Pietre de temelie pentru edificiul sanatatii

Pietre de temelie pentru edificiul sanatatii

"Numai intelegand intelepciunea corpului vom putea obtine stapanirea bolii si a durerii si sa ne eliberam de povara conditiei noastre umane". William Harvey, M.D.

La sfarsitul capitolului precedent, i-am lasat pe medicii curiosi sa dezbata asupra intrebarii: care este cauza bolii?

Si eu am, cu privire la boala, propriile teorii si remedii, dar sa nu va lasati pacaliti! Nu este vorba numai de propriile mele teorii si remedii! Sunt roade ce au fost adunate de-a lungul secolelor, precum smantana deasupra laptelui. Ele au facut parte, de-a lungul generatiilor, din arta de a vindeca, dar sunt neglijate intr-o maniera de neinteles in epoca noastra harazita medicamentelor miraculoase. Daca am vreun merit, este acela de a le fi adunat, de a le fi scuturat de praf, si de a le fi incercat eficien-ta. Sunt eficiente, minunat de eficiente! Natura a facut din om, in general, o masina perfecta. Dar omul, din ignoranta, teama sau la-comie a stricat ingrozitor aceasta masina. Sanatatea este un lucru simplu. Putini o au. De ce?

Pentru ca nu lasam Natura sa se exprime! Sper sa va fac sa cunoas-teti aceste secrete ale Naturii, pe masura ce sper sa va conving ca ali-mentele si nu medicamentele sunt cel mai bun remediu pentru dum-neavoastra.

In aceasta carte, veti descoperi alimentele care fac bine si pe cele care fac rau, precum si modul in care corpul reactioneaza si la unele si la altele cand suntem sanatosi si cand suntem bolnavi, iar acest lucru este de importanta capitala. Vreau sa cred ca, datorita unei mai bune in-telegeri a chimiei corpului si a terapeuticii alimentare, veti fi la fel de convinsi ca si mine ca: 1) boala este cauzata de un regim impropriu;
2) un regim corect poate sa vindece mult mai bine boala, fara sa recurga la medicamente sau la o interventie chirurgicala.

Iata cateva exemple succinte. Dovleacul este o leguma dulce, foarte bogata in sodiu. Si sodiul este cel mai important dintre toate elementele alcaline necesare corpului uman, deci sodiul favorizeaza sanatatea.

Ficatul este depozitul-rezervor al sodiului, element necesar pentru mentinerea echilibrului acid-baza al corpului, fara de care este imposibil sa mentii o stare buna de sanatate. Dovleacul, intrebuintat ca aliment si ca remediu, este mijlocul ideal de revigorare a unui ficat epuizat de so-diu. Bineinteles, acest tratament nu poate fi aplicat tuturor cazurilor. O fiertura de dovleac alb, de dovleac galben sau de fasole verde ar fi prea coroziva, prea iritanta prin continutul sau alcalin pentru membrana sen-sibilizata a intestinelor unui pacient suferind de ulcer gastric. Pentru acesta, as prescrie mici tablete de drojdie, nu ca medicamente, ci ca sim-plu aliment, printre celelalte ale regimului sau. Acolo unde cele mai bu-ne supe de legume ar fi prea iritante pentru un ulcer deschis, drojdia, di-luata in putina apa sau lapte este foarte indicata, bogata in vitamine ve-getale, neiritanta pentru intestine din cauza concentratiei alcaline re-duse. Am prescris pana la 22 de tablete de drojdie pe zi si am vazut ul-cere care s-au vindecat si s-au cicatrizat.

Veti gasi in paginile care urmeaza o lista cu numeroase alimente bi-nefacatoare - alimente cu intrebuintare terapeutica - pentru ca scopul pe care mi l-am propus este de a va vindeca, in cazul in care sunteti bol-navi, sau de a va invata cum sa va patrati sanatatea prin mijloace simple si putin costisitoare. Va avertizez insa ca nu veti gasi aici vreun medica-ment-minune care mentine intr-o sanatate perpetua taranii vreunui sat pierdut in inima Asiei. Las astfel de lucruri sa exploateze gustul bolna-vilor pentru un panaceu.

Metoda mea de tratament - o combinatie intre adevaruri medicale mult timp neglijate si cele mai moderne tehnici de laborator - se bazea-za pe sanatate, si nu pe boala. In timp ce alti specialisti din lumea medi-cala par sa accepte boala si decrepitudinea fizica ca pe un fenomen na-tural de indata ce maturitatea a fost depasita, eu le consider ca pe o con-secinta a unor obisnuinte contrare naturii, a unor regimuri prea bogate in calorii sau a unor medicamente stimulante. Am refuzat intotdeauna sa-l sfatuiesc pe bolnav cum sa se impace cu artrita, astmul, ulcerul sau mi-grenele, incercand sa-l invat cum sa scape de toate aceste infirmitati. Pe parcursul unei jumatati de secol de practica medicala, am avut ca unic obiectiv sa-i scap pe pacientii mei de suferintele lor si sa-i scutesc astfel sa mai revina in cabinetul meu. Dar bolnavii, descurajati de nenumarate pilule si licori, se indreapta spre mine in valuri neintrerupte. Iar cand au invatat sa colaboreze cu Natura si nu sa o combata, le spun tuturor "adio", si nu "la revedere".

