Functii pentru conversii intre tipuri de date: dtoc, ctod, str, val

Functia DTOC()

Transforma o data calendaristica intr-un sir de caractere.

Sintaxa: DTOC(<expD> [,1]) unde

<expD> este expresia de tip data calendaristica pe care dorim sa o transformam in sir de caractere. Formatul in care se obtine acest sir este controlat de comenzile SET CENTURY si SET DATE.

Daca se precizeaza argumentul 1, care este optional, sirul returnat va avea un format de tipul AAAALLZZ.

Exemplu

?DTOC()='08/10/02’

.T.

?DTOC(date(),1)

20021008

Functia CTOD()

Transforma un sir de caractere intr-o data calendaristica.

Sintaxa: CTOD(<expC>)

Functia STR()

Transforma o valoare numerica intr-un sir de caractere.

Sintaxa: STR(<expN1> [,<expN2> [,(<expN3>]]) unde

<expN1> reprezinta expresia numerica de transformat

<expN2> reprezinta lungimea totala a sirului, incluzand punctul zecimal si partea fractionara a numarului

<expN3> va indica numarul de cifre ce se vor folosi pentru partea fractionara a numarului.

Daca lungimea sirului este prea mica pentru numarul de transformat, va fi returnat un sir de asteriscuri semnalizand depasirea numerica.

Exemplu

?STR(1432.456,12,4)=' 1432.4560'

.T.

?STR(1432.456,3)

***

?STR(1432.456,7,2)

1432.45

Functia VAL()

Transforma un sir de caractere intr-o valoare numerica.

Sintaxa: VAL(<expC>)

Rezultatul functiei este de tip numeric. Sirul de caractere trebuie sa reprezinte un numar, adica sa contina cifre, punctul zecimal, eventual semnul, altfel transformarea este eronata.

Exemplu:

?VAL(' 1433.44 ')

1433.44

?VAL('1A')

1.00

I.            VARIABILE

Prelucrarea datelor cu ajutorul calculatorului presupune mai intai depozitarea acestora intr-o memorie externa sau interna a calculatorului. Pentru depozitarea in memoria interna a unei anumite date (de tip numeric, logic, sir de caractere etc.) se foloseste variabila de memorie, sau simplu variabila. Aceasta reprezinta o zona de memorie careia i se atribuie un nume, si in care se poatememora o valoare de un anumit tip.

Deci o variabila are trei elemente specifice, si anume:

numele variabilei, atribuit de programator sau predefinit de proiectantii FoxPro-ului, folosit pentru identificarea variabilei respective printre celelalte variabile existente la un moment dat in memorie;

continutul sau valoarea variabilei, reprezentand data ce este memorata in zona de memorie a variabilei; in timpul unui program continutul unei variabile se poate modifica, prin comenzi si functii FoxPro;

tipul variabilei, reprezentand tipul datei ce se poate memora in zona de memorie a variabilei; acest tip determina, de asemenea, si comenzile si functiile ce se pot aplica variabilei respective.

Exemplu:

Nume continut+tip

Referirea la o variabila se face prin numele sau. Astfel:

?alfa

432

se traduce prin “afiseaza (?) continutul variabilei alfa (432)”. Variabila alfa este de tip numeric, intelegandu-se prin aceasta ca ea poate memora un numar, o valoare de tip numeric.

Pentru folosirea unei variabile intr-un program FoxPro, ea trebuie mai intai creata, aceasta presupunand:

atribuirea unui nume variabilei respective(numele este furnizat de programator, la conceperea programului);

stabilirea tipului variabilei si rezervarea zonei de memorie ce este atribuita variabilei;

atribuirea unei valori initiale pentru aceasta, adica stabilirea continutului initial al variabilei.

Crearea unei variabile sau modificarea valorii acesteia se realizeaza prin operatorul de atribuire, cu urmatoarea sintaxa:

<variabila>=<expr>

Functionarea unei asemenea comenzi are loc astfel:

se evalueaza expresia <expr>, obtinandu-se o valoare de un anumit tip;

se cauta in memorie variabila cu numele <variabila> si, daca se gaseste, se inlocuieste vechiul continut al acesteia, cu valoarea expresiei;

daca nu se gaseste variabila respectiva, FoxPro creeaza una noua cu numele <variabila>, in care depune valoarea expresiei;

tipul variabilei este dat de tipul valorii expresiei, indiferent de tipul anterior al variabilei, in cazul cand aceasta exista si inainte de executia comenzii.

Exemplu:

a=2

a=”buna”

data=

O comanda echivalenta cu operatorul de atribuire este comanda STORE:

STORE <expr> TO <lista variabile>

Comanda consta in evaluarea expresiei <expr> si depunerea valorii rezultate in toate variabilele din <lista variabile>. Cele care nu exista vor fi create odata cu executia comenzii.

Exemplu:

STORE 0 TO a, b, c

STORE TO data

Comanda STORE si operatorul de atribuire creeaza si modifica variabile, care sunt folosite in interiorul unui program, cu diferite scopuri. Dupa ce acestea si-au indeplinit sarcina, memoria ocupata de ele poate fi eliberata prin comanda RELEASE.

RELEASE <lista variabile>

Exemplu:

RELEASE alfa,beta

De asemenea, variabilele vor fi inlaturate din memorie si la executia uneia din comenzile CLEAR ALL sau CLEAR MEMORY.