Proceduri si functii definite de utilizator

Un program structurat este format din unitati functionale bine conturate, ierarhizate conform naturii intrinseci a problemei, obtinut printr-un proces de rafinare treptata a prelucrarilor necesare rezolvarii problemei.

Unul din principiile de baza din programarea structurata este programarea descendenta. Aceasta presupune descompunerea problemei complexe in subprobleme mai simple, descompunerea continuand pana la atingerea unui nivel de dificultate acceptabil. Fiecarei subprobleme ii va corespunde cate un modul-program cvasiindependent de celelalte module.

Avantajele programarii modulare sunt urmatoarele:

a.      structura problemei determina o definire precisa a functiilor fiecarui modul, fapt ce diminueaza probabilitatea aparitiei erorilor de logica in rezolvarea problemei;

b.      scrierea programului si punerea lui la punct se face mai simplu si mai rapid, deoarece modulele se pot realiza simultan, fiecare de catre alta persoana;

c.       modificarea sau extinderea programului se face mai usor, prin modificarea sau scrierea unor module noi;

d.      fiecare modul se poate scrie in limbajul de programare cel mai avantajos in raport cu functia sa.

Modulele sau unitatile functionale pot fi: subprograme, proceduri si functii. Vom examina fiecare tip de modul in parte:

Proceduri si functii

sunt unitati functionale de program tratate ca fisiere cu extensia .PRG. Se construiesc cu orice editor de texte.  Apelarea editorului de programe se poate face prin comanda:

Lansarea in executie a unui subprogram se face prin DO:

Comanda cauta fisierul specificat, il deschide si, dupa executia comenzilor, inaintea revenirii in programul apelant, il inchide.

O procedura reprezinta un grup de instructiuni ce primeste de la programul apelant un grup de parametrii, realizeaza anumite prelcrari, dupa care se revine in programul apelant. O procedura definita de utilizator nu poate intra in alcatuirea unei expresii ca operand. Trebuie sa se faca distinctie intre definitia functiei sau procedurii si apelul acesteia. La definirea unei functii sau proceduri se stabilesc prelucrarile ce au loc in interiorul ei, parametrii care se primesc spre prelucrare si rezultatele ce se vor transmite dupa prelucrare. La apelul unei functii sau proceduri apare doar numele care identifica respectiva functie sau procedura, insotit eventual de lista parametrilor ce se vor transmite.

Variabilele definite in interiorul functiilor si procedurilor sunt cunoscute doar in acest interval, in sensul ca pentru programul ce apeleaza functia sau procedura, aceste variabile nu exista.

O procedura incepe cu comanda PROCEDURE si contine o serie de comenzi executate pana la intalnirea unei comenzi de sfarsit (RETURN, CANCEL, RETRY) sau pana la o noua comanda PROCEDURE.

Definirea unei proceduri se face prin comanda:

Apelul unei proceduri se face tot prin comanda DO prin care se lanseaza in executie programe sau subprograme:

Revenirea in programul apelant se poate face prin comenzile RETURN, CANCEL, RETRY.

Comanda RETURN poate avea clauza TO MASTER care intoarce controlul in programul principal.

Comanda CANCEL forteaza renuntarea la toate unitatile program intermediare si revenirea la prompterul sistemului dBASE (FoxPro):

Comanda RETRY permite revenirea chiar la instructiunea de apel a procedurii si nu dupa aceasta, ca in cazul comenzii RETURN:

O functie reprezinta un grup de instructiuni independent, care primeste un set de parametrii de la programul apelant si ii returneaza acestuia o valoare carezultat al prelucrarilor asupra parametrilor transmisi. O functie definita de utilizator poate intra in componenta unei expresii ca operand.

Definirea unei functii se face prin comanda FUNCTION:

Apelul pentru executia functiei se face prin numele acesteia in cadrul unei expresii. La executie, in locul identificatorului se va introduce valoarea returnata de functie ca rezultat al prelucrarilor sale.

Comunicarea rezultatului functiei se face prin comanda RETURN prezenta in corpul functiei: