reprezinta veriga
de baza in organizarea asolamentelor;- marimea solelor;- solele
trebuie sa prezinte forme cat mai regulate, in scopul folosirii cu
randamente sporite a mijloacelor mecanice;- solele din cadrul unui asolament
trebuie sa fie egal ca suprafata;- sola trebuie sa
cuprinda un teritoriu cat mai omogen din punct de vedere al reliefului,
tipului de sol. Organizarea teritoriului
arabil irigat. Proiectarea concomitenta a lucrarilor de
organizare a teritoriului cu cele de amenajare a sistemelor de irigatie
prezinta o serie de avantaje: reducerea investitiilor si a
cheltuielilor de exploatare a sistemelor de irigatii, crearea
posibilitatilor de respectare a principiilor si normelor de
organizare a teritoriului; prevenirea degradarii terenului prin
inmlastinire si saraturare secundara,
cresterea randamentului utilajelor agricole etc.
