Rentabilitatea in turism : concept, factori de influenta, forme de exprimare

1.1. Rentabilitatea in firmele de turism: concept si factori de influenta

Activitatea turistica se numara printre cele cateva fenomene ce s-au impus in mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoasa constituind una din trasaturile caracteristice ale secolului nostru si in special ale celei de-a doua jumatati a acestuia.

Scopul activitatii oricarei intreprinderi - fie ea privata sau publica - il reprezinta obtinerea de profit, desfasurarea activitatilor economice in conditii de rentabilitate economica.

Putem vorbi de rentabilitatea unei activitati atunci cand efectele sunt de natura venitului net, a profitului. Trebuie delimitat conceptul de rentabilitate economica privit ca si concept teoretic, care presupune calitatea unui sistem de a produce efecte economice utile si masura rentabilitatii care se realizeaza comparand efectele cu efortul. Sensul rentabilitatii activitatii productive, a utilizarii resurselor, difera dupa nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmaresc, locul unde se desfasoara actiunea. Astfel, pe ansamblul economiei rentabilitatea se exprima prin sporul de produs national net pe unitatea de efort, iar la scara unei societati comerciale rentabilitatea se exprima prin nivelul productivitatii muncii, al costurilor unitare de productie.

Rentabilitatea este un indicator sintetic calitativ important, care exprima capacitatea unei firme de a obtine venit net. Altfel spus rentabilitatea poate fi definita ca si capacitatea intreprinderii de a produce un surplus peste nivelul cheltuielilor. Rentabilitatea reprezinta capacitatea firmelor de a produce profit. Masa profitului reprezinta expresia absoluta a rentabilitatii. Rentabilitatea reflecta marja de venituri care depaseste cheltuielile, iar in expresii relative ea trebuie sa apara intotdeauna supraunitara.

Rentabilitatea poate fi evidentiata in diferite moduri prin combinarea a trei factori:

rezultatele obtinute;

mijloacele utilizate;

activitatea realizata.

Din combinarea celor trei factori pot sa apara doua tipuri de raporturi:

dintre rezultate si mijloacele folosite;

dintre rezultate si volumul activitatii realizate .

Rentabilitatea capitalurilor este rentabilitatea utilizarii capitalurilor plasate in afacerea economica respectiv raportul dintre masa profitului si capitalul utilizat:

R _{Cpu (%)}

unde:                           P_r = profitul; C_u = capital utilizat.

Rentabilitatea economica este rentabilitatea prin intermediul careia se exprima eficienta activitatii economice evidentiata prin (cifra de afaceri):                        R_{E (%)} , unde: C.A. = cifra de afaceri.

Rentabilitatea financiara ( R_F (%)) a capitalului propriu este generic exprimata de raportul dintre rezultatele nete si capitalurile proprii:

R_{F (%)}

unde:   P_{r net} = profitul net; C_pp = capitaluri proprii.

Rentabilitatea este indicatorul relativ al rezultatelor financiare si ca de obicei poate fi exprimata prin diferenta dintre rata rentabilitatii si marimea relativa care exprima gradul in care capitalul aduce profit. Anume in profit si rentabilitate se reflecta rezultatele activitatii intreprinderii. Profitul indica efectul activitatii, rezultatul ei pozitiv, iar rentabilitatea – eficienta ei. Rentabilitatea se determina dupa formula:

si, respectiv,

unde:               P_{r net} = profitul net; P_{r brut} = profitul brut;

C_pv = costul serviciilor/produselor vandute.

1.2. Forme de exprimare a rentabilitatii in firmele de turism

Evaluarea performantelor financiare reprezinta un aspect delicat datorita conotatiilor pe care le ridica. Astfel, companiile pot fi comparate intre ele in conditiile in care fac parte din aceeasi industrie si ele sunt competitive pe o anumita piata.. In ultima perioada se observa o adevarata cruciada in lupta pentru a penetra pe noi piete. In fata acestei avalanse, industriile nationale traditionale se prabusesc, firmele locale dau faliment sau sunt inghitite de companiile transnationale care aduc resurse, experienta si o cultura globala. Astfel, evaluarea performantelor capata valente noi, in functie de strategia pe care o firma si-o dezvolta pentru a supravietui in afaceri.

Acest indicator indica dimensiunea relativa a fluxului economic dupa remunerarea factorului munca (salarii) si dupa plata impozitelor si taxelor.

Masurarea profitabilitatii exploatarii reprezinta un element esential in diagnosticul financiar si aprecierea potentialului de performanta economico-financiara al firmei.

r_e= sau r_e=

unde:

r_e= rata rentabilitatii economice E.B.E.= excedent brut din exploatare

P_e= profit din exploatare                                C_i= capital investit

Incapacitatea unei firme de a realiza un rezultat din exploatare cel putin satisfacator atesta dificultati majore la nivel managerial sau probleme determinate de conjunctura economica.

unde:               R.E. = rezultat din exploatare; V_ex = venit din exploatare.

