Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie Tehnica mecanica Informatica Qdidactic » stiinta & tehnica » informatica Echipamente de citire a informatiilor inscrise pe documente Echipamente de citire a informatiilor inscrise pe documente ECHIPAMENTE DE CITIRE A INFORMATIILOR INSCRISE PE DOCUMENTE 1. Consideratii generale Echipamentele de citire a informatiilor inscrise sau tiparite de catre utilizator direct pe documente, hartie de scris, produse comerciale etc., permit citire unor informatii care pot fi: marcari, bare-cod, cifre sau litere din alfabetul latin, precum si alte caractere speciale. Dupa tipul informatiilor, s-au definit mai multe tipuri de cititoare: de marcari, de bare-cod sau de caractere. Marcarile sunt inscrise pe un document in pozitii fixe, fiecare pozitie avand o semnificatie informationala predeterminata. Barele-cod sunt tiparite automat si pot fi intalnite pe multe produse comerciale, acest tip de inscriptionare fiind foarte des utilizat, in acest domeniu, pentru citirea automata a preturilor. Cifrele si caracterele alfabetice sunt fie tiparite, fie scrise de masina sau manual intr-o forma mai mult sau mai putin stilizata. Citirea datelor se face prin utilizarea a doua tehnici de descifrare (scanare): magnetica; optica. Cititoarele magnetice cat si cele optice sunt foarte asemanatoare din punct de vedere al performantelor. Diferentele dintre ele se refera la: tipul cernelii utilizate; forma, marimea si setul de caractere ce poate fi citit; tehnica de scanare; marimea documentelor; volumul de informatii ce urmeaza a fi citite. Cititoarele de caractere inscrise cu cerneala magnetica  (MICR) sunt utilizate in special in operatiuni bancare, ele pot interpreta numai in­formatiile tiparite cu cerneala magnetica pe o li­nie a documentului. Scanerul este un echipament periferic pentru citirea optica a unei portiuni de document. Functionarea se bazeaza pe reflexia luminii de catre documentul scanat. In interior exista o sursa de lumina care lumineaza documentul scanat. Fascicolul reflectat este directionat de un sistem de oglinzi si apoi receptat de un numar de senzori de tip CCD (Charge Coupled Device). Acestia convertesc fluxul luminos in sarcini electrice si apoi in semnale digitale. Imaginea scanata este descompusa in puncte, fiecare punct fiind caracterizat prin intensitatea fascicolului luminos reflectat. Astfel scanerul executa o digitizare a imaginii (impartirea imaginii in puncte foarte mici, pe orizontala si verticala) si o memorare a caracteristicilor luminii reflectate pentru fiecare punct. Cu ajutorul unui scaner se pot prelua caractere, semnaturi, imagini, fotografii etc. Din punct de vedere constructiv scanerele pot fi de mana (handy scanner), stationare (flatbed) si cu transportul documentului. Primele citesc imaginea prin miscarea lor pe deasupra obiectului ce contine informatia scanata. Cele stationare au o suprafata transparenta pe care se aseaza documentul, dispozitivele de citire fiind deplasate cu ajutorul unui motor pas cu pas. Ultimele, asemenea imprimantelor, deplaseaza documentul original prin fata dispozitivelor de citire (un exemplu tipic este faxul). Scanerele de calitate sunt insotite de un software de tip OCR (Optical Character Recognition), pentru transformarea fisierelor text scanate in fisiere prelucrabile cu editoare de texte. Scanerele permit unui calculator personal sa converteasca un desen sau o fotografie in cod, pe care un program il poate folosi atat pentru a afisa imaginea pe ecran, cat si pentru a reproduce imaginea printr-o imprimanta. Un scaner permite, de asemenea, sa converteasca o lucrare tiparita in text editabil cu ajutorul unui program de recunoastere optica a caracterelor. Cele doua tipuri fundamentale de scanere difera in primul rand prin modul in care pagina care contine imaginea si capul de scanare care citeste imaginea trec unul peste celalalt. Intr-un scaner sheet-fed, dispozitivul de antrenare deplaseaza hartia peste capul de scanare. Intr-un scaner flatbed, pagina este nemiscata in spatele unei ferestre din sticla, in timp ce capul se misca fata de pagina, asemanator modului in care functioneaza o masina de copiat. Scanerul flatbed necesita o serie de oglinzi pentu a pastra imaginea preluata de capul de scanare aflat in miscare, focalizate asupra lentilei care furnizeaza imaginea unui banc de senzori. Avantajul unui scaner flatbed este ca el poate scana documente supradimensionate sau groase, cum ar fi o carte. Scanerul sheet-fed este utilizat pentru scanarea foilor individuale de dimensiune obisnuita. Gradul de complexitate al unui scaner depinde de capacitatea lui de a traduce un inter­val limitat de nivele de tensiune analogice in valori digitale. Unele scanere pot face doar diferenta intre negru si alb si sunt folositoare numai pentru text. Modelele mai precise pot diferentia nuantele de gri. Scanerele color folosesc filtre de rosu, albastru si verde pentru a detecta culorile in lumina reflectata. Indiferent de sensibilitatea scanerului la lumina sau de modul in care se misca hartia si capul, operatiunile tuturor scanerelor sunt in esenta asemanatoare. 2. Cititoarele optice de caractere (OCR) Datele de intrare acceptate de OCR-uri pot fi inscrise fie cu cerneala magnetica, fie cu cerneala neagra de tipografie sau de banda tusata  si pot fi citite: de pe rolele de  hartie ale caselor de marcat sau de pe documente batute la masina; de pe documente scrise de mana omului; de pe  hartia de imprimanta sau masina de scris. O schema bloc a OCR cuprinde in principal urmatoarele blocuri functionale: blocul de antrenare a suportului de informatie; blocul de scanare a caracterului; blocul de recunoastere a caracterului; blocul de detectie a erorilor; blocul de comanda  si interfatare. Blocul de antrenare a suportului de informatie necesita solutii de realizare a transportului care fac in cea mai mare masura din OCR-uri echipamente extrem de costisitoare. Solutiile adoptate pentru realizarea ansamblului electromecanic si a sistemului de comanda trebuie alese astfel incat sa faca fata unei multitudini de probleme ce se pun, legate de supor­turile de informatii: calitati diferite; dimensiuni diferite; viteze diferite de antrenare; conditii de exploatare diferite. Blocul de scanare are doua parti principale: ansamblul traductoarelor; blocul de comanda a scanarii. Solutiile adoptate pentru ansamblul tra­ductoarelor magnetice sau optice sunt specifice diferitelor tipuri de echipa­mente periferice. Cititoarele optice de documente sau caractere utilizeaza ca solutie de baza citirea prin reflexie. Dupa modul de realizare a blocului de traducere (sursa luminoasa, amplasarea elementelor de traducere) precum si dupa modul de scanare se pot mentiona mai multe solutii ale blocului de scanare: scanare care utilizeaza o configuratie de rastru (fig. 1); o alta solutie constructiva utilizeaza fotocelule uniform distribuite pe o suprafata pe care se reflecta imaginea caracterului. Semnalele generate de fotocelule reprezinta zonele de gri, negru sau alb din conformatia caracterului. Un avans tehnologic il reprezinta adoptarea solutiei cu diode luminiscente (LED). Sursa luminoasa este o dioda speciala care emite lumina la tre­cerea curentului electric.

