Hidrotermoterapie si climatoterapie pentru un grup de pacienti cu diabet zaharat insulinoindependent de varsta activa

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNIILE LOCOMOTORII

REFERAT

Diabetul zaharat este o boala cronica de nutritie, caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic, lipidic si mineral, datorita insuficientei absolute sau relative de insulina.

Dintre factorii etiologici cei mai frecventi se mentioneaza: obezitatea, datorita supraalimentatiei; ereditatea, mai ales in cazul diabetului juvenil; leziunile inflamatorii pancreatice, acute sau cornice, generate de scarlatina, gripa, parotidita epidemica, pancreatita acuta, pneumonie, ciroze; traumatismele fizice si psihice (viata dura- stresanta); discrinii ( Boala Basedow, Chusing, acromegalie, feocromocitom); anumite profesii ( bucatari, cofetari); cauze iatrogene (corticoterapie incompetent dirijata, abuz de tiazide sau Reserpina) si alte cauze (sedentarism, pensionari sau fosti sportivi).

Diabetul insulinoindependent este forma cea mai frecventa de diabet zaharat (65-70% de diabet). Apare, de obicei, dupa 40 - 50 de ani; evolueaza fara acidocetoza si fara denutritie azotata.

Debutul este insidios, adesea pus in evidenta printr-un examen medical intamplator sau datorita unei complicatii a diabetului (prurit vulvar, eczema, piodermita, astenie genitala, etc.)

Sindromul hiperglicemic peste 1,30 g, totdeauna prezent, se insoteste de o glicozurie variabila peste 5 g de hipercolesterolemie, hiperlipemie, poliurie (urina in cantitati crescute, culoare palida, densitate 1030). Triada polidipsie, poliurie, polifagie, considerata candva clasica, poate lipsi. Toleranta la glucide depaseste 100 g, echilibrul azotat este normal.

Tratamentul acestui diabet nu necesita insulina pentru a se echilibra. Tratamentul include numai un regim alimentar adecvat si o medicatie orala antidiabetica. Diabetul pare de o benignitate incurajatoare, dar nu trebuie ignorat (angiopatii diabetice, polinevrite diabetice, obezitate, complicatii renale, ateroscleroza, boli cardiovasculare ireversibile).

Atitudinea terapeutica se bazeaza pe un regim alimentar hipoglucidic si tratament oral  (sulfonamide si biguanide).

Din punct de vedere alimentar repartitia rationala a principiilor alimentare este de 50-55% pentru glucide (se prefera nerafinate, din zarzavaturi, fructe), 25-30% pentru lipide (de preferat cele de origine animala), 15-20% pentru protide (de preferat cele de origine animala cu o valoare biologica ridicata). Ratia alimentara trebuie, sa insumeze un total de 2200 cal: 200 g glucide= 800 cal; 100 g proteine= 400 cal; 110 g lipide= 1000 cal.

Tratamentul oral cistiga din ce in ce mai mult teren in terapia antidiabetica. Medicatia orala a diabetului  este constituita din sulfamide hipogliceminate si biguanide. De retinut dintre sulfonamide: Invenol, Tolbutamid, Rastinon, Cicloral, Diabetamid, Diabetoral, Redul, Daovil, Enclugon, etc. Indicatia primara a sulfonamidelor o constituie formele insulinoindependente ale diabetului si comoditatea in administrare. Medicatia cu biguanide este de data mai recenta; se folosesc preparatele: Silubin, Diabex, Fenformin, Meguan, Glucopostin si multe altele.

Un adjuvant pretios in terapia diabetului il constituie exercitiul fizic organizat, bine dozat si controlat. El actioneaza prin cresterea consumului de glucoza din muschi, deci prin cresterea tolerantei la glucoza.

Climatoterapia este folosirea diferitelor tipuri de climat cu scop profilactic sau curativ.

Chiar daca influenta climatului asupra tuturor formelor de viata poate fi observata permanent si in orice loc, sunt putini cei care o constientizeaza si care ii acorda importanta cuvenita.
Modificarile climatice pun in miscare numeroase mecanisme neurohormonale si metabolice, care au rolul de a mentine in limite normale constantele organismului si de a-l adapta, in asa fel incat sa faca fata stresului exterior.
De la primele forme de viata la omul modern, evolutia a fost strans legata de variatia conditiilor climatice.