Indicator sintetic de rentabilitate, rentabilitatea comerciala (a veniturilor) reflecta potentialul (sau incapacitatea) societatii de a realiza un excedent de valoare peste costurile totale ale activitatii.

unde:     R_c = rentabilitatea comerciala; P_{r net} = profitul net; I = incasari totale.

Acest indicator ajuta la evidentierea unor aspecte multiple de care managementul are nevoie pentru a-si imbunatati performantele. De exemplu este semnificativa determinarea combinatiei optime intre rentabilitatea activelor si modul de finantare. Pentru a surprinde aspecte importante ale activitatii firmei, rata rentabilitatii financiare se poate descompune astfel:

Cele trei componente reflecta trei domenii distincte din cadrul organizatiei.        

Primul exprima pozitia pe piata de care beneficiaza firma, precum si dezavantajul competitional pe care aceasta il are in comparatie cu concurentii.

=Marja de profit*Rotatia activului * Parghia financiara

unde: V = vanzari; A_t = total active; C_pp = capital propriu.

Cel de-al doilea reflecta abilitatea si capacitatea managementului de a administra eficient activitatea, imprimand rotatii accelerate ale capitalului investit in active.

1.2.1 Profitul: mod de calcul si rolul sau in firmele de turism

Orice intreprinzator are ca scop profitabilitatea activitatilor desfasurate. Profitul net este un rest ce revine detinatorului de capital investit intr-o afacere. Atat marimea masei cat si cea a ratei profitului este influentata de factori cu actiune directa, indirecta, calitativa si cantitativa.

Profitul reprezinta castigul realizat din desfasurarea unei activitati, ce revine posesorului de capital pentru utilizarea acestuia ca factor producator de bunuri economice destinate schimbului. In aceasta acceptiune, maximizarea profitului constituie motivatia oricarui agent economic. Profitul se calculeaza ca excedent al pretului cu care se vinde un produs, peste cheltuielile de productie.

Referat: Completul manta 290 - parasuta principala manta 290 Eseu: Istoria parasutismului - scurt istoric al parasutismului

Masa profitului reprezinta suma totala dobandita sub forma de profit de un agent economic, prestator de servicii turistice in cazul nostru, de o ramura - a turismului in speta - sau de economia unei tari si stabilita ca diferenta intre pretul de vanzare si cost sau ca diferenta intre venituri si costuri. Aceasta se poate calcula, de asemenea, pe produs, constituind un reper foarte important pentru selectionarea nomenclatorului de produse adoptat de o unitate economica.

Rata profitului este indicatorul care exprima raportul procentual intre masa profitului si costurile facute pentru obtinerea acesteia, volumul capitalului sau cifra de afaceri. Cand este vorba de turism, rata profitului reprezinta rata de rentabilitate pe produs turistic, pe agent economic prestator de servicii turistice sau pe ramura turismului apartinatoare unui complex economic national. Daca din calculul acestui indicator nu se obtine o cifra pozitiva (mai mare ca zero) rezulta ca nu se obtine profit, ci pierdere. Pierderea, indiferent daca este relevata de masa profitului, de rata acestuia sau de amandoua, nu are reglementare legislativa diferita de cea a profitului; pierderea este legala in masura in care a fost calculata respectand restrictiile referitoare la determinarea profitului.

Intr-o prima concluzie, putem spune ca profitul producatorului din turism (P_rT) este diferenta intre incasarile totale sau cifra de afaceri (adica intre cantitatea de prestatii vandute (Q) inmultita cu tariful (t) de comercializare pe piata) si nivelul costurilor (Ca) activitatii turistice analizate, respectiv:       

P_{r T} = t * Q – C_a

unde: t = tariful Q = cantitatea vanduta C_a = costurile

Cu alte cuvinte, profitul producatorului din turism, si nu numai, ca functie determinata de cele doua elemente (cifra de afaceri si costurile), incepe sa se realizeze cand productivitatea marginala a fiecarui factor, exprimata valoric, este egala cu pretul sau, ceea ce inseamna ca producatorul va utiliza un factor de productie in cantitati tot mai mari atata timp cat incasarile care decurg din utilizarea unor cantitati suplimentare din acel factor vor fi superioare pretului pietei pentru factorul respectiv sau costul platit pentru cantitatea (suplimentara) cu care a sporit consumul acelui factor. Daca avem in vedere caracterul complex al activitatii turistice, care presupune permanent un anumit numar de factori, iar rezultatul este in functie de acestia, rezulta ca producatorul isi maximizeaza profitul marindu-si productia de servicii (sporind deci cantitatea de factori utilizati) atata timp cat incasarile ce decurg din cresterea cu o unitate a factorilor sunt superioare costului acestora. Chiar si numai din modul de calcul al masei si ratei profitului, se desprinde concluzia ca maximizarea sintetizeaza, direct sau indirect, rezultatele a tot ceea ce se intampla (bine sau rau) intr-o unitate de turism, inclusiv influenta (favorabila sau defavorabila) mediului economic in care se actioneaza si la care ea trebuie sa se adapteze sau sa-l transforme pentru a-i fi cat mai favorabil. Desigur, cel mai important factor este masa profitului ca venit al intreprinderii. Si in cazul turismului, intre rata si masa profitului relatia este direct proportionala .

