Caracterul pluridisciplinar al criminologiei

Caracterul pluridisciplinar al criminologiei

Primii oameni de stiinta care s-au preocupat de fenomenul infractional au fost matematicienii, care au utilizat „Statisticile criminale”.[1]

In procesul de cunoastere a criminalitatii ca fenomen socio-uman, statistica, indeosebi statistica penala (dar si statistica industriala, agrara, comerciala etc.) se arata a fi indispensabila, deoarece criminalitatea constituie, in termeni statistici, un fenomen de masa, iar legitatile care o guverneaza sunt legitati statistice.

Informatiile furnizate prin demersul statistic, adica prin observarea, prelucrarea si analiza statistica a criminalitatii - in masura in care se bazeaza pe date primare exacte si complete, prelucrate cu procedee si tehnici statistice, modeme - sunt in masura sa ofere o viziune clara asupra laturii cantitative a criminalitatii: marimea, volumul, ritmul, rata medie anuala, distributia teritoriala, intensitatea etc, in circumstante concrete socio-umane, de loc si de timp. In elaborarea programelor de cercetare criminologica, in analiza si evaluarea starii, structurii si dinamicii criminalitatii, ca si in prognoza criminologica pe orice termen (scurt, mediu sau lung), statistica este cea care aduce o contributie considerabila in asigurarea progresului aplicativ al cercetarii criminologice.

Criminoiogia romaneasca preia din statistica nu numai datele brute privind evenimentele statistice (de tip infractional savarsite si inregistrate in bazele de date) - observate, prelucrate si analizate. Cercetarile statistice romanesti in domeniul criminalitatii sunt similare 'sondajelor'.

Observarea, prelucrarea si analiza statistica in domeniul activitatilor de aplicare a legii penale, ca si materialele statistice privind executarea sanctiunilor penale, ofera posibilitatea cercetarii stiintifice in criminologie sa cunoasca latura cantitativa a procesului de aparare sociala a valorilor societatii si, pe aceasta baza, sa examineze multilateral, calitativ, gradul de eficienta al interventiilor preventiv-educative si sanctionatoare si sa formuleze, cu un grad de probabilitate ridicat, modele de interventie preventiva, in vederea sporirii fermitatii in aplicarea legii penale.

CRIMINOLOGIA Sl SOCIOLOGIA JURIDICA

Sociologia, stiinta a ansamblului fenomenelor si realitatii sociale sau stiinta a sistemului social global, a formelor de viata sociala omenesti, a devenit astazi o stiinta complexa, diversificata in numeroase specialitati, si anume sociologii de ramura - economica, politica, juridica etc. - care, fiind ancorate in realitatile sociale concrete, au un caracter aplicativ, operational si relativ previzional.

Cercetarea sociologica atribuie un rol important investigarii relatiilor juridice. Sociologia juridica cerceteaza procesul de elaborare si aplicare a dreptului, conditionarea sociala a conceptiilor, principiilor, categoriilor si institutiilor juridice, eficacitatea, legitimitatea si validitatea reglementarilor juridice, corelatia dintre conti­nut si forma dreptului[2].

Un capitol distinct de preocupari in sociologia juridica il constituie sociologia dreptului penal, care studiaza conditionarea si implicatiile sociale ale criminalitatii, campul si structura relatiilor sociale in care dreptul penal are vocatia sa intervina, problematica realitatilor sociale anterioare si contemporane procesului de elaborare, aplicare si organizare a executarii sanctiunilor de drept penal, precum si problematica constiintei juridice a maselor cu privire la fenomenul criminalitatii si la actiunea sociala de aparare impotriva acestuia, factorii socio-culturali si influenta lor in determinarea naturii si cuantumului actiunii antiinfractionale, costul si timpul actiunii sociale antiinfractionale, problematica stabilitatii relative, mobilitatii si eficacitatii sociale a sistemului dreptului penal.

Datele sociologiei romanesti, ale sociologiei juridice si ale sociologiei dreptului penal sunt foarte importante pentru cercetarea criminologica, deoarece ele ofera principii, metode si tehnici care reprezinta cadrul de referinta, axiomele explicatiei ce contribuie la abordarea si analiza cu adevarat stiintifica a criminalitatii si a activitatilor de prevenire si combatere a manifestarilor contrare ordinii de drept.

CRIMINOLOGIA Sl PSIHOLOGIA

Criminologia imprumuta din psihologie principii si reguli metodologice si tehnice rezultate si analizele proceselor psihice umane; imprumuta, de asemenea, interpretarea dialectica a vietii psihice, conceptiile privind psihologia conduitei si legitatile acesteia etc. Concluziile criminologiei privind cauzalitatea fenomenului infractional, cat si cercetarea criminologica a resocializarii celor condamnati sunt conditionate de validitatea conceptiei teoretice a datelor si concluziilor psihologiei, indeosebi ale psihologiei sociale.

CRIMINOLOGIA Sl STIINTA DREPTULUI PENAL

Dreptul penal, ca stiinta juridica, abordeaza criminalitatea, delincventa, prin referire la sistemul  normelor dreptului penal, dezvaluie continutul normativ si social-politic al dreptului penal ca si fundamentarea legitatilor obiective. De asemenea, dreptul penal studiaza atat circumstantele obiective si subiective care determina apararea penala a anumitor valori si relatii sociale, explicand atat modul, cat si mijloacele de reactie sociala fata de savarsirea unor fapte periculoase.

Criminologia abordeaza criminalitatea prin prisma starii, dinamicii si, mai ales, a cauzalitatii socio-umane a acestui fenomen, precum si prin viziunea mecanismului social al prevenirii si combaterii criminalitatii, incercand a identifica ansamblul si functionalitatea metodelor, procedeelor si mijloacelor sociale, inclusiv al sanctiu­nilor de drept penal care reprezinta mijlocul cel mai eficient de prevenire a faptelor interzise de legea penala.

CRIMINOLOGIA Sl CRIMINALISTICA

Criminalistica, disciplina a metodelor tehnice si tactici de investigare a faptelor de natura penala, intervine dupa ce fapta s-a consumat si ea se limiteaza la identificarea probelor care sa demonstreze vinovatia sau nevinovatia celui care a comis fapta infractionala.

Prin intermediul criminalisticii aflam cum s-a produs fapta, iar prin intermediul criminologiei aflam de ce s-a produs fapta.

Ambele discipline, atat criminalistica, cat si criminologia au in comun drept obiect de cercetare: infractiunea, infractorul si victima.

CRIMINOLOGIA Sl DREPTUL PROCESUAL PENAL

Dreptul procesual penal, ca stiinta, studiaza principiile, categoriile, institutiile si normele care reglementeaza procesul penal[3] in intreaga complexitate si in dinamica sa.

Criminologia isi largeste sfera explicatiilor privind legitatile luptei pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, integrand datele, rezultatele si concluziile stiintei dreptului procesual penal referitoare la caile, procedeele si mijloacele juridice de sporire a eficacitatii procesului penal, in fiecare din fazele si momentele desfasu­rarii lui, avand la baza atat analiza cauzala a criminalitatii ca fenomen socio-uman, cat si cercetarea sistemului general de metode, procedee si masuri de prevenire a criminalitatii.