Agricultura in Dacia Traiana

Agricultura in Dacia Traiana

Provincia romana Dacia

Dupa cum arata diploma militara din 11 august 106, la acea data Dacia era deja proclamata provincie romana.

Provincia romana Dacia cuprindea: Oltenia, Banatul si Transilvania intra carpatica. Moldova, Crisana, Maramuresul au ramas sub stapanirea dacilor liberi.

Istoricii au dat cifre foarte diferite privind numarul populatiei Daciei, cifre variind intre 600.000 si 1.200.000. Probabil 500.000 este cifra cea mai rezonabila, din care 10 procente o reprezenta armata romana.

Imperiul Roman a realizat o politica oficiala de colonizare, acordand pamant cetatenilor romani si construind orase dupa model roman.

Se cunosc peste 12 orase romane, din care 8 cu gradul suprem de colonia, toate ridicate pe locul unor vechi asezari dacice: Ulpia Traiana, Napoca, Potaisa, Drobeta, Apulum.

Principalul motiv pentru care au venit in Dacia colonisti din toata lumea romana a fost acela ca era foarte bogata in aur. Dacia romana a putut sa devina in cateva generatii atat de prospera, incat pe monede apare cu titlul de Dacia Felix(Dacia fericita).

In 274, datorita atacurilor populatiilor migratoare, imparatul Aurelian a retras armata si administratia din Dacia in sudul Dunarii. Podul de la Drobeta a fost daramat de romani pentru a nu mai putea fi folosit de barbari.

Insa au ramas pe loc, neavand unde se duce, lucratorii pamantului, marea majoritate a populatiei daco-romane.

Romanizarea Daciei, nasterea populatiei daco-romane, reprezinta prima etapa in lungul proces de etnogeneza. Procesul de romanizare a continuat si dupa 275, pana in sec. VI, atat timp cat Imperiul Roman si-a exercitat influenta la nordul Dunarii.

Timp de aproape un mileniu, intre secolele III-XIII, informatiile despre autohtonii spatiului carpato-dunarean au fost sporadice. Putinatatea stirilor din sursele bizantine, slave si occidentale se explica prin doua cauze.

O data cu iesirea Daciei de sub autoritatea imperiala, teritoriul din nordul Dunarii a prezentat un interes mai scazut pentru observatorii politici ai timpului, care erau cronicari.

In al doilea rand, cand acest interes s-a manifestat, el s-a indreptat spre populatiile care exercitau dominatia asupra autohtonilor.

Agricultura

Cultura plantelor , imbinata cu cresterea animalelor, precum si apicultura, piscicultura, raman in continuare principala obligatie a populatiei bastinase. Pamantul devine in totalitate ager publicus, adica proprietate a statului, atribuirea lui in proprietate ereditara sau numai in folosinta constituind un instrument de romanizare oficiala si sistematica

Sunt atribuite importante suprafete de pamant veteranilor armatei romane, colonistilor, care erau cetateni sau necetateni romani, unitatilor militare stationate in zona, precum si oraselor cu rang de colonii sau municipii.

Populatiei bastinase i s- recunoscut, in general dreptul de folosinta aupra pamantului, pe care-l avusese in proprietate inainte de cucerirea romana, dar in schimbul acestuia era obligata la plata unor impozite si efectuarea unor prestatii.

In mare parte, aceste pamanturi au continuat sa fie organizate si lucrate in forma obstilor satesti. Ulterior incep sa se constituie si proprietati funciare particulare mari, numite vilae sau ferme si care foloseau si munca sclavilor.