Fig. 1

Aceasta lumina este reflectata de document spre un element fotosensibil.

Pentru a genera scanarea sub forma de rastru (fig. 1) co­loana de diode se conecteaza si se deconecteaza secvential, astfel for­mandu-se semnalele, care prin amplificare si formare devin cifrele binare care sunt transmise sistemului de recunoastere. Echipamentul care utilizeaza aceasta solutie are consumul de putere mult redus.

Blocul de recunoastere reprezinta un ansamblu logic al echipamentu­lui, iar solutiile adoptate pot fi:

compararea matricilor obtinute cu con­figuratia matricilor de caractere memorate;

trasarea de curbe prin puncte urmata de analiza caracteristicilor si a particularitatilor obtinute si compararea cu o tabela de adevar memorata.

Blocul de recunoastere realizat prin hard poate fi inlocuit cu mijloace soft de recunoastere, mult mai eficiente si mai putin susceptibile la erori sau prin microprograme.

Solutiile de realizare ale blocului de scanare si recunoastere a carac­terului sunt definitorii pentru caracteristici cum ar fi: densitatea caracte­rului citit (10 caractere/inch) distributia densitatii caracterului pe o linie, rata de citire (de la 400 la 3 600 caractere/s), numarul maxim de linii citite intr-un pas (variaza de la 15 daca citirea are loc de pe documente, pana la 80 pentru citirea paginilor).

