Calitatea mierii de albine

CALITATEA MIERII DE ALBINE

Capitolul I: Definirea si obtinerea mierii de albine

Mierea de albine este un produs natural complex, cu o valoare nutritiva ridicata (valoare energetica 315 - 325 kcal/g) si cu reale insusiri dietetice si terapeutice, utilizabila in alimentatia tuturor contingentelor de consumatori. Rezulta prin prelucrarea de catre albine a nectarului florilor, imbogatindu-l cu substante proprii. Albinele produc frecvent si miere de mana, care provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare.

Nectarul este un suc dulce care contine 70 - 90% apa in care sunt solubilizate: glucoza, fructoza,zaharoza, dextrine, acizi organici, substante aromatizante colorante, tanante si altele.

In procesul de fotositeza plantele transforma CO₂ si H₂O, in prezenta unor enzime, in substante organice care au formula generala Cn(H₂O)_n, numite hidrati de carbon si care apar in diferite proportii in aproape toate partile componente ale plantelor, inclusiv in nectarul florilor. Unele din aceste substante au gust dulce si mirosuri placute, astfel incat sunt adreate si cautate de catre albine. Acestea recolteaza nectarul, il transporta in stup, unde il prelucreaza, capatand caracteristici noi pentru a putea fi depozitat un timp mai indelungat in fagure.

Capitolul II: Prezentarea sortimentului

Mierea a fost apreciata pentru toate calitatile sale de-a lungul tuturor civilizatiilor pana in perioada actuala. Aceasta prezinta un interes foarte mare pentru producatorii de miere, pentru cei ce o prelucreaza, pentru cei ce o comercializeaza si pentru consumatori.

In anul 1949 la Amsterdam s-a infiintat Federatia Internationala a Asociatiilor de Apicultura APIMONDIA la care s-au afiliat mai multe tari, printre care si Romania.

Mierea se foloseste in alimentatie ( 90% din productie), medicina (veninul de albine, propolisul, laptisorul de matca etc.), industria alimentara, cosmetica (polenul, ceara de albine), agricultura (prin polenizarea de catre albine a unor plante agricole) etc.

Calitatile nutritive ale mierii sunt date de: compozitia nectarului, tipul de floare, prelucrarea nectarului in gusa albinelor, etc.

Pe langa aportul energetic, mierea de albine are si insusiri terapeutice prin continutul de enzime, vitamine, saruri minerale si acizi organici. Mierea este indicata in afectiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliar, cardio-vascular, respirator, ale sistemului nervos, afectiuni ale pielii etc.

Tarile exportatoare sunt Argentina, Mexic, China, Australia, SUA, Canada, Ungaria, Romania. Tari importatoare sunt Germania, Elvetia, Anglia, Franta, Italia, Belgia etc.

Capitolul III: Caracteristicile de calitate ale mierii de albine

Mierea poseda o serie de caracteristici specifice: aspect (fara spuma, fara corpuri straine vizibile), culoare (de la slb incolor pana la galben - portocaliu, galben - inchis, rubiniu, galben - brun, brun - inchis), miros si gust (specific mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce), consistenta (omogena, fluida, vascoasa, cristalizata).

Caracteristicile ce confera calitatea fizico - chimica a mierii sunt prezentate in tabelul de mai jos:

Sursa: S.R.

Dupa provenienta, mierea de albine se clasifica in: miere monoflora, miere poliflora si miere de padure.

Mierea monoflora - provine integral sau in cea mai mare parte din nectarul unei specii de plante (mierea de salcam, tei, floarea soarelui, rapita, izma, zmeura).

mierea de salcam - are un gust placut, dulce, este perfect fluida, vascoasa. Contine in medie de 41, 73% fructoza, 34,8% glucoza si 10% zaharoza si maltoza. Are pH = 4,0 si nu se cristalizeaza decat dupa 1,5 - 2 ani si niciodata total.

mierea de tei - este una dintre cele mai bune si mai appreciate sorturi de miere, bogata in vitamine, mai ales vitamina B1 (thiamina) si aminoacizi. culoarea mierii de tei este deschisa, batand usor in galben cateodata chiar cu reflexe verzui. Are calitati linistitoare fiind indicata in afectiunile sistemului nervos si in insomnii.

mierea de floare soarelui - Energizanta si foarte sanatoasa, cu un continut mare de glucoza, ceea ce face ca, cristalizarea sa se declanseze mult mai repede fata de celelalte sorturi de miere. 

Mierea poliflora - provine dintr-un amestec natural de nectar de pe flori de diferite specii sau dintr-un amestec de miere monoflora (faneata de deal, de ses, de balta, pomi fructiferi, salcam - tei, tei - floarea soarelui etc.).

Mierea de padure - provine in cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte parti ale plantei decat florile, inclusiv din mana secretata de anumite insecte, dar si din nectarul florilor de padure.

In functie de modul de prelucrare, mierea de albine se clasifica in:

miere de fagure;

miere obtinuta prin scurgere libera;

mierea obtinuta prin centrifugare.

In functie de calitate se clasifica astfel:

miere superioara in care se incadreaza mierea poliflora, monoflora si de padure cu insusiri superioare, recoltata de albine din florile de salcam, tei, zmeura, izma, faneata de deal, mana de conifere sau alte surse de zahar.

miere de calitate I in care se incadreaza mierea poliflora si de mana cu insusiri inferioare.