Frigul sau caldura, uscaciunea sau umiditatea, vantul sau caldura extrema au efecte diferite asupra organismului si in functie de durata si intensitate pot tulbura echilibrul organismului sau pot fi folosite pentru fortificare sau refacerea lui dupa boli.

In caz de neadaptare, clima poate exercita o agresiune asupra corpului omenesc, care poate fi psihica, fiziologica sau fizica. Stresul climatic moderat, urmat de reechilibrare psiho-somatica, este considerat stimulant, determinand o vitalizare a organismului. Stresul climatic puternic si/sau prelungit poate antrena modificari diferite.

Aerul atmosferic actioneaza asupra corpului uman prin intermediul mai multor variabile dintre care cele mai importante sunt concentratia oxigenului, azotului, dioxidului de carbon, vaporii de apa (care absorb radiatiile infrarosii), ozonul (cu efect antiseptic si de absorbtie a razelor ultraviolete), gazele provenite din sol, campul electric (influenteaza activitatea corticala si excitabilitatea nervoasa), ionizarea aerului (ionii negativi regleaza functiile aparatului respirator, metabolismului, tensiunii arteriale, stimuleaza sistemul imunitar si intarzie imbatranirea), temperatura, viteza maselor de aer, presiunea atmosferica.

Zona calda caracterizata prin temperaturi crescute, umezeala si evaporare mare, oscilatii anuale si diurne mici, alternante de anotimpuri secetoase si cu ploaie. Cele mai importante efecte asupra organismului sunt: slabire generala, cefalee, astenie, scaderea rezistentei la efort si infectii, cresterea glicemiei, tulburari respiratorii, tulburari cardiac, tulburari digestive, scaderea termogenezei, vasodilatatie periferica, tulburari hidroelectrolitice.

Zona temperata cu anotimpuri bine diferentiate, umezeala suficienta, relief si vegetatie variate, este considerata optima pentru viata, cea mai putin solicitanta pentru organism.

Zonele reci, polare, arctice sau antarctice cu precipitatii reduse, anotimpuri diferentiate dupa cantitatea de radiatie si durata stralucirii soarelui au ca efect: depresie, nevroze, vasoconstrictie periferica, intensificarea termogenezei, concentrarea sangelui, modificari endocrine.

Bioclimatul tonic-stimulent caracterizeaza climatul de munte (peste 700-800 m), care se evidentiaza prin scaderea presiunii atmosferice si a presiunii partiale a oxigenului, scaderea temperaturii si a umiditatii absolute, cresterea radiatiei globale, cresterea radiatiei ultraviolete. Confortul termic este scazut, stresul cutanat, pulmonar si cardiovascular este crescut, proportional cu altitudinea.

Efectele biologice sunt: cresterea ventilatiei pulmonare, cresterea frecventei cardiace si a fractiei de ejectie, stimularea metabolismului, mobilizarea rezervelor de sange, cresterea numarului de hematii, stimularea mecanismelor de termoreglare, cresterea productie de vitamina D, reglarea metabolismului calciului, stimularea imunitatii, echilibrarea sistemului nervos si endocrin.

Cura de munte este indicata in: anemii, convalescent, rahitism, tulburari de crestere, astenie, insomnia, excitabilitate, astm, bronsita, hipertiroidie, reumatism.

Statiuni: Baile Herculane, Vatra Dornei, Borsa, Borsec, Voineasa, Durau, Soveja, Izvorul Muresului, Lacul Rosu, Sinaia, Paltinis, Baile Harghita, Santimbru-Bai, Tusnad, Covasna, Baile Balvanyos, s.a.

Bioclimatul sedativ-relaxant (de crutare) se suprapune cu climatul de podis si dealuri (intre 200-300 m si 700-800 m). Confortul termic este maxim, iar stresul cutanat, pulmonar si cardiovascular este minim, fara suprasolicitarea organismului, care nu este supus unor stimuli intensi.

Referat: Tehnologia obtinerii produselor de origine vegetala Lucrare: Determinarea aciditatii laptelui cu alcool etilic

Este recomandat in: convalescenta dupa afectiuni indelungate, epuizante, astenie, oboseala, reumatism evolutiv, boli respiratorii si cardiace avansate, hiperreactivitate nervoasa.