Blocul de detectare a erorilor difera esential de la echipament la echipament si are ca scop, fie rejectarea caracterului nerecunoscut, fie, solutia mai scumpa, substituirea lui cu un caracter apropiat.

Detectarea erorilor poate fi realizata prin program sau prin mijloace hard, cum ar fi citirea combinatiilor de cifre cu autocontrol, utilizarea sumelor de control pentru o linie sau o coloana citita, citirea dubla a caracterului si com­parare.

In afara de sistemul de recunoastere a caracterului, aceeasi schema bloc si o serie de solutii constructive ale OCR sunt utilizate si la citi­toarele de marcari si/sau de bare-cod.

Citirea barelor-cod se utilizeaza mai ales in inregistratoarele de casa din magazine si sunt foarte diversificate ca tipuri de echipamente, de mentionat fiind numai elementul primar de citire care reprezinta un ansamblu de emisie/detectie a intensitatii luminoase.

a) b)

Fig. 2

O solutie moderna o reprezinta modulul sesizor de mare rezolutie (fig. 2.a), la care elementul emitator este o dioda luminiscenta (LED) de diametru 0,178 mm, iar fotodetectorul se afla integrat in acelasi modul impreuna cu sistemul de lentile cores­punzatoare. In fig. 2.b se prezinta schema electrica a modulului.

3. Functionarea scanerului

Scanerul functioneaza pe principiul citirii optice a informatiei, avand un sistem de scanare similar cu a unui copiator si este utilizat pentru realizarea unor imagini digitale ale documentelor scanate care sunt transferate calculatorului pentru procesare.

Scanerele difera prin:

modul in care sunt create semnalele;

modul de interfatare cu calculatorul;

tipul documentului scanat.

Scanerul cu  alimentare automata a foii deplaseaza documentul scanat prin dreptul unui senzor de imagine fix, fiind identic cu scanerul inglobat in echipamentele de transmisie fax, si are urmatoarele avantaje:

• interfatare usoara, cu ajutorul portului paralel (LPT) sau serial;
• foloseste un dispozitiv de imagine simplu, rigid si un mecanism de tractare direct.

Are urmatoarele dezavantaje:

• rezolutie de scanare limitata (300-400 dpi), fiind destinat scanarii unui text sau schite;
• manevrare limitata a suporturilor;
• poate scana numai documente avand grosimea unei foi de hartie.

Scanerul plan realizeaza imaginea digitala a documentului cu ajutorul luminii reflectate de documentul scanat, lumina care este transmisa cu ajutorul unor oglinzi la blocul fotodetector, realizat cu fotodiode care convertesc lumina in semnale electrice analogice.

Acestea sunt procesate de un convertor analog-digital (ADC) si transformate in elemente de imagine digitala (pixeli digitali), de culoare alb-negru sau tonuri de gri.

In cazul scanarii imaginilor color, lumina reflectata este trecuta, mai intai, prin filtre (rosu, verde si albastru) pentru obtinerea pixelului digital color.

Avantajele scanerelor plane sunt:

• manevrare flexibila a suporturilor, putand manevra cele mai diverse documente, ca dimensiune si material;
• rezolutie inalta.

Rezolutia optica (numita si rezolutie hardware) defineste rezolutia reala a sistemului optic de scanare.

Pentru marirea rezolutiei, driverul software a scanerului plan completeaza documentul scanat cu detalii fine, pierdute prin scanare, proces numit interpolare.

O sursa de lumina este deplasata deasupra suprafetei de scanat, reflexia fiind captata de elemente fotosensibile. Scanerele monocrome au nevoie de un singur element fotosensibil, iar cele color de trei elemente fotosensibile, care corespund culorilor RGB (Red-Green-Blue). Fiecare fotoelement dispune de un filtru care permite trecerea doar a componentei necesare a luminii (rosu, verde sau albastru), partea electronica a scaner-ului realizand ulterior recompunerea imaginii.

Fotoelementele mai sunt denumite si elemente CCD (Charged Coupled Device - dispozitv cu transfer de sarcina) si constau dintr-o arie matriceala realizata cu mici elemente fotosensibile a caror capacitate variaza in functie de intensitatea luminii incidente.