Inca in 1883, John Show Billings, specialist in sanatate publica, spunea: "Este important sa retinem ca simpla introducere de microbi intr-un organism viu nu provoaca in mod automat inmultirea lor sau boala. Conditia organismului insusi are o foarte mare influenta asupra rezultatului.Pasteur a generalizat in pripa atunci cand a declarat ca singura conditie care determina cazul patologic este mai marea sau mai mica abundenta de germeni".

In ciuda dovezilor contrare, multi medici se incapataneaza inca sa sustina teoria germenilor si necesitatea medicamentelor pentru combate-rea microbilor. Se sprijina in aceasta atitudine pe faptul ca variola, dif-teria, febra tifoida si pneumonia au fost invinse. Este adevarat ca nu pot fi contrazisi in acest punct precis. Boli cronice majore insa - cum ar fi cancerul, diabetul, arterioscleroza, nefrita si hepatita - sunt intr-o curba ascendenta constanta. Medicina stiintifica, stapanind bolile infectioase mortale prin intrebuintarea medicamentelor imunizante cum ar fi anti-bioticele, nu a putut reduce forta ucigasa a mai multor serii de boli la fel de ingrozitoare.

In loc sa-l urmez orbeste pe Pasteur (cum au facut-o atatia alti me-dici) m-am intrebat: invadarea tesuturilor de catre elemente exterioare - virusi si bacterii - constituie singura cauza probabila a bolii? N-ar trebui luate in considerare si conditiile de constitutie si ale mediului inconju-rator al omului? N-a sosit, oare, timpul sa largim notiunile de boala si de tratament dincolo de teoria infectiei a lui Pasteur? Nu este, oare, po-sibil ca germenii sa nu fie decat elemente concomitente ale bolii, intot-deauna prezenti, dar putand sa se multiplice la un individ bolnav de o dereglare functionala?

Cautand raspunsuri la aceste intrebari, l-am parasit pe Pasteur si microbii lui pentru a ma angaja pe un drum diferit, considerand ca nu eram un pionier solitar. Nu voi intra in detaliul laborioaselor mele cer-cetari asupra chimiei corpului, dar vreau sa va spun numai ca am ajuns la concluzia ca germenii nu provoaca o stare maladiva, ci se manifesta mai tarziu, dupa ce corpul a fost atins de boala. In timpul experimenta-rilor si lucrarilor mele de laborator, am fost readus fortat spre teoriile lui Hipocrate, conform carora boala este consecinta unei dezordini in me-diul ambiant. Cum esenta mediului ambiant este de natura chimica si axata pe hrana consumata de individ, mi s-a parut normal, ca raul odata declarat, sa incriminez prezenta in regimul sau a alimentelor improprii si contrare nevoilor sale.

Asa cum am spus in prefata, medicina in zilele noastre merge pe bajbaite in intuneric. Ignoranta si lipsa de interes de care dau dovada multi medici fata de problemele de dietetica se numara printre cauzele acestui obscurantism. Din acest punct de vedere, Hipocrate a fost un precursor vizionar. Prima masura pe care o preconiza pentru mentinerea sanatatii era un Regimen, sau mod de viata regularizat. Stia ca Natura este cea care vindeca si ca rolul medicului este sa o asiste; stia ca orga-nismul bolnav are nevoie de repaus nu numai fizic, dar mai ales chimic. Repausul chimic nu poate fi obtinut decat abtinandu-te de la hrana pen-tru a permite organismului sa se debaraseze de deseurile acumulate.

Thomas Sydenham, supranumit "Hipocrate al Angliei", a exprimat conceptul de boala intr-o singura fraza: "Boala nu este altceva decat efortul depus de corp pentru a scapa de materiile morbide". Sydenham a trait in secolul al VII-lea, dar aceste cuvinte sunt tot atat de adevarate astazi pe cat au fost si atunci. Chimistul olandez Herman Boerhave, mergand pe urmele lui Sydenham, declara la randul sau: "Boala este vindecata cu ajutorul naturii, prin neutralizarea si eliminarea materii-lor morbide". Cu putin timp inainte de era lui Pasteur, Rudolph Vir-chow, in cartea sa de avangarda asupra patologiei celulare, sustinea ca sanatatea celulelor depinde de compozitia lor chimica si ca aceasta com-pozitie depinde la randul ei de natura hranei absorbite de individ. "Daca mi-as putea retrai viata, declara el, mi-as consacra-o incercarii de a demonstra ca germenii isi cauta habitatul natural - tesutul bolnav - fa-ra ca ei insisi sa fie cauza bolii tesutului. De exemplu, tantarii cauta apa statatoare, dar nu ei sunt cauza ca o balta este statatoare". Din nefericire, teoria lui Virchow este rebarbativa, deoarece omul nu a ac-ceptat niciodata bucuros sa-si vada schimbate sau reformate obisnuinte-le sale alimentare. In timp ce procesele de absorbtie si de digestie sunt mecanisme instinctive, modul de a se hrani este o obisnuinta si este de inteles sa fie greu de infrant.

Atunci cand Pasteur a aparut cu spectaculoasele sale demonstratii asupra teoriei germenilor, publicul, ca si doctorii, au dat la o parte cu o vadita usurare invatamintele lui Virchow. Iata-i, exclamau ei, iata-i pe adevaratii demoni! Ce conta daca iti pastrai proastele obiceiuri? Indivi-dul putea sa le pastreze cu constiinta linistita pentru ca marea problema era lupta impotriva microbilor.

Sistemul meu de tratament nu are nimic exaltant. Este o aplicare a bunului simt si a cercetarii moderne. Dar cei mai multi oameni sunt ac-tivi si, cand sunt bolnavi, trebuie sa-si ocupe timpul inghitind pilule sau cineva trebuie sa se ocupe de ei, fie chiar si printr-o interventie chirurgi-cala. Daca li se spune sa se odihneasca, sa se abtina de la unele alimen-te, sa permita corpului sa se vindece singur, raman sceptici si tematori. Se vor duce sa consulte un medic care face ceva. Asa incat, medicina moderna a indepartat metoda simpla si putin spectaculoasa a lui Hi-pocrate de tratare a bolii prin regim: hrana adecvata, aer curat, repaus. Foarte putini sunt aceia care mai urmeaza inca aceste sfaturi intelepte, pronuntate acum 24 de veacuri, atunci cand acest mare profesor i-a in-vatat pe discipolii sai, in Insula Kos, ca boala nu este numai Pathos (suferinta), ci si Ponos (truda), adica necesitatea urgenta pentru un corp de a face efort pentru a-si redobandi starea sa normala de sanatate. Asta se numeste Vox Medicatrix Naturae - puterea vindecatoare a naturii, care opereaza din interior. Daca erau necesare masuri mai serioase, Hi-pocrate prevazuse o a doua linie de aparare: leacurile. Cea de-a treia, la nevoie, era chirurgia. In zilele noastre, mai ales datorita insistentei bol-navilor, medicii au inversat procedura si chirurgul a devenit vedeta sce-nei medicale. Mentionez ca nu sunt impotriva chirurgiei atunci cand es-te absolut necesara.

Teoria conform careia boala este o infectie toxica in interiorul cor-pului sau nu este agreata de pacient. Teoria lui Pasteur, conform careia boala este cauzata de organisme provenite din exterior este mai usor de acceptat, pentru ca atunci pacientul se poate vaicari ca o victima nevino-vata a unui dusman necrutator: "De ce a trebuit sa mi se intample toc-mai mie?"

Nu prididesc sa repet pacientilor mei: Durerea dumneavoastra, mizeria dumneavoastra si boala dumneavoastra se datoreaza erorilor dumneavoastra de alimentatie si medicamentelor dumneavoastra. Sufe-riti pentru ca sunteti plini de deseuri toxice provenite dintr-un regim prost ales, compus din alimente prea bogate, sintetice, sterilizate, imbo-gatite cu arome artificiale - hrana prea stimulanta si continand prea putine vitamine naturale, legume si fructe. Chiar daca ati ales alimente naturale si sanatoase, ele au fost mai mult ca sigur preparate intr-un mod incorect, prea fierte sau calite in ulei, apoi "imbunatatite" cu con-dimente nocive. Chimia normala a digestiei dumneavoastra este dere-glata nu numai de deseurile toxice, ci si de medicamente daunatoare sau obisnuinte nesanatoase, printre care trebuie sa mentionam lipsa de exercitiu fizic. Asa incat, elementele otravitoare - toxinele - care au stationat in sangele dumneavoastra invadeaza filtrele si organele de eli-minare: rinichii, ficatul, intestinele si pielea. Vinovatii sunt toxinele, cauza reala a bolii. Trebuie sa fie eliminate daca organismul vrea sa-si redobandeasca sanatatea.

Stim, deci, ca boala nu este altceva decat un efort deosebit pe care corpul trebuie sa-l faca pentru a scapa de materiile toxice

Aceasta este prima piatra de temelie pe care imi cladesc edificiul sanatatii.

Acest efort deosebit al corpului pentru a arde deseurile se traduce prin febra, iar schimbarile (in general defavorabile) pe care le sufera or-ganele intrebuintate ca iesiri de siguranta pentru aceasta eliminare con-stituie patologia, sau conditiile si procesele bolii.

