Intoxicatia cu fier

Intoxicatia cu fier

A. Surse

1. Preparate pentru suplimentare pe cale orala, reprezentate de pulberi, tablete, si premixuri.

a. Fumarat feros

b. Sulfat feros

c. Fosfat feric

d. Carbonat feros

2. Preparate injectabile cu fier pentru profilaxia anemiei neonatale, sau folosite ca hemopoatice.

a. Citrat de amoniu feric

b. Complexe fier-dextran

B. Expunere Intoxicatia cu fier apare cel mai frecvent datorita ingestiilor accidentale de suplimente orale sau supradozaj.

C. Mecanismul de actiune

1. Nivelul normal, biologic, al fierului este mentinut de un mecanism de absorbtie selectiva, realizat de un mecanism de transport activ, energo-dependent.

a. Ionul feros odata absorbit este oxidat la ion feric si legat de transferaza, o β-1 glicoproteina fierul fiind transportat prin aceasta forma in tot organismul.

b. Fierul este folosit in principal in transportarea oxigenului de catre hemoglobina si mioglobina. Excesul de fier absorbit este stocat dupa un timp sub forma de hemosiderina sau feritina.

Figura 17-4. Fiziopatologia intoxicatiei cu fier. Excesul fier ajunge in sange pe cale orala sau parenterala. Fierul liber din ser care depaseste capacitatea de legare a tranferazei, initiaza degenerari ale membranelor, care la randul lui determina degenerari vasculare si hepatice, soc si moarte.

2. O singura doza excesiva de fier distruge mecanismul de transport selectiv, determinand o absorbtie a sarurilor de fier in cantitate dependenta de doza. Deoarece capacitatea de legare a transferazei este depasit, excesul de fier circula in plasma sanguina ca fier liber.

a. Fierul liber este corosiv si puternic oxidant, cu efect direct distructiv asupra celulelor epiteliale. (ex. mucoasa gastrica)

b. Distructiile mitocondriale determina necroza hepatica.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

c. Permeabilitatea capilara crescuta si dilatarea vaselor postcapilare pot duce la colaps cardiovascular.

D. Toxicitate. Deoarece majoritatea animalelor nu dispun de mecanism de excretie a fierului, toxicitatea depinde de cantitatea de fier existent in organism.

1. In general, toxicitatea preparatelor injectabile este mai ridicat decat al preparatelor orale.

Valori pentru preparate orale:

a. Toxicitate moderata: 20-60 mg/kg masa corporala

b. Toxicitate crescuta: peste 60 mg/kg masa corporala

c. Letal: peste 200 mg/kg masa corporala

2. Ratiile care contin mai mult de 5000 ppm fier interfereaza cu absorbtia de fosfat si poate determina subdezvoltarea si rahitismul purceilor.

E. Diagnostic

1. Semne clinice

a. Preparate orale

(1) Primele semne ( apar in mai putin de 6 ore dupa ingestie) includ       somnolenta, depresie, vomitari si diaree hemoragica.

(2) Poate apare o aparenta imbunatatire in urmatoarele 6-24 ore

(3) Dupa 24 ore diareea reapare, alaturi de deshidratare, necroza hepatica acuta, soc, acidoza si coma.

(4) Cateodata pot apare si: anemie hemolitica acuta, icter, hemoglobinemie si coagulopatie.

b. Preparate injectabile pot determina doua sindroame diferite.

(1) Primul este caracterizat de depresie severa, soc si acidoza determinata de excesul de fier liber.

(2) Al doilea determina o reactie anafilactoida care apare imediat dupa injectare, dar poate fi necorelat cu dozajul. Aceasta reactie este determinata de descarcare de histamina.

2. Leziuni

a. Preparate orale

(1) Necroza mucoaselor, ulceratii, sau ambele

(2) Enterita, continutul intestinal din fluid trece in hemoragic

(3) Congestia vaselor splahnice, a ficatului si rinichilor

(4) Necroza hepatica, icter, hemoglobinurie

b. Preparate injectabile. Decolorarea brun-galbuie a tesuturilor cu edem local sau in jurul locului unde a fost injectat preparatul, cu decolorare similara si caracteristica a limfonodurilor aferente regiunii.

3. Diagnostic de laborator

a. Nivelul total al fierului din ser este crescut. Concentratia crescuta cu 50%-100% peste nivelul normal (aproximativ 100-300 μg/dl) sugereaza intoxicatie si necesita declansarea terapiei cu chelatori.

b. Saturatia crescuta a capacitati totale a serului de a lega fierul (TIBC - total iron- binding capacity) este ceva de asteptat, si este necorelat cu severitatea intoxicatiei.

c. Hemoconcentratia, constituent al socului si deshidratarii este evidenta.

d. Acidoza este detectabila

e. Enzimele hepatice din ser si bilirubina sunt crescute

f. Examenul urinii releva hemoglobinurie

g. Concentratia de fier este crescut in ficat, de aceea interpretarea toxicitatii prin determinarea valorii din ficat este dificil

(1) Valoarea normala la nou-nascuti variaza in limite largi

(a) cateii pot avea o valoare a fierului in ficat de peste 900 ppm

(b) purceii nou-nascuti au o valoare a fierului in ficat de 100-200 ppm; valoarea normala creste la 600 ppm dupa injectarea dozei suplimentare recomandate de 100 mg fier.

(2) Pentru majoritatea animalelor domestice adulte, valoarea hepatica a fierului sub 400 ppm este considerat normal.

h. Radiografia abdominala poate releva masura ingestiei de tablete cu fier

E. Tratament

1. Decontaminarea tractusului gastrointestinal este recomandat in ingestii recente (sub 4 ore) si daca nu s-a produs vomitare sau diaree (vezi capitolul 5 II B).

a. Carbunele activ nu este eficient in adsorbtia fierului

b. Laptele sau magneziul administrat oral precipita fierul din tubul digestiv sub forma de hidroxid de fier insolubil.

2. Tratamentul pentru combaterea socului, a deshidratarii si a acidozei este necesara.

3. Terapia cu chelatori inactiveaza si indeparteaza excesul de fier. Deferoxamina administrata pe cale parenterala chelateaza eficient fierul.

a. Dozajul

(1)Dozajul sugerat al deferoxaminei, se bazeaza pe cea folosita in medicina     umana, si experimentata pe caini. Aceasta se realizeaza prin infuzie administrand15mg/kg/ora. Administrarea rapida poate cauza aritmie cardiaca si poate agrava hipotensiunea prin declansarea eliberarii de histamina.

(2)Un alt mod de dozare este administrarea a 40 mg/kg la interval de 4-6 ore.

b. Administrarea de acid ascorbic pe cale orala impreuna cu deferoxamina creste excretia de fier.

c. Urina este rosu-brun la inceputul terapiei cu deferoxamina, datorita excretiei crescute a fierului.

d. Nivelul seric al fierului trebuie urmarit pana concentratia ajunge la valori normale (2-3 zile)

4. Ingrijirea in perioada de convalescenta. Supravietuitorii intoxicatiei acute cu fier pot avea afectiuni intestinale si hepatice reziduale care necesita ingrijiri adecvate.