Rezolutia unui scaner este principala sa caracteristica, putand varia de la 100 la 1200 dpi (dots per inch - puncte per inch). Cu cat rezolutia este mai mare, cu atat calitatea unei imagini scanate este mai buna, dar implicit fisierul aferent are dimensiuni mai mari. Daca finalitatea imaginii scanate consta doar in afisarea pe ecranul PC-ului, atunci rezolutia imaginii scanate nu trebuie sa fie mai mare de 100 dpi, avand in vedere rezolutia monitoarelor obisnuite (72 sau cel mult 96 dpi).

Pentru imagini care vor fi eventual tiparite, o rezolutie de 300 dpi este mai mult decat suficienta.

Scanerele detecteaza diferentele de stralucire a unei imagini sau a unui obiect, folosind o matrice de senzori. In majoritatea cazurilor, scanerul foloseste o matrice liniara de asemenea senzori, de obicei dispozitive de cuplaj de sarcina (Charge-Coupled Devices sau CCD, dispozitive care transforma un semnal luminos in semnal electric), de ordinul sutelor pe fiecare inch, intinse pe o banda ingusta, pe toata latimea celei mai mari imagini care poate fi scanata (fig. 3).

Acest rand de senzori inregistreaza la un moment dat o singura linie ingusta a imaginii. Circuitele din interiorul scanerului citesc unul cate unul fiecare senzor si creeaza un sir de date seriale care reprezinta stralucirea fiecarui punct de pe linia de scanare. Dupa ce scanerul a colectat si a aranjat datele pentru fiecare punct al liniei, senzorii trec la urmatoarea linie care trebuie citita.

Fig. 3

Aproape toate scanerele impun deplasarea mecanica a senzorilor peste imagine, desi cateva scanere cu rezolutie mai mica folosesc tehnologii video.

Constructiv, scanerele se pot imparti in:

• Scanerul plan (flatbed scanner,) foloseste un mecanism automat pentru deplasarea senzorilor. Numele lui provine de la suprafata plana de sticla pe care se aseaza materialul ce trebuie scanat. Senzorii de scanare sunt montati pe o bara care se deplaseaza pe sub sticla, parcurgand toata suprafata imaginii (fig. 4). Suprafata de sticla permite senzorilor sa 'citeasca' imaginea. Scanerele plane sunt de dimensiunile unei imprimante laser, dispunand de un car mobil pe care se afla o sursa de lumina si elementul fotosensibil. Carul baleiaza liniar documentul oferind astfel secvential informatii traductorului, care la randul lui inmagazineaza aceste informatii in format digital, intr-o memorie.

Fig. 4

• Scanere cu tambur: documentul care trebuie scanat este infasurat pe un tambur. Dispozitivele fotoelectrice sunt in acest caz imobile, baleierea imaginii fiind executata prin rotirea tamburului cu o anumita viteza. Acest tip de scaner ofera rezolutii superioare fata de cel plan si este folosit in general in aplicatii profesionale de genul celor tipografice. Dezavantajul consta in imposibilitatea scanarii paginilor unei carti, din cauza particularitatilor constructive.
• Scanerele de mana sunt folosite uzual la aplicatii mai putin pretentioase. Un scaner de mana este de dimensiuni reduse, cu o latime cuprinsa intre 10 si 20 cm. Parcurgerea documentului se face prin miscarea manuala a dispozitivului pe deasupra documentului, o data pentru imagini monocrome si de trei ori pentru imagini color. Miscarea cat mai dreapta si mai uniforma a scaner-ului este un element esential pentru obtinerea unor rezultate bune, mai ales in cazul imaginilor color, unde cele trei miscari consecutive trebuie sa duca la o suprapunere perfecta a celor trei componente de culoare.
• Scanerul video reprezinta echivalentul electronic al unui copiator fotografic. Scanerul video foloseste o camera video obisnuita pentru capturarea imaginii. Majoritatea scannerelor video au camera montata pe un stativ, sub care se afla un suport pe care se plaseaza imaginea de scanat. Suportul poate fi iluminat din spate, pentru a permite scanarea negativelor si filmelor transparente, sau poate fi o suprafata plata pentru foi de hartie sau obiecte tridimensionale.
• Scanerul pentru filme si medii transparente are sursa de lumina in capacul care acopera suprafata de scanare, miscarea sa fiind sincronizata cu miscarea senzorului care culege informatia, in partea inferioara a scanerului.

Cel mai ieftin model este scanerul manual, deoarece nu contine mecanisme precise de scanare.

Scanerele difera prin rezolutia cu care citesc imaginile. Toate scanerele au o limita maxima mecanica a rezolutiei. Aceasta este data de pasul cel mai mic cu care pot fi deplasati senzorii. Un scaner cu posibilitati minime incepe de la 300 de pixeli pe inch si avanseaza in trepte uniforme, cum ar fi: 600, 1200, 2400, 4800 de pixeli pe inch. Scanerele speciale pentru diapozitive ajung la rezolutii de ordinul a 10000 de pixeli pe inch. Deoarece reprezinta limita maxima pe care o pot atinge componentele hardware ale scanerului, aceasta valoare este numita deseori rezolutie hardware a scanerului.

Dispozitivele CCD au proprietatea de a acumula sarcina electrica direct proportionala cu cantitatea de lumina incidenta pe ele. Scanerele color functioneaza pe acelasi principiu, avand filtre pentru lumina rosie, albastra si verde. Scanarea se va executa intr-o singura trecere, sau in trei - cate una pentru fiecare culoare de baza.

Din punct de vedere constructiv exista doua variante mai utilizate de scanere: manuale si fixe. Cele manuale, in afara faptului ca sunt mai ieftine, prezinta o serie de dezavantaje: parcurgerea obiectului de scanat se va face de catre utilizator, rezultand o viteza de scanare care nu e constanta pe tot parcursul operatiei. Din aceasta cauza, calitatea imaginii obtinute este in general slaba.

De asemenea, dimensiunile scanerului fiind in general reduse, scanarea imaginilor mai mari va trebui facuta pe portiuni. Imaginile rezultate in acest fel vor fi apoi alipite corespunzator (cu ajutorul unui program specializat furnizat impreuna cu scanerul). De multe ori, insa, programul respectiv nu poate sa construiasca imaginea finala.

La scanerele fixe, coala de hartie se plaseaza pe un suport static de sticla, si este automat scanata de catre dispozitiv. De obicei scanerele fixe sunt de dimensiuni mari, permitand scanarea colilor de hartie de format A4 sau A3.

Un scaner este un echipament destinat transformarii informatiei analogice, respectiv a luminii, in informatie digitala.

Piesa de baza a scanerului consta intr-un sir de celule fotosensibile capabile sa detecteze lumina reflectata de, sau transmisa prin obiectul scanat.

Aceste celule fotosensibile sunt de fapt niste diode capabile de a recepta lumina atunci cand sunt alimentate electric.

Tot acest sir de diode formeaza senzorul scanerului (CCD - Charged-Couple Devices), care converteste intensitatea luminii in sarcina electrica.

O alta componenta importanta este convertorul analog-digital (CAD), rolul sau fiind acela de a transforma informatia analogica in informatie digitala. Fiecare dioda din miile care formeaza CCD-ul creaza un pixel din imaginea scanata, iar pentru a stoca informatia corespunzatoare descrierii pixelului respectiv este necesar un anumit numar de biti. Cu cat se dedica un numar mai mare de biti fiecarui pixel, cu atat se va putea obtine o calitate mai buna a imaginii scanate.

Marea majoritate a scanerelor disponibile astazi folosesc senzor CCD, insa unele modele noi folosesc senzor CIS (Contact Image Sensor).

In cazul unui scaner CCD, lumina reflectata de documentul este transmisa cu un sistem de oglinzi, catre senzorul CCD (fig. 3).

In tehnologia CIS, sirul de diode este plasat chiar sub documentul scanat, astfel incat senzorul capteaza direct lumina reflectata de document. Intrucat scanerele cu CIS nu necesita un sistem foarte complicat de captare a luminii, rezulta un pret mai scazut, dimensiunile sunt mai mici, iar durabilitatea creste.

Fig. 3

Datorita dimensiunilor reduse, senzorii CIS sunt recomandati in cazul scanerelor portabile. Senzorii CIS folosesc convertoare analog-digitale incorporate, astfel rezultand si un consum redus de energie.

Principalul neajuns al tehnologiei CIS consta insa tocmai in convertorul analog-digital, acesta ocupand un spatiu care in mod normal ar fi trebuit sa contribuie la captarea luminii. Rezultatul consta in scaderea calitatii imaginilor scanate.

Majoritatea scanerelor primesc informatia prin capturarea luminii reflectate sau care traverseaza obiectul scanat. Acest proces necesita in mod evident o sursa de lumina, iar calitatea acesteia poate influenta in mod decisiv calitatea rezultata.

Primele modele de scanere desktop foloseau becuri fluorescente.

Becurile fluorescente prezinta doua dezavantaje majore:

nu sunt capabile sa emita aceeasi intensitate de lumina pe o perioada lunga de timp;

degaja o cantitatea mare de caldura  care conduce la deteriorarea componentelor interne.

Din aceste motive, in prezent sunt folosite lampile catod-rece, care pot furniza o lumina mai intensa si degaja foarte putina caldura. Scanerele CIS folosesc campuri dense de LED-uri RGB pentru a produce lumina alba.

4. Caracteristicile scanerului

Adancimea de culoare reprezinta numarul de biti utilizati pentru descrierea fiecarui pixel al unei imagini. Cu cat folosim o adancime de culoare mai mare, cu atat vom obtine o calitate mai buna a imaginii scanate si, de asemenea, o dimensiune mai mare a fisierului rezultat. Adancimea de culoare minima pentru obtinerea unei calitati accetabile este de 24 de biti. Deci pentru fiecare pixel, scanerul retine 8 biti de informatie pentru fiecare din cele trei nivele de culoare (RGB - Red-rosu, Green-verde si Blue-albastru).

In practica exista un anumit nivel de pierdere a informatiei in timpul procesului de scanare, datorita unui numar de factori externi. Astfel, calitatea imaginii scanate sufera mici modificari in zonele de luminozitate mare si in cele intunecate.

Daca scanam negative sau medii transparente avem nevoie de minimum 30 de biti de culoare, fiind preferabil 36.

Rezolutia

Exista doua tipuri de rezolutie: optica si interpolata; prima este cea importanta.

Rezolutia optica sau hardware a unui scaner este masurata in puncte sau pixeli pe inch (dpi sau ppi). Un numar mai mare de pixeli inseamna o rezolutie mai buna si o calitate superioara a imaginii, cel putin teoretic. Numarul de pixeli pe care un scaner este capabil sa ii genereze se bazeaza pe numarul de celule fotosensibile din capul de scanare.

Rezolutia interpolata are intotdeauna o valoare mai mare, uneori mult mai mare, decat cea optica. Pentru a obtine o rezolutie interpolata, scanerul preia informatia din doi pixeli alaturati si, folosind algoritmi matematici, umple spatiul liber dintre ei.

Viteza

Principalul parametru in functie de care variaza viteza este rezolutia.

Cu cat creste rezolutia folosita, cu atat viteza de scanare este mai mica.

Interfata

Conectarea scanerului la PC se poate face cu port paralel, USB sau SCSI.

Conectarea USB a devenit foarte mult utilizata datorita usurintei pe care o capata procesul de instalare, la care se adauga cantitatea mare de date care poate fi transferata rapid.

Tipuri de imagini

Pentru reprezentarea unei imagini in format digital, un calculator descompune imaginea in unitati de imagine denumite pixeli, iar fiecarui pixel (punct) ii asociaza o anumita intensitate si o anumita culoare in unul sau mai multi biti de date; cu cat sunt mai multi biti, cu atat se poate stoca mai multa informatie.

In acest sens, imaginile se clasifica in imagini:

single-bit;

grayscale;

color.

1. Imaginile single-bit sunt cele mai simple si ele folosesc un singur bit pentru a memora fiecare pixel. La randul lor se clasifica in doua tipuri:

line art;

halftone.

Cele line art includ tot ce este alb-negru (de exemplu, desene in creion, tus sau similare) sau intr-o singura culoare.

Cele halftone sunt reproduceri de imagini ce dau impresia de gri prin combinarea densitatii de puncte albe sau negre (ca cele din ziare, de exemplu).

2. Imaginile grayscale contin in plus si niveluri de gri pentru fiecare pixel.

Astfel, daca pentru fiecare pixel se aloca 4 biti, vor rezulta 16 nivele de gri, iar pentru 8 biti vor rezulta 256 nivele.

3. Imaginile color sunt cele mai complexe. Scanerele descompun culoarea in cele trei componente primare: rosu, verde si albastru (RGB-red, green, blue), iar din combinatia diverselor proportii ale acestora va rezulta o anumita culoare. Daca se vor aloca 24 de biti pentru a se stoca informatia de culoare, vor rezulta 16,7 milioane de culori.

