Agricultura
Clasificarea solurilorClasificarea solurilor Clasificarea solurilor are ca scop generalizarea cunostintelor si gruparea solurilor pe baza de asemanari si deosebiri, in clase in care sunt incluse solurile, ale caror proprietati principale pot fi considerate identice sau foarte asemanatoare. Asigura un cadru de referinta si o terminologie unitara pentru toate solurile fiind totodata un ansamblu structural care permite o intelegere mai concreta a relatiilor dintre soluri. 1. Evolutia clasificarilor Primele clasificari se bazau pe unele insusiri de importanta practica ale solurilor estimate calitativ. Incepand cu sec. al XIX-lea pot fi mentionate clasificarea fizica a solurilor (A. Thaer), clasificarea petrografica (F. A. Fallou), chimica (Knopp) sau geologico-geografica dupa gradul de alterare a rocilor (Richthofen). In SUA, seriile de soluri erau definite dupa textura si originea geologica a rocii mama. La sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea in Rusia, a fost introdusa clasificarea naturalista (dupa V.V. Dokuceaev) bazata pe factorii de mediu - procese - proprietati (morfologie). Acest concept, a fost adoptat in mai multe tari cu adaptari regionale unde au fost introdusi anumiti termeni rusesti cum ar fi: cernoziom, solonceac, solonet, podzol, devenind termeni internationali. Spre sfarsitul sec. al XX-lea s-a dezvoltat un nou sistem de clasificare cunoscut sub denumirea de taxonomia americana a solurilor (Soil Taxonomy - 1975, 1999) unde se pune accentul pe proprietatile intrinseci ale solului, fiind introdus un sistem de orizonturi si caractere diagnostice pe baza carora se identifica tipul de sol respectiv. Clasificarile actuale intalnite in diferite tari pot fi grupate in trei categorii: - clasificari genetico-factoriale; - clasificari bazate pe proprietati ale solurilor; - clasificari combinate. Clasificari genetico-factoriale pot fi mentionate: clasificarea solurilor din SUA (1938) si diferite clasificari ale solurilor lumii si ale Rusiei (1956). Clasificari pe baza de proprietatile solului se pot mentiona: clasificarea noua americana (1975, 1999) si clasificarea FAO/UNESCO (1974, 1985, 1988) cu utilizare larga in diferite tari. Clasificarile genetice combinate folosesc drept criterii pe langa proprietatile solului si procesele pedogenetice si conditiile de mediu, unde se poate mentiona sistemul francez si sistemul german (WRB). Clasificarea solurilor Romaniei In tara noastra, este utilizata o clasificare combinata, care a fost elaborata in 1980 si imbunatatita in 2003. Unitatile de sol de nivel superior (clasa si tip de sol) sunt prezentate in continuare si redate in tabelul 10.1. 2. Determinarea claselor de sol Histisoluri soluri cu orizont T (histic sau turbos) sau O (folic) de peste 50 cm grosime in primii 100 cm si care incepe in primii 50 cm sau de peste 20 cm grosime in cazul situarii pe orizont R. Protisoluri - soluri fara orizonturi diagnostice specifice avand: - roca compacta (Rn, Rp) incepand din primii 5-20 cm (daca apare in primii 4 cm se considera la zi) sau; - material scheletic calcarifer cu peste 40 % CaCO3 echivalent incepand din primii 5-20 cm sau; - strat cu caracter scheletic (qq) incepand din primii 5-20 cm; - orizont A urmat de material neconsolidat (orizont C). Poate sa apara orizont vertic asociat orizontului C sub 50 cm adancime, proprietati gleice (Gr) proprietati stagnice (w) sau salsodice (sc, ac sau sub 50 cm chiar sa, na). Antrisoluri - soluri avand orizont antropedogenetic (intens modificate antropic) de cel putin 50 cm grosime sau soluri al caror orizont A si E au fost indepartate prin eroziune accelerata sau decopertare, la suprafata aflandu-se resturi de orizont B sau C. Salsodisoluri - soluri avand proprietati salsodice intense, adica oriznt salic (sa) sau natric (na) in primii 50 cm (asociate unui orizont A sau Bv) sau soluri avand orizont argic-natric (Btna). Spodisoluri - soluri avand orizont spodic (Bs, Bhs) sau criptospodic (Bcp) Andisoluri - soluri avand orizont andic pe cel putin 30 cm grosime incepand din primii 25 cm asociate orizontului A sau celui intermediar AC, AR sau Bv pot avea orizont organic, dar nu pot avea orizont spodic. Hidrisoluri - soluri avand: - orizont gleic (Gr) sau orizont stagnic intens (w) incepand din primii 50 cm asociate altor orizonturi, fara sa aiba proprietati salsodice intense (sa, na in primii 50 cm) sau - soluri cu orizont A limnic ori histic (T) submerse. Pelisoluri - soluri avand orizont vertic (y) sau pelic (z) incepand din primii 20 cm si care se continua pana la peste 100 cm. Cernisoluri - soluri cu orizont A molic si orizont subiacent (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont molic cel putin in partea superioara (pe 10-15 cm) si cel putin pe fetele agregatelor structurale sau cu orizont molic forestalic (Amf), AC sau Bv (indiferent de culoare) si orizont Cca sau care incepe in primii 60-80 cm de la suprafata. Nu prezinta orizont andic specific andisolurilor si nici orizont (proprietati) gleic (Gr) sau orizont stagnic (W) in primii 50 cm, caracteristice hidrisolurilor sau proprietati salsodice intense (sa, na) in primii 50 cm diagnostice pentru salsodisoluri. Umbrisoluri - soluri cu orizont A umbric si orizont subiacent (AC, AR, Bv) cu culori de orizont umbric, cel putin in partea superioara pe 10-15 cm. Nu prezinta orizont andic specific andisolurilor si nici orizont gleic in primii 50 cm sau alte elemente diagnostice. Pot avea orizont O. Luvisoluri soluri cu orizont Bt avand culori cu valori si crome peste 3,5 la umed incepand din partea superioara. Nu prezinta orizont (proprietati) gleic (Gr) orizont stagnic intens (W) sau proprietati salsodice intense (sa, na) in primii 50 cm. Cambisoluri - soluri cu orizont B cambic (Bv) avand culori cu valori si crome peste 3,5 la umed incepand din partea superioara. Nu prezinta orizont (proprietati) gleic (Gr) orizont stagnic intens (W) sau proprietati salsodice intense (sa, na) in primii 50 cm. Principalele caracteristici ale claselor de sol (SRTS, 2003) Tabelul 10.1.
|