Masa profitului are, o conditionare complexa in care se remarca:

1. nivelul productivitatii sau randamentul factorilor care influenteaza volumul rezultatelor, fapt ce impune firmei turistice sa se orienteze spre actiuni care conduc la o productivitate mai mare;

2. tarifele de vanzare si costul, intrucat masa profitului este diferenta dintre aceste doua elemente; orice scadere a costurilor si crestere a tarifelor de vanzare a serviciilor turistice are efecte pozitive in planul ratei profitului;

3. volumul, structura si calitatea activitatii turistice, care actioneaza asupra masei profitului, atat individual, cat si in combinatia lor;

4. viteza de rotatie a capitalului intrebuintat in turism.

Data fiind complexitatea activitatii turistice, este necesar sa se alcatuiasca un sistem de indicatori, prin intermediul carora sa se comensureze diferitele laturi ale rentabilitatii domeniului respectiv. Sub acest aspect, metodologia statistica a O.M.T. ofera urmatorul tablou al Sistemului de indicatori ai activitatii de turism[2].

Profitul este egal cu diferenta cu care capitalul obtinut il depaseste pe cel investit, dupa deducerea tuturor obligatiilor sau profitul este egal cu diferenta intre venitul total si costul total:

P=

Profitul exprima expresia valorica a valorii nou create. Pentru a determina profitul trebuie mai intai sa determinam pretul de cost al unei unitati de produs:

unde,

T.C.P. – total cheltuieli de productie,

P.P. – programul de productie,

Profitul se determina ca diferenta dintre pretul de desfacere a intreprinderii si costul unei unitati de produs. Rezultatul acestei diferente il inmultim la programul de productie si rezulta profitul brut al intreprinderii, astfel:

P_r =P_d – P_c

P_{r br} = PP * P_r

Impozitul pe profit constituie 25 % indiferent de marimea lui, si se calculeaza prin formula urmatoare:

I_prof = P_{r br} * 0,25

Profitul net este diferenta intre profitul brut si impozitul pe profit:

P_net = P_{r br} – I_prof

1.2.2 Factori care influenteaza rentabilitatea firmelor de turism

De gradul de ocupare (C_uc) si de nivelul tarifelor practicate depinde volumul incasarilor si respectiv rentabilitatea unitatii de cazare (hotel, han/vila, complex hotelier etc.).

In turism avem de-a face cu doua categorii de costuri: costuri fixe si costuri variabile.Costurile fixe, sau conventional „constante” contin in cea mai mare parte amortismentele. In general, ele nu depind de volumul activitatii turistice. Costurile variabile, in schimb, depind direct de volumul activitatii, si in primul rand, de gradul de ocupare realizat (cheltuielile de intretinere, reparatiile, consumul de materiale, combustibil, energie, salariile etc.). Prin urmare, C_T = C_F + C_V

unde:   C_T = costul total; C_F = costul fix; C_V = costurile variabile.

Rentabilitatea economica si sociala a activitatii de turism

La o analiza mai atenta observam ca relatia de mai sus poate fi dezvoltata mai departe, deoarece marimea costurilor fixe (C_F) depinde de numarul de locuri disponibile de cazare de-a lungul unui an (L) si cheltuielile fixe aferente lor pe o zi (cf), adica:                     

de unde rezulta ca:                 C_F = L * 365 * cf

La randul lor, cheltuielile variabile se calculeaza in functie de numarul de turisti inregistrati si cazati efectiv (T), durata medie a sejurului lor si cheltuielile directe variabile legate de cazarea unui turist pe o zi (cv), ceea ce ne permite sa notam:

C_V= T * * cv .

In ceea ce priveste veniturile, ele sunt influentate de cel putin urmatorii parametri:

- numarul turistilor inregistrati si cazati intr-un an (T),

- durata medie a sejurului () si

- tariful perceput pe o zi - turist (tf), deci: V = T* * tf

Atunci cand veniturile totale incasate (V) sunt egale cu costurile totale (C_T), profitul realizat (pr) va fi egal cu zero.   