Statiuni: Sarata-Monteoru, Slanic Prahova, Govora, Olanesti, Cozia, Caciulata, Calimanesti, Ocna Sibiului, Sangeorz-Bai, Sovata, s.a.

Bioclimatul excitant-solicitant include climatul de campie (sub 200 m) si de litoral (0-35 m) si se caracterizeaza prin temperatura si radiatie solara crescuta, umiditate scazuta. Confortul termic este scazut, stresul cutanat, pulmonar si cardio-vascular este crescut, in special in anumite perioade ale anului.

Efectele biologice sunt: stimularea sistemului nervos, stimularea sistemului endocrine, stimularea imunitatii, producere de vitamina D, echilibrarea metabolismului calciului.

Recomandari: reumatism, afectiuni posttraumatice, afectiuni neurologice, rahitism, tulburari de crestere, afectiuni ginecologice inflamatorii cornice, disfunctii ovariene si tiroidiene, tulburari de metabolism in stadiu incipient.

Statiuni: Felix, Amara, Snagov, Buzias, Balta Alba, Eforie Nord si Sud, Techirghiol, Mangalia.

Tratament cu tipuri de ape

Ape oligominerale respectiv apele acratopege sunt utilizate in cura interna si sunt indicate in afectiuni metabolice, afectiuni ale cailor biliare si renale. Apele acratopege folosite in cura interna sunt ape foarte mobile, au capacitatea de hidratare a peretelui intestinal regasindu-se ulterior intr-o crestere a diurezei cu spalarea consecutiva a cailor urinare si eliminarea crescuta a nisipului, calculilor, diminuand alaturi de litiaza si infectiile urinare. Cele mai importante izvoare de unde se pot utiliza apele alcaline: Calimanesti si Baile Olanesti.

Apele acratoterme sunt utilizate in cura externa, determina vasodilatatia care nu este superficiala ci prounda cu interesarea tuturor arteriolelor, capilarelor si venulelor, scaderea rezistentei vasculare periferice si scaderea tensiunii arteriale in special a tensiunii arteriale diastolice. Datorita vasodilatarii profunde scade glicemia, efectul curei este sedativ, antispastic, antialgic si decontracturant. Cele mai importante izvoare de unde se pot utiliza apele acratoterme: Calimanesti si Baile Olanesti.

Apele alcaline sunt folosite in cura interna datorita efectului lor asupra bolilor metabolice; sunt indicate in diabet zaharat si hiperuricemie. Cele mai importante izvoare de unde se pot utiliza apele alcaline: Slanic Moldova, Malnas, Bixat, etc.

Apele sulfuroase sunt utilizate in cura externa, au efecte de vasodilatatie cutanata importanta ce stimuleaza circulatia arteriala periferica dar scade si tensiunea arteriala. Sulful se absoarbe cutanat, ajunge in sange si genereaza modificari metabolice importante precum scaderea glicemiei. Cele mai importante izvoare de unde se pot utiliza apele sulfuroase: Valea Oltului, Baile Olanesti, Baile Herculane, Pucioasa, etc.

Actiunea procedurilor de termoterapie asupra secretiilor este complexa variind in functie de tipul de secretie studiat. Ingestia lichidului rece determina accelerarea sudoratiei si pierderi de oxigen, secretia sudorala reprezinta un factor depurativ, deoarece este posibila eliminarea produsilor toxici rezultati din procese patologice ca in: diabetul zaharat, icter, etc.

Principalele tipuri de aplicatii ale hidroterapiei: baie calda cu ape obisnuite (apa simpla) la 36 de grade, debitul sanguin cutanat creste de 2-3 ori iar temperatura centrala creste usor cu 0,1-0,2 Celsius.

Baie calda cu ape obisnuite la 37 de grade- in prima faza se produce vasodilatatie cutanata si cresterea debitului sanguin cutanat si egalizarea temperaturii corpului cu baia, iar in a doua faza creste temperatura centrala cu 0,1 Celsius la fiecare 5-6 minute si se produce termoliza care nu este eficienta in apa si numai la nivelul capului.

Baie calda cu ape obisnuite la 38 de grade Celsius- se produce vasodilatatie periferica determinand cresterea debitului sanguine periferic, in 10 minute temperatrura centrala poate fi 37,5 grade Celsius, creste frecventa cardiaca si se modifica tensiunea arteriala.

