Biotehnologia insamintarilor artificiale

BIOTEHNOLOGIA INSAMINTARILOR ARTIFICIALE

In sensul strict al cuvantului, prin insamantare artificiala se intelege recoltarea si introducerea materialului seminal, folosind un instrumentar adecvat specificului anatomic si fiziologic al fiecarei specii in organele genitale femele, fara ca sa aiba loc actul de copulare intre mascul si femela. Din punct de vedere zootehnic, insamantarea artificiala constituie o metoda biotehnica moderna de control si dirijare a functiei de reproductie, in scopul optimizarii procesului de multiplicare si ameliorare a populatiilor de animale, la nivelul capacitatii lor potentiale reproductive, ce se afla in permanent sub incidenta integritatii morfo-functionale a aparatului genital si a "conditiei de reproductie".Folosirea denumirii de fecundatie artificiala in loc de insamantare artificiala este considerata improprie, deoarece prin metoda respectiva nu se intervine in mecanismul fecundatiei, iar produsii obtinuti prin insamantare artificiala nu se deosebesc de cei obtinuti prin monta naturala.

Inca din secolul al IV-lea, crescatorii si oamenii de stiinta au incercat sa fie preocupati de problematica insamantarilor artificiale. Depasirea stadiului experimental se realizeaza abia in a II-a jumatate a secolului al XIX-lea, cand s-au dezvoltat metode fiabile si reproductibile de conservare a materialului seminal, in special prin criogenie in N lichid, pe baza carora insamantarea artificiala si-a gasit o larga aplicare in tarile cu zootehnie dezvoltata, devenind conditie tehnica de baza in procesul de ameliorare si metoda sigura de eradicare a bolilor transmisibile prin actul montei.

Importanta si avantaje din punct de vedere zootehnic:

obiectivul major al practicarii insamantarii artificiale il constituie ameliorarea genetica a populatiilor active, prin folosirea intensiva si rationala a reproducatorilor masculi de mare valoare zootehnica pe un efectiv foarte mare de femele, comparativ cu cel care poate fi cuprins prin folosirea reproducatorilor respectivi la monta.

aprecierea valorii zootehnice a reproducatorilor se face dupa un complex de criterii, pe baza carora se acorda clase partiale de bonitate

reducerea considerabila a numarului de tati folositi la reproductie, determina posibilitatea aplicarii unei selectii riguroase, dupa capacitatea lor genetica. In acest scop, atat pe plan mondial cat si in tara noastra, aprecierea vierilor se face prin metoda "progeny-test" (testarea dupa descendenti), fiind admisi la reproductie numai aceia care se dovedesc buni amelioratori, asigurandu-se astfel progresul genetic de la o generatie la alta (ameliorarea pe verticala)

sperma congelata ofera posibilitatea schimbului international de valori genetice, accesul la performantele mondiale in domeniu, companii specializate in domeniu activand cu efecte remarcabile in mai multe tari cu zootehnie avansata, printre care se remarca cele din Germania, SUA, Austria, Franta si altele;.

trebuie subliniat si implicatiile benefice in protectia si mentinerea starii de sanatate a efectivelor, masculul neavand contact direct cu femela, se evita in primul rand difuzarea bolilor transmisibile prin actul montei (bruceloza, vibrioza, trichomonoza etc.).

De asemenea exista o corelatie intre intervalul dintre fatari si servis- period. Factorii implicati in activitatea reproductiva sunt reprezentati de depistarea estrului, si intervalul pana la prima I.A dupa fatare.

O cauza majora in pierderea animalelor valoroase si cresterea procentului de reforma nedorit o reprezinta anestru postpartum prelungit, calduri sterse si slaba depistare a estrului ce depinde de profesionalismul resurselor umane.

Factorii de risc din perioada fatarii, distociile, bolile clinice, pot influienta negative ciclicitatea sexuala.