Cottus gobio - ( zglavoaca )

Cottus gobio - ( zglavoaca )

Denumire stiintifica :

Cottus gobio (Linnaeus 1758)

Incadrare taxonomica

Clasa Osteichtes

Ordinul Perciformes

Familia Cottidae

I.         Identificarea speciei

Descrierea speciei

Zglavoaca (Cottus gobio), denumita si moaca, baba, babete, muta este un peste mic, asemanator cu guvidul din mare. Are capul mare, turtit dorso-ventral, ochii asezati deasupra, apropiati unul de celalalt si bulbucati, gura mare, aceste caractere dandu-i aspect de broasca. Pe falci si vomer dinti foarte mici. Preoperculul in partea supero-posterioara cu un ghimpe indreptat in sus, sub care exista (uneori ascuns sub piele) un alt ghimpe mai mic. Pe sub opercul, ascuns sub piele, un ghimpe mic si indreptat inainte. Spatele cafeniu-cenusiu. Abdomenul alb-murdar. Vv albicioase, rar cu cateva pete cenusii neregulate pe radii; restul inotatoarelor cu pete mici intunecate, care dau aspect de linii transversale. Masculii au pe abdomen pete cafenii, iar in timpul reproducerii au papila genitala dezvoltata.

Culoarea corpului variaza de la galben-brun-cenusiu pana la brun-roscat, corpul fiind brazdat cu benzi late transversale, de culoare mai inchisa. Marimea obisnuita este de 9-11 cm, ajungind pana la 16 cm lungime. Atinge maturitatea sexuala la 2 ani. Are o carne foarte gustoasa, fara oase si aproape ca o concureaza pe cea de pastrav. Nu constituie obiectul unui pescuit sportiv. 

II.       Biologia, ecologia si situatia speciei

Caractere biologice

Reproducere Reproducerea din februarie pana in aprilie, dupa fecundatie interna. Femelele depun icrele intr-o gropita sapata sub pietre de masculi, care le pazesc pana la ecloziune

Comportament  Peste carnivor si lacom, traind singuratic si sedentar in ape repezi de munte, pe fundurile cu bolovanis, unde se poate ascunde.

Regim alimentar : Se graneste cu larve de insecte, melci de apa, pui de pesti, oua de broasca si in special icre de pastrav.

Repartizare geografica : acest peste are distributie in intrega Europa: Scandinavia, Germania, Italia, Suedia, Belgia, Croatia. La noi raspandit in ape repezi de munte (Bistrita, cu afluentii sai, Trotusul cu afluentii, Arges, Olt, Jiu, Crisul Negru, Mures si altele).

Statutul speciei : Specia este considerata ca fiind cu risc scazut ( IUCN, 2007 ).

Ea este protejata prin urmatoarele legi in vigoare :

Directiva Europeana 92/43/EEC

Legea 462 din 2001

Conventia de la Berna, anexa III

Datorita diversitatii genetice variate, aceasta populatie este de importanta globala. Specia nu este considerata ca fiind rara, dar este sensibila la activitatile umane. Declinul acestei specii este necunoscut. Specia  este considerata disparuta (ex) in apele marine din Danemarca si Germania, in pericol de disparitie (EN) in Rusia, si potential amenintata (NT) in Estonia. Ea este considerata a fi o specie comune in zonele de coasta si cu ape dulci din Finlanda si Suedia si este clasificata ca fiind cu risc scazut de amenintare.

Potentiale amenintari

Specie amenintata de eutrofizare, deoarece aceasta are nevoie de apa curata si sedimente, mai ales pentru reproducere, depunerea oualelor, si pentru habitatele larvelor. Deasemenea este amenintata de extrectia pietrisului, si de formarea barierelor pentru dispersarea si migratia in toate habitatele apelor dulci. O mare problema pentru specie o reprezinta regularizarile de torenti, lipsa vegetatiei ripariene, perturbarea cilurilor de viata a insectelor, melcilor, salmonidelor.

Optiuni de imbunatatire a starii habitatului si a speciei

- reducerea  eutrofizarii si restrictionarea extractia pietrisului in habitatele lor.

- construirea de coridoare de trecere a pestilor care ar ajuta la o buna deplasare in apele dulci

interzicerea/limitarea interventiilor asupra cursurilor de apa