Bai partiale alternante- se fac la nivelul membrului inferior, sunt foarte utile in insuficienta veno limfatica, asigura recircularea rapida a sangelui care stagneaza. Factorul termic rece produce o excitare a simpaticului iar factorul termic cald excita parasimpaticul si este factor de sedare al sistemului nervos central.

Bai reci la 18-22 de grade Celsius sau racoroase la 28-32 de grade Celsius- sunt indicate in diabet zaharat.

Bai ascendente hiperterme, au temperatura cuprinsa intre 36-37 de grade Celsius pana la 40-42 de grade Celsius, temperatura centrala dorita se atinge intr-un interval de timp in functie de temperatura maxima la care se ajunge. Are loc mobilizarea propriu-zisa a circulatiei periferice cutanate fara incidente.

Bai partiale Hauffe, la extremitati- se incepe cu temperatura de 35-36 de grade Celsius pana la 43-45 de grade Celsius; temperatura se ridica treptat in functie de toleranta, iar efectul este reflex termocirculant central cu vasodilatatie la coronare si rinichi.

Dusul scotian este un dus alternativ, orizontal, proiectat deasupra subiectului de la 3 m distanta, cu presiunea de 3 atm si este o aplicatie alternativa de apa calda si rece. Se incepe cu dus cald, de 2 ori mai mult ca cel rece si se termina cu dus rece. Aplicatia calda se face la 38-42 de grade Celsius  cat suporta subiectul, se mentin 30-40 de secunde. Se alterneaza cu dusul rece de 25-18 grade Ceslius. Efectele sunt importante datorita celor doi factori: termic si mecanic.

Dusul alternativ vertical- este similar dusului scotian, insa procedura este mai blanda deoarece factorul mecanic este mai bland.

Bai de lumina partiala- se foloseste aerul uscat generat prin iradierea  infrarosie a 25 de becuri de 100 wats; energia calorica se transmite organismului in proportie de 1/3, restul se pierde in spatiu.

Impachetarea umeda completa- are un efect decongestiv si sedativ; intr-un recipient cu apa la 25-18 grade Celsius se inmoaie un cearceaf care se stoarce cat se poate de mult si cu el se impacheteaza subiectul integral (de la mandibula in jos). In cearceaf raman cca 1-2 l apa rece, subiectul are tendinta de a elibera oxigenul pentru a echilibra temperatura. Acest lucru se va intampla pana cand cearceaful se va incalzi si apa se va evapora, procedura se prelungeste pana la uscarea cearceafului complet.

Cura Kneipp are 3 faze - procedura de incalzire - faza de exctitatie - etapele intermediare/ relaxante. Procesul de incalzire se poate realiza printr-o baie generala care poate fi baie calda cu apa simpla (daca la 40 de grade avem 6-8 minute, la 39 de grade avem 10 minute, iar la 38 de grade avem 12 minute). Faza de excitatie propriu-zisa cuprinde dus scotian si dus alternativ. Etapele intermediare pot cuprinde : repaus la pat, impachetarea generala uscata (20-30 minute), impachetarea generala umeda care poate fi urmata sau nu de dus scotian.