Ficatul si rinichii joaca un rol important in eliminare. Pentru ficat, calea naturala de eliminare trece prin intestine, pentru rinichi - prin ve-zica si uretra. Atunci cand ficatul este congestionat si nu-si poate inde-plini functiile, deseurile (toxine) trec in fluxul sanguin; acelasi lucru se intampla cand rinichii sunt inflamati. Sangele trebuie sa scape de aceste toxine cu orice pret. De aceea, natura recurge la cai de siguranta pentru a realiza aceasta evacuare. Plamanii vor avea sarcina sa elimine unele deseuri care ar trebui sa treaca prin rinichi, iar pielea va inlocui partial ficatul. Este usor de inteles ca plamanii nu pot fi rinichi excelenti. Din iritatia cauzata de eliminarea prin aceasta iesire de siguranta pot rezulta bronsita, pneumonia sau tuberculoza, in functie de chimia specifica a otravii care trebuie eliminata.

Putem, deci, spune ca plamanii actioneaza prin pleura, in locul ri-nichilor sau ca trebuie, de nevoie, sa joace rol de rinichi suplinitori. In acelasi mod, daca otravurile din bila se revarsa in sange si sunt elimina-te prin piele, produc numeroase iritatii ale mucoasei interne sau ale pie-lii externe sub forma de cataruri, abcese, furunculi, acnee etc. Pielea se substituie astfel ficatului sau, daca doriti, eliminarea se face printr-o ie-sire de siguranta la nivelul pielii.

Conform acestui rationament, numele unei boli este bazat pe o des-criere a schimbarilor suferite de organele utilizate ca iesiri de siguranta. Dupa deteriorarea celulelor de catre deseurile toxice, este usor pentru bacterii sa atace si sa devoreze celulele slabite, ranite sau moarte.

In acest caz, boala, asa cum o vad eu, este un proces anormal de eli-minare. Pentru a accelera sau usura eliminarea naturala a materiilor to-xice, cred ca este necesar sau sa ne abtinem de la orice hrana (post ca-teva zile), sau sa ne abtinem de la alimentele care au provocat toxemia.

Cautand metode pentru a elimina toxemia, mi-am indreptat atentia catre glandele endocrine si, in mod cu totul special, catre tiroida, supra-renala si glanda pituitara. Cercetari indelungate si laborioase in acest domeniu m-au lamurit asupra modului de a intrebuinta sistemul endo-crin pentru a contribui la eliminarea toxinelor care otravesc organismul. (Glandele endocrine care s-au bucurat mult timp de atentia corpului me-dical, sunt de catva timp neglijate intr-un mod inexplicabil. A existat o vreme, de exemplu, cand obezitatea era tratata cu comprimate pe baza de extract de glanda tiroida. Cand au fost obligati sa constate ineficienta acestui tratament pentru a se obtine o reducere a greutatii, medicii au in-cetat sa se intereseze de glandele endocrine).

Studierea sistemului endocrin m-a condus spre un alt camp de cer-cetare foarte important: efectele stimulatoare asupra organismului uman ale diferitelor alimente si substante nealimentare, cum ar fi sarea. Efec-tul stimulator al anumitor alimente se afla in relatie directa cu glandele endocrine. Voi avea multe de spus in legatura cu acest subiect, dar vreau mai intai sa va adresez o intrebare: Cati dintre dumneavoastra pot sa-si inceapa ziua fara o ceasca aburinda de cafea? Este evident ca apre-ciati cafeaua pentru valoarea ei stimulatorie. Cand sunteti tanar si activ, eliminati acizii toxici din cafea prin urina. Dar mai tarziu, cand rinichii au slabit din cauza varstei, acesti acizi se acumuleaza in organismul dumneavoastra, picatura cu picatura. Va simtiti obosit, deprimat, suferiti de migrene si atunci mariti doza de cafea bauta pentru a rezista. Pentru moment, va simtiti mai bine, in stare sa infruntati lumea intreaga, pentru ca v-ati biciuit glandele endocrine (mai ales suprarenalele) pentru a ob-tine aceasta falsa senzatie de euforie. Impresia de stare buna este o mas-ca menita sa ascunda realitatea. Cat timp o sa puteti continua sa va bi-ciuiti glandele endocrine? Numai pana la inevitabila lor prabusire.

Pentru ca am vazut atatea sisteme endocrine stimulate cu lovituri de bici, le-am studiat amanuntit, incepand cu propriul meu sistem, maltra-tat cu sare. Pentru cea mai mare parte a pacientilor mei, teoriile mele despre stimulare si despre toxemie pareau atat de revolutionare, incat trebuiau explicate inainte de a putea fi acceptate. Si sper ca, aceste ex-plicatii fiindu-va oferite, sa le acceptati si dumneavoastra.