5. Recunoasterea optica a caracterelor

Atunci cand un scaner citeste imaginea unui docu­ment, el converteste elementele intunecate - textul si imaginile - de pe pagina intr-un bitmap, care este o matrice de pixeli patrati care sunt fie activati (negru), fie dezactivati (alb).

Deoarece pixelii sunt mai mari decat detaliile majoritatii textelor, acest proces degenereaza marginile drepte ale caracterelor. Aceasta degradare creeaza majoritatea pro­blemelor pentru sistemele de recunoastere optica a caracterelor.

Programul de recunoastere optica a caracterelor citeste bitmap-ul creat de scaner si face o medie a zonelor de pixeli activati si dezactivati din pagina, in esenta mapand spatiile albe din pagina. Acest lucru permite programului sa separe paragrafele, coloanele, titlurile si imaginile aleatorii.

Spatiile albe dintre liniile de text dintr-un bloc definesc linia de baza a fiecarei linii, un detaliu esential pentru recunoasterea caracterelor din text.

La prima sa trecere pentru conversia imaginilor in text, programul incearca sa identifice fiecare caracter printr-o comparatie pixel cu pixel cu sabloanele de caractere pe care programul le are in memorie. Sabloanele includ fonturi complete, numere, semne de punctuatie si caractere extinse, pentru seturi obisnuite de caractere.

Deoarece aceasta tehnica necesita o imperechere foarte exacta, atributele caracterelor, trebuie sa fie identice pentru a reprezenta o identificare. Scanarile de calitate proasta dau usor erori la corespunderea matriciala (matrix matching).

Caracterele care raman nerecunoscute trec printr-un proces mai complex si mai indelungat, numit extragerea trasaturilor (feature extraction).

Textul citit de un scaner va fi stocat sub forma unor imagini de biti, fara utilitate pentru procesoarele de texte, care folosesc codul ASCII. Se poate transforma textul din forma grafica in coduri ASCII prin doua metode: prin dactilografierea fiecarui caracter sau prin recunoasterea optica a caracterelor (Optical Character Recognition -OCR).

Primele programe OCR foloseau o tehnica numita corespondenta matriciala (matrix matching). Calculatorul compara mici portiuni din imaginea de biti cu modele stocate intr-o biblioteca, in cautarea caracterului care seamana cel mai mult cu modelul de biti scanat.

Majoritatea sistemelor OCR actuale se bazeaza pe corespondenta caracteristicilor (feature matching). Aceste sisteme nu se limiteaza la comparare, ci analizeaza fiecare model de biti scanat. Sistemele OCR, bazate pe corespondenta caracteristicilor, nu trebuie sa stie dinainte dimensiunea sau fontul caracterelor scanate. Programele OCR bazate pe corespondenta caracteristicilor pot prelucra rapid un text scanat, cu putine erori de recunoastere.

1. Clasificare cititoarelor dupa tipul informatiilor.
2. Principiul de functionare a scanerului plan.
3. Principiul de functionare a scanerului cu tambur.
4. Principiul de functionare a scanerului de mana.
5. Principiul de functionare a scanerului video.
6. Principiul de functionare a scanerului color.
7. Cum este transformata lumina in informatie digitala ?
8. Caracteristicile scanerului.
9. Cum se realizeaza recunoasterea optica a caracterelor ?
10. Schema constructiva a scanerului analizat.

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Informatica

Access Autocad Baze de date C Calculatoare Catia Excel Foxpro Grafica design Html Internet Java Linux Mathcad Matlab Oracle Outlook Photoshop Php Powerpoint Retele calculatoare Sql Windows Word

Referate pe aceeasi tema Relizarea unei aplicatii grafice cu meniuri Metode generale de elaborare a algoritmilor (ii) Programarea liniara - problema clasica de transport Limbajul de programare : GOAL - caracteristicile limbajului goal Istoria hackerilor romani Atacuri cibernetice - strangerea de date Algoritmi - algoritmi care nu modifica secventa Instruire asistata de calculator - IAC - grile BILETELE pentru sustinerea probei practice in vederea obtinerii atestatului profesional la informatica - sesiunea mai Programele IFLA - Seminar Bazele Biblioteconomiei

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online documentul tau.