V = C_T => pr = 0 , sau

T * * tf = (L * 365*cf) + (T** cv)

Punctul in care se realizeaza aceasta egalitate marcheaza ceea ce numim 'pragul de rentabilitate' al firmei turistice sau al hotelului. El este punctul critic unde profitul unitatii de cazare va fi zero.

Cu alte cuvinte, punctul critic defineste tocmai gradul de ocupare de la care unitatea turistica incepe sa devina rentabila, adica punctul de la care incepe sa obtina profit. Rezulta ca, ori de cate ori numarul de paturi ocupate in hotel va fi mai mic decat segmentul OI_min de pe abscisa, unitatea turistica va inregistra pierderi. Desigur, numarul maxim posibil a fi valorificabil este egal cu capacitatea de cazare a hotelului. Punctul critic se determina rezolvand ecuatia urmatoare:

L * 365 * cf = T * * (tf - T * * cv )

L * 365* cf = T * *(tf-cv)

Evident, punctul critic nu este dat o data pentru totdeauna. El este mobil, depinzand, in primul rand, de nivelul tarifelor practicate cat si de gradul de ocupare ai unitatii de cazare.

Pentru a determina pragul de rentabilitate avem nevoie de cheltuielile fixe, de cele variabile si de veniturile din vanzari.

Cheltuielile fixe se determina ca suma dintre uzura, salariul C.C.S., salariul muncitorilor auxiliari, salariul muncitorilor de deservire si contributia la salariu. Cheltuielile variabile se pot determina ca diferenta intre cheltuielile totale si cheltuielile fixe.

Pentru caracterizarea sintetica a activitatii firmei de turism se pot utiliza urmatorii indicatori:[3]

1. Volumul incasarilor totale (I_t) - transport             - cazare

- Turism intern – lei : - masa - tratament

- agrement

- schimb valutar

- Turism international - lei : - vanzari marfuri

- valuta : - servicii suplimentare

2. Incasarea medie pe turist si incasarea medie pe zi turist

unde:

Σ I_t = incasari totale;                                 Nr_zt= numarul de zile- turisti (innoptari).

incasarea medie pe un turist;

Nr_t = numar de turisti;

incasarea medie pe zi turist;

3. Volumul cheltuielilor totale ( Ch_t )      - transport

- turism intern - lei - cazare

- masa

pentru: - tratament

- schinb valutar

- agrement

- turism international - lei - servicii suplimentare

- valuta - vanzari marfuri

4. Cheltuiala medie pe turist si cheltuiala medie pe zi-turist:

si, respectiv :

unde:

Σ C_ht = cheltuieli totale;

cheltuiala medie pe turist;

cheltuiala medie pe zi turist;

5. Venitul brut (profitul brut), rezultanta a diferentei dintre volumul incasarilor totale si volumul cheltuielilor totale :

V_n = Σ I_t – Σ C_ht,

unde:

V_n= venitul brut;

Σ I_t = volumul incasarilor

ΣC_ht = volumul cheltuielilor

Rata rentabilitatii ( profitului) (R_{r %}), care se calculeaza ca un raport intre totalul profitului si totalul mijloacelor care le-au creat.

Determinarea acestui indicator se poate realiza in trei variante:

a)

unde: R_{p %} = rata profitului; Σ P = volumul profitului; Σ I_t = volumul incasarilor

b)

unde: R_{p %} rata profitului Σ P= volumul profitului; Σ Ch_t= volumul cheltuielilor

c)

unde:

rata profitului ;

Σ P = volumul profitului

Σ F_f = volumul fondurilor fixe

Σ M_C = volumul mijloacelor circulante

7. Productivitatea muncii (w), care exprima gradul de utilizare a fortei de munca

anuala bruta :

unde: w = productivitatea muncii

Σ It = volumul incasarilor anuale

N = numar mediu scriptic al lucratorilor pe un an

anuala neta :

unde:

W = productivitatea muncii

Σ P = volumul profitului

N = numar lucratori operativi;

8. Aportul net valutar (An_v), exprima rentabilitatea intregii activitati de turism, pe ansamblul economiei Romaniei si se determina, in valoare absoluta, ca diferenta intre totalul incasarilor valutare din turism si totalul platilor valutare legate de activitatea turistica:

a) ,

unde:

An_v= aportul net valutar;

Σln_v = valoarea incasarilor valutare

Σ Pl_v = valoarea platilor valutare

b)

unde:

An_v% = rata aportului valutar

Σ Pv_v = volumul profitului in valuta

ΣIn_v = volumul incasarilor valutare

9. Volumul acumularilor totale. Acumularile (A _t) se determina prin diferenta dintre totalul incasarilor si totalul cheltuielilor, la care se adauga taxa pe valoare adaugata, respectiv:

A _t = I _t – C _t + T.V.A.

unde:

A _t = volumul acumularilor                             I _t = totalul incasarilor

C _t = totalul cheltuielilor           T. V. A. = taxa pe valoare adaugata