Toxemia este cauzata de o hrana improprie. Organele sunt in acest caz obligate sa functioneze ca iesiri de siguranta pentru eliminarea de-seurilor toxice din organism. Pentru a intelege boala din acest punct de vedere, trebuie sa luam in considerare hrana consumata, ficatul, rinichii si glandele endocrine ale consumatorului, ca si mediul social in care tra-ieste.

Hrana consumata este la fel de indepartata de regimul natural al omului ca si civilizatia actuala de jungla primitiva, desi omul are apro-ximativ acelasi ficat si acelasi aparat digestiv ca si stramosii sai indepar-tati. Daca absoarbe o hrana naturala, ficatul sau isi indeplineste rolul cu eficienta; daca isi umple stomacul cu paine calda, carnati, ardei iute, produse de patiserie, totul insotit de cafea tare, ficatul sau maltratat nu isi poate indeplini misiunea. Daca ficatul va capota mai devreme sau mai tarziu - asta depinde de calitatea lui ereditara - dar oricum va ca-pota, iar cand nu mai reuseste sa filtreze sau sa neutralizeze toxinele din sange, corpul trebuie sa recurga la o alta linie de aparare. Aceasta apa-rare este asigurata de glandele endocrine care se straduiesc sa dirijeze toxinele spre alte organe de eliminare. Principalele glande care trebuie sa raspunda acestui efect sunt: hipofiza - situata la baza creierului, tiroida - aflata in gat si capsulele suprarenale - care acopera partea superioara a rinichilor.

Aceste glande trebuie sa-si forteze, in conditiile date, regimul, pen-tru a mari debitul secretiilor interne. Cum insa cantitatea de secretie este proportionala cu volumul sangelui care ajunge la ele, glanda se umfla printr-un aflux suplimentar, ceea ce adesea poate avea consecinte dezas-truoase.

Hipofiza, de exemplu, nu dispune de prea mult spatiu, fiind fixata in mediu osos la baza cutiei craniene si, deci, nu s-ar putea umfla fara sa suporte o presiune in interiorul receptaculului sau, presiune care poate avea simptome alarmante. Patru stari maladive diferite, toate consecinte ale unei toxemii a sangelui, pot rezulta din aceasta presiune: migrena, epilepsia comuna, acromegalia (un fel de gigantism sau supradezvol-tare) si cecitatea (orbirea).

Am in dosarele mele multe cazuri de migrene si epilepsie, in care simptomele au putut fi oprite iar corpurile readuse la starea de sanatate. Rezultatul a putut fi obtinut prin descarcarea ficatului de o aglomerare excesiva, pentru a-i putea permite din nou sa purifice fluxul sanguin si sa restabileasca o balanta corecta a eforturilor cerute glandelor.

Istoria medicala a celei mai mari parti a pacientilor mei suferind de migrena arata ca au suferit de dureri de cap inca din copilarie, dar s-au prezentat la cabinet la varste de 30, 40 sau 50 ani. Am putut stabili ca, acolo unde nu exista o influenta a medicamentelor, migrena este, practic in toate cazurile un tip alcoolic de durere de cap. Asta o sa-i faca sa tre-sara pe cei ce sufera de migrene. Ma grabesc sa adaug ca alcoolul nu provine din consum excesiv de bauturi, fiind fabricat chiar de stomacul bolnavului. Este rezultatul fermentatiei zaharurilor si fainurilor continu-te in regimul lor alimentar. Acest alcool  este mai daunator decat cel din sticle, deoarece un bautor de "tarie" nu este obligat sa inghita toate rezi-duurile distilarii, nu absoarbe decat alcool etilic, pe cand alcoolul fabri-cat in intestine contine si mustul acid si alte substante toxice.

Tratand pacientii suferind de migrene, am constatat ca atunci cand le interzic zaharurile si fainurile si le prescriu anumite antidoturi natu-rale in regim, nu mai au, practic, dureri de cap! Recunostinta lor este una din marile bucurii pe care le poate trai un medic in exercitarea pro-fesiei lui.

Am vazut cum acromegalia sau gigantismul este oprit eliminand to-xemia subiacenta. Acest lucru nu este insa eficient decat in perioada adolescentei. Cecitatea, cum am vazut, poate rezulta dintr-o umflare ex-cesiva a hipofizei, datorita unor intoxicari prin alimente sau medica-mente. Adesea, penicilina stimuleaza excesiv hipofiza, determinand tulburari de vedere.

Si o hipersecretie a tiroidei poate avea consecinte defavorabile. Aceasta glanda, amplasata la baza gatului, controleaza toate functiile ce-lor trei straturi de piele ale corpului uman: pielea externa - epiderma, pielea interna - membrana mucoasa, pielea mediana - membrana seroa-sa care tapiseaza cavitatile pleurei, pericardului, peritoneului si cutiei craniene, ca si cavitatile articulatiilor.

