la nursing comunitar - managementul durerii la bolnavii in faza terminala

MANAGEMENTUL DURERII LA BOLNAVII IN FAZA TERMINALA

Durerea este prezenta in foarte multe boli ireversibile si aproape la toti bolnavii cancerosi.

Durerea poate fi de tip visceral sau de tip somatic.

Durerea poate avea intensitati diferite. Intensitatea durerii a fost impartita in 10 grade , de la lipsa dur erii pana la durerea chinuitoare , insuportabila:

0-fara durere,relaxare,expresie calma

1-2-durere minima,usor stresat,expresie tensionata

3-4-durere usoara,miscari retinute,grimaze

5-6-durere moderata,demete,agitatie

7-8-durere severa,tipete

9-10-durere chinuitoare,tipete,agitatie.

Tratamentul durerii se face in trepte in functie de intensitatea durerii si de raspunsul ei la tratament.

Treapta intaia: durerea usoara sau moderata care nu a mai fost tratata anterior, se va face cu paracetamol, aspirina, brufen, diclofenac, piraxicam.

Treapta a doua: durerea usoara sau moderata , care nu cedeaza la medicamentele anterioare, va putea fi tratata cu opioide usoare, asa cum ar fi tramadolul sau codeine, sau si mai bine in asociere cu analgezicele.

Treapta a treia: durerea moderata care nu a cedat cu medicamentele anterioare, precum si durerea severa sau chinuitoare, se poate trata cu opioide puternice, cum ar fi: neafina, hidromafenul si pentazocinul.

Pe langa medicamente, in tratamentul durerii se mai poate apela la fizioterapie.

Tratamentul dispneei: dispneea poate fi intalnita la foarte multi bolnavii in faza incurabila. Dupa cum arata unii autori , in 52 la suta din cauri, dispneea este produsa de un bronhospasm , in 40 la suta din cazuri de o hipoxie , iar in 20 la suta din cazuri de o anemie. In tratamentul dispneei se pot folosi bronhodilatatoare ,cum ar fi: salbutanolul, fenoterolul si miofilinul.

Tratamentul greturilor si varsaturilor, intalnite in 42 la suta din bolnavii de cancer , se pot administra antidopaminergice ,cum ar fi haloperidolul si droperidolul, antihistaminice, cum ar fi promethazina, prokinetice, cum ar fi metoclopramidul, sau anticolinergice ,cum ar fi scopolamina.

Tratamentul constipatiei , care poate fi accentuate de imobilizarea la pat si de tratamentul cu opioide , se poate face cu lactuloza, laxative, serina, psylla, galcorin si triticum, care contin fibre din tarata de grau.

In aceasta faza trebuie asigurata alimentatia si hidratarea bolnavului, pe sonda naogastrica, sau prin perfuzii. De asemenea trebuie asigurata respectarea conditiilor de igiena a bolnavului.

Comunicarea diagnosticului de faza incurabila. Desi ,si diagnosticul de cancer, sau de ciroza, au fost niste vezti rele, diagnosticul de faza incurabila este mult mai rea, deoarece ea presupune decesul intr-o perioada relative scurta a bolnavului. Pentru a comunica diagnosticul de faza incurabila, mf trebuie sa stabileasca mai intai daca bolnavul ar dori sa stie acest lucru si daca este pregatit sa il afle ,iar in cazul in care bolnavul ar dori sa stie adevarul despre boala sa, mf trebuie sa-I comunice bolnavului acest lucru cu mult tact:

-sa caute timpul si locul poatrivit

-sa respecte sensibilitatea bolnavului

-sa foloseasca expresii potrivite nivelului de intelegere a bolnavului

-sa dea dovada de atasament si compasiune

-sa raspunda la intrebarile bolnavului

-sa nu excluda orice speranta a bolnavului

-sa stabileasca obiective realiste

-sa-l asigure pe bolnav ca va face tot ce este posibil

-si ca va tine seama de parerile bolnavului .

Asigurarea unui sfarsit demn. Desi boala este incurabila sin u se mai poate face nimic pentru a opri evolutia bolii, bolnavul are dreptul la un sfarsit demn. Dupa cum se arata in codul de deontologie medicala , bolnavul incurabil trebuie tratat cu aceeasi grija si atentie ca si ceilalti bolnavi.

Sustinerea psihologica a bolnavului . Majoritatea bolnavilor din faza ireversibila prezinta o stare de anxietate si o depresie psihica. Desi nu ne putem astepta la o imbunatatire a starii de sanatate a bolnavului, este necesara o psihoterapie de sustinere, pentru combaterea anxietatii si depresiei , care agraveaza starea bolnavului.

Sustinerea psihologica a familiei. Deorece imbolnavirea unui membru al familiei reprezinta un stres foarte important, iar decesul unui membru al familiei un stres si mai mare, mf trebuie sa acorde importanta cuvenita si sustinerii psihologice a familiei.

Sustinerea spirituala a bolnavului. Desi sustinerea spirituala a bolnavului este necesara in toate cazurile, dar probabil ca in nici o alta situatie, sustinerea spirituala a bolnavului nu este mai necesara ca in fazele terminale ale vietii. Pentru ca in nici o alta situatie bolnavul nu este mai tentat sa se intrebe asupra semnificatiei vietii si a mortii. De aceea mf trebuie sa il asculte pe bolnavul care abordeaza aceste probleme. Sa il ajute sa inteleaga sensurile profunde ale vietii si ale mortii. In acest sens, ar fi bine ca mf sa colaboree cu preotul,psihiatrul si psihologul.