Pe piata internationala mierea de albine se comercializeaza pe sorturi si categorii calitative cu indicarea provenientei geografice, a speciilor de flori si a combinatiilor poliflore.

Mierea de albine contine 75-85% substanta uscata care este formata din: zahar invertit 60-80%, zaharoza 10-15%, substante minerale (0,35% miere de flori si 0,8% mierea de padure) formate in special din Fe, P, K, Mg, acizi, enzime (invertaza, catalaza si amilaza), vitamine (B1, B2, B6, C, provitamina A si K, acid pantotenic si acid folic).

Mierea de padure are o compozitie mai complexa decat mierea de flori; contine, alaturi de substantele prezentate, pentozani, substante minerale si melecitoza (un trizaharid format din 2 molecule de glucoza si una de fructoza).

Diferitele sortimente de miere de albine prezinta caracteristici organo - leptice care le individualizeaza. Impotanta mai mare in aprecierea calitatii o au culoarea, mirosul, gustul si consistenta.

Culoarea variaza in functie de provenienta intr-o masura care aproape permite indentificarea naturii mierei. Diferitele sortimente de miere se diferentiaza dupa culoare astfel: mierea de tei este galben-portocaliu-roscat, mierea de salcam galben-deschisa, galben aurie, mierea de zmeura roscat-galben-verzuie, mierea de conifere bruna, mierea de floarea soarelui galben-aurie sau galben-portocalie, mierea poliflora galbena cu diferite nuante.

Mirosul si gustul prezinta particularitatile in functie de provenienta si trebuie sa fie bine pronuntate si individualizate.

Ca defecte de consistenta putem intalni, la miere, o fluiditate prea mare sau cistalizarea totala sau partiala. Mierea cristalizata poate capata fluiditatea specifica prin incalzire la temperature de circa 50-60° in apa. In acest mod cristalele de zahar se solubilizeaza din nou.

Mierea, desi are un continut mare de substanta solubila, care ii poate asigura o stabilitate indelungata, poate suferi procese fermentative sub actiunea drojdiilor osmofile, datorita cristlizarii. Cristlizarea determina concentrarea zaharului in cristalele ce se formeaza si diluarea fractiunii lichide ramase, creandu-se astfel conditii pentru desfasurarea proceselor fermentative (alcoolice sau acide).

Cresterea randamentului in miere, in perioade in care conditiile climatice sunt improprii, se poate, se poate face prin hranirea albinelor de zahar, sfecla sau alte surse de glucide. Mierea provenita in astfel de conditii prezinta culoare deschisa, aciditate redusa, aroma slaba si un continut de substante nutritive redus. Sortimentul este cunoscut sub denumirea de miere de zahar.

Mierea artificiala se obtine din zahar invertit, acidulare cu acizi citric sau tartaric, aromatizare cu arome naturale sau de sinteza si colorare. Comparative cu mierea naturala, aroma este mai slaba si unilaterala, nu contine enzime, vitamine si polen. Identificarea mierii artificiale se poate face prin examen organoleptic, prin determinarea diastezei si a polenului.

Identificarea falsificarii mierii naturale prin adaugare de miere de zahar sau artificiala se poate face numai de specialisti prin examen organoleptic si/sau determinari de laborator foarte laborioase.

Capitolul IV: Ambalarea si etichetarea produsului

Ambalarea mierii de albine se face in ambalaje de desfacere cu masa neta pana la 2000g (borcane de sticla, tuburi si recipiente de material plastic etc.) sau ambalaje de transport cu masa neta de 10 - 50 kg (bidoane de material plastic, aluminiu, tabla zincata care sa contina in interior un strat subtire si continuu de ceara, in asa fel incat sa se excluda contactul dintre miere si tabla).

Nu se admit ambalaje din Cu, Pb, Fe pentru ca mierea de albine are un character acid si intra in reactie cu metalele respective dand produsi toxici pentru organismul uman.

Marcarea ambalajelor se face prin etichetarea sau litografierea cu urmatoarele mentuni:

marca de fabrica;

sortul de miere;

clasa de calitate;

masa neta (masa nominala cu abaterea admisibila);

perioada de garantie;

data ambalarii (anul, luna, ziua);

STAS 784/2 - 89;

Pretul de desfacere sau codul de bare.

       

Capitolul V: Termene de valabilitate si conditii de pastrare

Pastrarea mierii se face in incaperi uscate, bine aerisite, fara mirosuri straine si racoroase in sezonul cald. Mierea cu un continut ridicat de apa (peste 25%) nu se poate pastra mult timp, deoarece se altereaza (fermenteza, se acreste etc.).

Mierea naturala este un podus care se poate pastra timp indelungat, 12 luni, daca temperature din spatiul de pastrare nu depaseste 15°C.

Mierea sufficient maturata suporta si temeraturi de peste 20°C pana la 24°C, fara a influenta culoarea, aroma si gustul, insa termenul de valabilitate este mai mic in acest caz.

Bibliografie

v                  "Merceologie alimentara", Prof. Univ. Dr. Neicu Bologa, Lect. Univ. Drd. Alexandru Burda, editura Univers, anul 2005;

v                  "Merceologia produselor alimentare", Prof. univ. Neicu Bologa, editura Oscar Print, 1999;

v                  "Calitatea si aaliza senzoriala a produselor alimentare", Banu Constantin, editura Agir, 2007;

v                  "Merceologie alimentara", Barbulescu Georgeta, editura Didactica si Pedagogica, 2003;

v                  https://www.apicultura.home.ro/produse.htm