Functia normala a epidermei este de a elimina gaze, lichid si anu-mite substante sarate, dar si de a lubrifia propria suprafata si sistemul pilos. Ca iesiri de siguranta, aceste functii de eliminare a sarurilor acide si a altor deseuri toxice provoaca numeroase boli, ale caror denumiri ar putea umple un dictionar dermatologic destul de voluminos. Eczema cronica, furunculoza, psoriazisul sunt numai cateva exemple comune. Bolile pielii, care sunt intr-adevar simptome ale iritatiei toxice, reactio-neaza favorabil la un tratament dietetic si local, al carui scop este de a neutraliza si elimina otravurile nocive. Un astfel de tratament reuseste sa regularizeze functiile unei glande tiroide superactivate.

Pielea interna, sau membrana mucoasa, secreta in mod normal un mucus limpede, care mentine umiditatea membranelor si antreneaza corpuri straine si iritante catre un punct unde pot fi eliminate. La nevoie, tiroida poate forta expulzarea unor toxine prin celulele mucoasei.

Daca sunt interesate numai celulele superficiale ale pielii interne si daca secretia este apoasa, ne gasim in prezenta unei boli caracterizate prin exudatie seroasa, numita guturai sau catar. Cand sunt afectate stra-turile mai profunde, scurgerea devine muco-purulenta (mucus si puroi), purulenta (numai puroi) sau purulent-hemoragica (puroi si sange).

Aceste circumstante fac sa apara boli ca: sinuzita, bronsita, gastrita, enterita, mastoidita si altele, ale caror nume se termina cu "-ita"; in toate aceste cazuri, este vorba de inflamarea mucoasei (membranei seroase).

Eliminarea fortata prin pielea mediana poate provoca: artrita, ne-frita, peritonita, pericardita, encefalita, meningita. Toate aceste boli sunt inflamatii datorate unei eliminari fortate de toxine Am consta-tat ca singura metoda pentru a vindeca sau atenua astfel de simptome maladive este sa neutralizam toxinele prin regim, astfel incat sa acor-dam un ragaz ficatului congestionat si dereglat sa se refaca, si sa usuram evacuarea otravurilor prin canalele pe care le-a ales natura pentru acest tip de activitate: rinichi, ficat, plamani, piele si intestine.

Glandele suprarenale au fost considerate mult timp ca glande de ajutor. Se credea ca ele nu-si deverseaza secretia interna decat in cazul in care corpul trebuia sa faca fata unei situatii periculoase. Mai tarziu,
s-a demonstrat ca aceasta secretie este atat de vitala omului, incat nu poate supravietui decat cateva secunde momentului in care aceasta nu mai este prezenta in sangele lui. Observati  moartea subita - consecinta unei otraviri cu cianura, substanta care opreste orice oxidare in corp. Secretia suprarenala este agentul care face posibila aceasta oxidare.

Oxidarea este flacara vietii. Secretia suprarenala este atat de impor-tanta, incat corpul isi organizeaza depozite suplimentare pentru a o pas-tra, si asta mai ales in creier, in anumiti ganglioni, in hipofiza posteri-oara, in glandele sexuale, si in anumite locuri din rinichi. Asa se explica faptul ca unele animale, si uneori chiar fiinte umane nu pot supravietui dupa ablatiunea capsulelor suprarenale.

Procesul chimic prin care toxinele sunt filtrate de catre rinichi de-pinde de oxidare, care este, in sens strict, un proces de ardere. Pozitio-narea suprarenalelor in imediata apropiere a rinichilor si a plexului solar ne face sa credem ca una dintre functiile cele mai vitale ale rinichilor depinde de oxidare. Si in acest caz, la nevoie, rinichiul poate fi fortat de suprarenale sa functioneze ca o iesire de siguranta, pana la a se autodis-truge sau pana cand presiunea sanguina devine atat de ridicata, incat se produce un stop cardiac sau orice alt accident al sistemului circulator.

O alta functie suprarenala este regularizarea tonusului muscular. Asta priveste atat muschii interni, cat si pe cei ai scheletului. Cu un bun tonus muscular intern, activitatea intestinala este perfect reglata si nu necesita nici un efort. Indivizii de tip suprarenal, adica dominati de glandele suprarenale, nu sufera decat foarte rar de constipatie, atata timp cat chimia ficatului lor ramane normala. Daca un astfel de individ este victima unei indigestii toxice, eliminarea este rapida si completa prin miscarile intestinului si chiar prin diaree. Iata motivele pentru care con-sider ca bolile rezultate dintr-o hiperactivitate a suprarenalelor sunt dia-reile, diferitele forme de tulburari renale, cancerul si multe altele, printre care si o forma monstruoasa de obezitate. Aceste stari maladive, in afara de cazurile in care tesuturile sunt afectate in mod ireparabil, pot fi ingri-jite cu tipul de tratament descris pentru tulburarile hipofizei sau ale ti-roidei.

Desi teoriile mele medicale sunt bazate mai ales pe propriile mele observatii si concluzii care au rezistat timpului, nu am ezitat sa folosesc progresele cele mai recente ale medicinei moderne. In dorinta de a oferi o noua speranta celor care sufera, am putut profita de uriasul pas inainte pe care l-au putut realiza stiintele chimiei si bacteriologiei pentru a usu-ra rezolvarea unora dintre problemele complexe cu privire la modul in care deseurile toxice afecteaza organismul. Am petrecut mult timp in laborator pentru a patrunde secretele endocrinologiei si pentru a afla da-ca ea ar putea sugera metoda prin care toxemia sa fie eliminata din corp. Faptul de a utiliza lucrurile vechi dar si pe cele noi nu are nimic parado-xal, pentru ca sunt de parere ca avem multe de invatat atat din experien-ta medicala de mult uitata, cat si din cercetarea stiintifica actuala.

Piatra de temelie a tratamentului meu dateaza de pe vremea lui Hipocrate, dar am invatat foarte multe si de la doi medici din secolul al XVII-lea, Sydenham si Boerhave. Am descoperit si alti pionieri, euro-peni sau americani care, desi dispretuiti sau chiar condamnati de opinia medicala conformista, si-au ridicat glasul in favoarea toxemiei intr-un moment in care predomina dogma lui Pasteur. Inainte de primul razboi mondial, unul dintre acestia a fost dr. J.H. Tilden, fondatorul unui in-stitut de sanatate la Denver si autorul cartii "Experienta toxemiei".

Instrumentele sale de lucru erau posturile, regimurile purificatoare si un mod de viata rational. Pe vremea sa, biochimia facea primii pasi si, din aceasta cauza, teoriile sale nu se bazau decat pe experiente empirice. Cariera sa medicala nu a fost decat o lupta neintrerupta contra medicinei clasice - "jugul de otel al conformismului" - cum a numit-o William Osler. Mai tarziu, dr. George S. Weger, un discipol al lui Tilden a pre-luat torta in favoarea rolului toxemiei in boala. El este autorul lucrarii "Geneza si controlul bolilor". Am resimtit un profund sentiment de gra-titudine fata de acesti oameni atunci cand, recent, numele meu a fost alaturat numelor lor pentru a numi o catedra nou creata - Catedra Til-den-Weger-Bieler de Medicina Dietetica de la Goldwater Memorial Hospital al Universitatii Columbia.

A fost pentru mine un adevarat privilegiu sa pot adauga cateva ca-ramizi la fundatiile puse de acesti pionieri, utilizand descoperirile re-cente ale chimiei si endocrinologiei pentru a clarifica unele probleme care pareau inainte inexplicabile. Voi mentiona misterul relatiilor dintre colesterol si tulburarile arteriale. M-am ocupat de problema colesterolu-lui cu mult inainte ca aceasta sa devina un subiect la moda. Prin cerce-tari originale, am putut determina alimentele care se substituie ingre-dientilor chimici care compun colesterolul. Am stabilit, de asemenea, una dintre functiile cele mai importante ale colesterolului. In sfarsit, am descoperit ce alimente formeaza un colesterol natural si pur din punct de vedere chimic si ce alimente dau nastere unui colesterol nenatural, patologic, nefast pentru tesuturile corpului si raspunzator pentru multe stricaciuni arteriale. Asemenea unui edificiu care este construit cu un ciment prost, vasele sanguine se macina daca sunt private de coleste-rolul natural.

Medicina clasica urmeaza cai bine stabilite. Eu m-am aventurat pe carari mai putin frecventate, mai ales in domeniul chimiei corpului. Desi unele din concluziile mele au fost privite cu scepticism si chiar cu ostilitate de catre medici conservatori, nu am dat vreodata inapoi. Pentru ca am dovezi vii ale teoriilor mele - pacientii care au venit la mine bol-navi si descurajati si s-au intors acasa vindecati si cu un moral foarte bun. Admit ca munca mea nu-i nici usoara, nici agreabila, cum ar fi pas-tilele de supt. Un repaus complet la pat, insotit de un regim cu suc de fructe diluat si cu supa de legume, nu este deloc de invidiat. Dar oare nu este de preferat aceasta solutie, decat sa va chinuiti ani de zile din cauza unui corp slabit de migrene, astm sau tulburari digestive, toate datorate numai modului dumneavoastra de viata?

Imi este indiferent daca sunt catalogat drept "noncomformist" sau chiar mai rau, deoarece materia acestei carti este aproape in totalitate originala si noncomformista cu teoriile care circula in gandirea medi-cala. De-a lungul istoriei medicale, multe progrese in arta de a vindeca au fost realizate in ciuda opozitiei vehemente a oamenilor cu mintea in-gusta. Walter Bagehot ne spune ca "durerea pe care ti-o pricinuieste o idee noua este una dintre cele mai mari dureri din lume.in definitiv, idei la care tii pot fi false, credintele cele mai ferme se pot dovedi fara fundament".