Exemple practice de program de recuperare

1. Stand departat, rotarea laterala a membrelor superioare ( 20 ori);
2. Din decubit dorsal, cu un saculet de nisip pe abdomen, se executa inspir cu impingerea abdomenului, expir cu coborarea si relaxarea abdomenului (20 ori);
3. Din decubit dorsal, ducerea genunchiului la piept cu apropierea  capului de genunchiul flectat cu expir, revenire cu inspir si extensia genunchilor (20 ori);
4. Aparat de vaslit (5-10 minute) - pauza ( 2minute);
5. Cicloergometru (5-10minute) - pauza (2minute);
6. Tinerea unei greutati de 3-5 kg cu membrele superioare intinse la orizontala, in fata pieptului, 10-20 secunde (5 ori);
7. Din decubit dorsal, cu mainile la ceafa ducerea unui genunchi flectat la piept si rasucire pe partea opusa, revenire (15 ori);
8. Din decubit dorsal, membrele superioara extinse in fata pieptului, in maini, tinand greutati, lasarea greutatilor lateral jos cu inspir, revenire cu expir (15 ori);
9. Covor rulant (4minute) - pauza ( 2 minute);
10. Ridicari pe varfuri cu intinderea membrelor superioare sus alternative (15 ori);
11. Sezand pe scaun, ridicarea membrelor superioare deasupra capului cu inspir, revenire cu expir (15 ori);
12. Sezand pe scaun, cu un baston in maini, ridicarea bastonului deasupra capului cu inspir, revenire cu expir (20 ori);
13. Din decubit dorsal, ridicare membrului inferior extins, cu inspir, revenire cu expir, se executa alternativ pe ambele parti (20 ori);
14. Din decubit dorsal, ridicare membrelor superioare cu greutati deasupra capului cu inspir, revenire cu expir (20 ori);
15. Din decubit ventral, ridicare unui membru inferioar extins inapoi sus, cu inspir, revenire cu expir ( 20 ori);
16. Stand departat, cu mainile pe sold, ducerea unui brat intins prin lateral spre inapoi, cu inspir, revenire bratelor pe sold cu expir, se executa alternativ, pe ambele parti (20 ori);
17. Stand departat, cu mainile pe sold, inclinare laterala a corpului cu inspir, revenire cu expir, se executa alternativ pe ambele parti (20 ori);
18. Exercitii de relaxare: cascat, suras, stretching, pozitie de relaxare stand, rezemat;
19. Covor rulant (5-10 minute) - pauza ( 2minute);
20. Din decubit ventral, extensii cu sprijin pe brate (20 ori);

Gimnastica respiratorie

Respiratie toracala:

1. Din decubit dorsal, genunchii flectati, bratele pe langa corp, kinetoterapeutul la capul pacientului cu palmele sub regiunea subclaviculara, in timpul expirului se executa cu podul palmei presiuni orientate de sus in jos si oblic inainte;
2. Din decubit dorsal, mainile la ceafa, kinetoterapeutul introduce mainille sub antebratele pacientului si le plaseaza pe toracele acestuia, in timpul inspirului fortat, kinetoterapeutul, prin ridicarea antebratelor si apasarea usoara a palmelor pe torace determina proiectarea in sus si inainte a capului si umerilor pacientului;
3. Din decubit ventral, mainile cu degetele inclestate sub barbie, kinetoterapeutul aflat la capul pacientului apuca de coate, inspir cu ridicarea coatelor (diametrele toracice se maresc atat prin tractiunea exercitata asupra coloanei vertebrale, cat si prin largirea spatiilor intercostale);
4. Din decubit lateral, kinetoterapeutil plasat in spatele pacientului cu o mana pe baza hemitoracelui iar cu cealalta executa o miscare de abductie a bratului cu o usoara tractiune orientate in sus in faza finala a inspirului;
5. Din asezat, pe un scaun, cu mainile plasate pe partile inferioare ale coastelor, pe expir, pacientul, va apasa palmele ca si cum ar dori sa le apropie iar pe inspir, se relaxeaza mainile;
6. Din asezat pe un scaun, cu membrele inferioare in abductie la 90 de grade, pe expir se apropie bratele intinse inainte astfel incat palmele sa ia contact la nivelul plexului, pe inspir, se departeaza la maximum bratele apropiind omoplatii intre ei;
7. Din asezat, pe un scaun, cu un baston sprijinit pe genunchi, pacientul executa un inspir profund o data cu ridicarea bastonului si extinderea genunchilor, apoi revenire pe expir;

Respiratie abdominala:

1. Din decubit dorsal, genunchii flectati, bratele pe langa corp, pacientul executa un inspir profund concomitent cu bombarea abdomenului, apoi un expir profund cu presiunea mainilor pe abdomen;
2. Din decubit dorsal, genunchii flectati cu o minge medicinala (1-5 kg) tinuta in maini, pacientul face o inspiratie profunda cu bombarea abdomenului concomitent cu ducerea mingii sus, apoi o expiratie prelungita cu asezarea mingii pe abdomen;
3. Din asezat, pe marginea unui scaun sau a unei banchete, mainile pe genunchi, pacientul executa pe inspir ducerea unui picior inapoi concomitent cu bombarea abdomenului, apoi revenire cu piciorul la loc pe expir si retragerea abdomenului;
4. Din asezat, pe un scaun cu spatele sprijinit, barbia in piept, intinderea picioarelor cu bombarea abdomenului pe inspir, apoi pe expir, tragerea genunchilor la piept si cuprinderea lor cu mainile, cu retragerea abdomenului;