Exista totusi un grup de medici, putini la numar, dar care se inmul-tesc continuu, gata sa accepte o "idee noua". La facultatea de medicina fusesera invatati sa considere boala ca fiind cauzata numai de germeni, iar acum isi revizuiesc judecatile pentru ca descopera ca pe o evidenta faptul ca proasta functionare a corpului poate duce la stari maladive. Intrebuintand metode de cercetare mai putin conventionale si mai inde-pendente, au depasit cu mult teoria bolii cauzate de germeni. Este ade-varat ca drumul lor pe aceste carari noi este nepopular si solitar. Dar sunt cai pe care cercetarile si experientele mele m-au fortat sa le urmez.

As vrea sa adaug cateva cuvinte in chip de avertisment. Deoarece tot ce veti gasi aici este nou si revolutionar si deoarece doctorii dumnea-voastra v-au prescris medicamente, dar nu au discutat niciodata cu dum-neavoastra despre toxemie, ati putea accepta cu oarecare scepticism principiul meu, conform caruia o alimentatie proasta provoaca boala, iar o alimentatie buna o vindeca. Va pot insa asigura ca atunci cand veti fi eliberat de hipnoza medicamentului, veti fi facut deja un pas foarte im-portant catre o stare buna. Este adevarat ca medicamentele au, la ince-put, un efect stimulant, dar acest surplus de stimulare va epuiza organis-mul.

Literatura medicala este plina de idei contradictorii asupra bolilor - fiecare avandu-si adeptii ei ferventi. Cei care ma contrazic nu vor sa ad-mita ca modul de hranire pregateste terenul pentru boala. Ei cred ca organismului ii convine orice fel de aliment, cu conditia ca el sa nu con-tina otrava, asa incat condamna teoria toxemiei, a putrefactiei intesti-nale, a autointoxicarii si refuza sa le ia in serios.

"In general", declara dr. Logan Clendening in cartea sa «Corpul uman», lucrurile pe care aveti pofta sa le mancati vor fi benefice dum-neavoastra. Instinctul nu este lipsit de intelepciune. Pofta de mancare este un instrument de o sensibilitate minunata, o busola foarte sigura. In cea mai mare parte a timpului, ea ne mentine exact la nivelul de greutate si de forta care ni se potriveste".

Si totusi, statisticile spun ca omul de rand din tarile occidentale este supraponderat. Pofta lui de mancare mai este oare un instrument sensi-bil atunci cand este inconjurat de o gama variata de mancaruri apetisan-te? Individul de rand, in general, nu are o conceptie clara despre ceea ce trebuie sa intelegem prin a ne bucura de o sanatate solida. Cum ar putea intelege acest lucru, daca nu prea stie ce este? Asa cum exista stadii de boala, exista si nivele de sanatate.

Louis Herber, in cartea "Mediul nostru sintetic", trage acest semnal de alarma: "Nu cautam sanatatea, ci posibilitatea de a supravietui.
Ne-am obisnuit nu sa ducem o viata sanatoasa, ci sa ne protejam exis-tenta intr-un mediu inconjurator din ce in ce mai putin favorabil. Ac-ceptam faptul ca un individ relativ tanar sufera frecvent de migrene si tulburari digestive, de tensiuni nervoase si insomnii, de o tuse continua datorata abuzului de tutun, de carii dentare si de dificultati respiratorii. Gasim normal ca silueta lui sa se rotunjeasca atunci cand a ajuns la o varsta medie, sa fie incapabil sa alerge cativa metri fara sa gafaie sau sa mearga cativa kilometri fara sa fie epuizat."

Statisticile pun in evidenta faptul ca, dupa 1950, numarul persoane-lor suferind de boli cronice a crescut mult mai repede decat populatia. Stiinta medicala este perfect constienta de aceste cifre alarmante. Am preferat sa cred, dupa ani indelungati de cercetari minutioase, ca obis-nuintele proaste in modul de a trai, abuzul de medicamente, un regim alimentar defectuos, au distrus filtrele corpului, favorizand toxemia si boala. Cauza esentiala a bolii este toxemia. Numele bolii descrie rava-giile cauzate de toxemie. Aceasta credinta dateaza din timpurile vechi si se opune tentatiei de a invinge boala prin medicamente sau interventie chirurgicala. Tratamentul toxemiei, cum ati putut vedea in aceste pagini, este extrem de simplu. Nu este dramatic si nu vindeca de la o zi la alta, dar reuseste sa vindece daca pacientul vrea sa colaboreze cu natura si cu medicul sau.

In zilele noastre, stiinta medicala se orienteaza catre un examen cli-nic mai precis al bolii, care are baze mai rationale decat cele care dau vina pe demoni, pe cuvintele intelepte ale poetului Milton:

"Nu invinui Natura, ea si-a facut datoria; este randul tau ca, acum, sa ti-o inde-plinesti pe a ta."

In ceea ce ne priveste, vom examina prin ce mijloace incompara-bilul nostru corp uman isi face datoria impotriva asaltului bolii.